Scena XII

ȘEFUL - PROFESORUL - ICHIM

ȘEFUL

(Ieșind în prag): Ichim! Ai șters lampa?

ICHIM

(Pe peron aprinzând lampa): Șters.

ȘEFUL

Gaz e destul? Te-ai uitat bine?

ICHIM

E plină dom’ Șef, că numai eri am turnat. Tocmai bine arde nană dimineața.

ȘEFUL

Rațele le-ai închis?

ICHIM

Închis.

ȘEFUL

Le-ai numărat. Nu lipsește niciuna?

ICHIM

Lipsește aia de-ați mâncat-o dv. la prânz… Și am plătit-o eu.

ȘEFUL

(Trecând peste aceasta chestiune penibilă): Bine, bine… (Un șuerat depărtat de tren).

ICHIM

I-auzi-l cum șueră. I-a dat drumul dela canton.

ȘEFUL

(Reintră în birou, își ia chipiul din cui): Vine acceleratul, dom’ Profesor.

PROFESORUL

(Care din nou se cufundase în cartea lui): Cum?

ȘEFUL

Zic, vine acceleratul.

PROFESORUL

(Preocupat de cu totul alte lucrări): Domle Șef, n’ai cumva o lupă? 

ȘEFUL

O lupă? Da de ce?

PROFESORUL

Îmi trebue mie.

ȘEFUL

N’am. De unde să am?

PROFESORUL

Dar o bucată de hârtie.

ȘEFUL

Câtă vrei. Poftim (Ii dă de pe masă o foaie de hârtie): Eu mă duc să primesc acceleratul și mă ‘ntorc.

PROFESORUL

Stă mult?

ȘEFUL

Ași! Nu urcă nimeni, nu coboară nimeni… Mă și ‘ntreb de ce mai oprește. (Iese pe peron și trage ușa

după el. Profesorul rămâne la masă, aplecat peste carte. Din când în când își duce mâna dreaptă la ochi și se uită

în carte, ca prinți un ochean. Din când în când notează cu febrilitate ceva pe hârtie.