Scena X

ȘEFUL — PASCU — PROFESORUL — apoi D-ra CUCU

PROFESORUL

(Vine grabnic din stânga, pe peron, trece prin fața ferestrei, intră): Domnu Pascu. Aici erai? Credeam că n’ai venit?

PASCU

Se poate, dom’ Profesor?

PROFESORUL

Te-am căutat pe peron, afară, la trăsuri.

PASCU

Învălmășeală mare.

PROFESORUL

(Încet îngrijorat): Ai adus?

PASCU

(Întinzându-i pachetul): Poftim.

PROFESORUL

(Luând pachetul, rămâne o secundă nemișcat). Mulțumesc… Da… Mulțumesc… (Se uită la pachet, pe urmă la cei doi. Pe urmă trecând spre stânga, aproape de fereastră, la lumină, desface repede pachetul și scoate de acolo un volum mare, pe care-l râsfoește cu înfrigurare, ca și cum ar căuta o anumită pagină, un anumit lucru. Șeful și Pascu schimbă priviri intrigate).

PASCU

(Scoțând din validă un alt pachet): Uite și pachetul cucoanei d-tale, dom’ Șef. L-am învelit în hârtie albastră, să nu le ‘ncurc.

ȘEFUL

Bravo! Să trăești. îmi pare rău că nu e nevastă-mea aici, că te opream la masă. Avem o rață pe varză o minune! A rămas dela prânz.

PASCU

Las-o pe altădată, că acuma sunt grăbit. Nu vezi câte bagaje am?

ȘEFUL

(Ieșind în prag): Ichime! Ichime! Ia pune mâna pe geamandanul lui domnu Pascu și du-l la trăsură. (Ichim vine din stânga, ia geamandanele lăsate pe peron în fața ușii și dispare tot în stânga. In acel timp, din dreapta, pe peron, apare d-ra Cucu.)

PASCU 

Săru’ mâna d-ră Cucu. Să poftești mâine la magazin. Am adus noutăți.

D-ra CUCU

Nu mai calc în magazinul d-tale. Ai vândut fetelor dintr’a opta ruj de buze.

PASCU

Păi de! domnișoară Cucu. Eu sunt magazin general. Vând de toate și la toată lumea.

D-ra CUCU

Las’ că discut eu cazul d-tale. (Amenințătoare): In conferință!

PASCU

Îmi pare rău. Eu sunt magazin general… Vă salut. Mă duc… dom’ Profesor Miroiu? Nu veniți în târg? Vă duc cu trăsura.

PROFESORUL

(Cufundat în lectură, o clipă nu aude nimic. Pe urmă abia tresare, parcă l-ar fi strigat cineva din somn): Cum? (Privire vagă, năucită, apoi se reîntoarce la cartea lui).

PASCU

(Schimbă o nouă privire nedumerită cu șeful și ridică din umeri): 22 de mii.

ȘEFUL

22.

PASCU

Am plecat. M’am dus. Vă salut.

ȘEFUL

Salutare, dom’ Pascu, salutare. (Pascu pleacă prin stânga).

D-ra CUCU

Mă duc și eu. Dar am o rugăminte, domnule Ispas.

ȘEFUL

La ordin.

D-ra CUCU

Dacă vezi o elevă de-a noastră, ia-i numărul.

ȘEFUL

II iau. Dar nu mai stai la acceleratul de Sinaia?

D-ra CUCU

Nu că e târziu. Și uite, se întunecă. (Intr’adevăr, de câteva clipe lumina a început să scadă): Domnule Miroiu. Mergi în oraș? (Profesorul nu aude. E absorbit de lectură). 

ȘEFUL

(Încet): D-ră Cucu! Știi d-ta ce carte citește profesorul?

D-ra CUCU

De unde să știu? (Cu dispreț): O carte de-ale lui.

ȘEFUL

Știi cât costă? Știi câți bani a dat pe ea? (Tăcere pentru a-și pregăti lovitura). 22 de mii de lei.

D-ra CUCU

(Speriată): Nu mai spune.

ȘEFUL

Pe ochii mei (Repede, explicațiuni): Mi-a spus Pascu că el i-a adus-o dela București, 22 de mii. 22 de hârtii de câte o mie.

D-ra CUCU

E nebun.

ȘEFUL

Nu e lucru curat.

D-ra CUCU

(Făcând un pas): Stai că-l întreb.

ȘEFUL

(Oprind-o): Nu. Lasă-mă pe mine. Îl descos eu. Cu binișorul.

D-ra CUCU

22 de mii! Ce-o să fie mâine în cancelarie.

ȘEFUL

In cancelarie? Ce-o să fie în tot târgul!

D-ra CUCU

Eu nu mai stau. Nu, nu mai stau. La revedere, domnu Ispas… (O ia repede spre stânga): 22 de mii…

(Trece prin față ferestrelor, dispare.