Scena XIII

PROFESORUL — ȘEFUL — CONDUCTORUL — NECUNOSCUTA

Sgomot de tren se apropie mereu mai puternic. Șuerat ascuțit de locomotivă, roți, tampoane etc.

Prin geamul ușii și prin fereastră se vede cum intră în gară, dela dreapta la stânga (în sens invers

decât cele două trenuri precedente), trenul accelerat. Ochiul roșu al locomotivei dispare repede

spre stânga. Vagoane cu ferestre luminate defilează în viteză descrescândă până ce trenul se

oprește. Un sgomot de tampoane ciocnite și pe urmă câteva secunde de tăcere completă. Se aud

apoi pași grăbiți pe peron. Cineva deschide ușa. E conductorul trenului.

CONDUCTORUL

(Din prag): Domnu Șef! Domnu Șef! (Profesorul tresare, ridică capul).

ȘEFUL

(De pe peron, trecând prin fața ferestrei): Aicia sunt. Ce s’a întâmplat?

CONDUCTORUL

(A dispărut din prag. Vocile vin din semiobscuritatea peronului): Un călător fără bilet. Nu vrea să

plătească. Nu vrea să se legitimeze.

ȘEFUL

Unde e?

CONDUCTORUL

Dați-vă jos, coniță. Dați-vă jos.

ȘEFUL

Poftiți aici la lumină… (Din întunericul peronului se desprinde brusc o arătare albă. E o femee tânără, în

rochie albă de seară, cu brațele albe, foarte decoltată. O poșetă într’o mână, un voal albastru în cealaltă. Profesorul

tresare. Pentru prima oară ridică cu adevărat ochii în carte. Privire încremenită).

NECUNOSCUTA

(Intrând): Ce vreți cu mine? De ce m’ați dat jos din tren?

ȘEFUL

(Intrând după ea): Dv. aveți bilet ?

CONDUCTORUL

N’are.

ȘEFUL

(Erarhic, superior): Lasă-mă domnule să întreb. (Către călătoare): Aveți bilet?

NECUNOSCUTA

N’am. 

ȘEFUL

Atunci trebue să plătiți.

NECUNOSCUTA

Ce?

ȘEFUL

Biletul.

CONDUCTORUL

Și amenda.

ȘEFUL

Sigur. Și amenda.

NECUNOSCUTA

Am plătit.

ȘEFUL

Cum?

NECUNOSCUTA

Da. Am plătit.

ȘEFUL

Cui.

NECUNOSCUTA

Dumnealui

ȘEFUL

(Conductorului): Auzi, domle ce spune; că a plătit.

CONDUCTORUL

Vorbă să fie. Uitați-vă ce mi-a dat. (Ii întinde șefului câteva fise rotunde).

ȘEFUL

(Cercetându-le): Ce e asta? (Citind): „Cazinoul din Sinaia” „Bun pentru lei douăzeci. Bun pentru lei o

sută, bun pentru lei douăzeci”. (Nedumerit): Ce sunt astea ?

NECUNOSCUTA

Fise dela Cazinou… Am uitat să le schimb… în grabă… Sunt dela ruletă…

ȘEFUL

Și cu asta vrei d-ta să călătorești? 

NECUNOSCUTA

E tot ce am. Nu sunt bune?

ȘEFUL

Ia ascultă doamnă, îți atrag atenția că aici te afli într’un birou public. Eu n’am timp. Trenul nu

așteaptă. Plătești sau nu.

PROFESORUL

(Timid, făcând un pas): Dacă n’are cu ce…

ȘEFUL

Dacă n’are cu ce, să stea acasă. (Către Conductor): In ce clasă ai găsit-o domle?

CONDUCTORUL

Întâia. Se închisese singură într’un compartiment si nu voia să lase pe nimeni înăuntru.

NECUNOSCUTA

(Simplu): Mă durea capul.

ȘEFUL

Poftim! Umblă cu clasa întâia, o doare capul și n’are bilet. (Către Conductor): Urcă-te domle în tren

și dă-i drumul. Dumneaei rămâne aici.

NECUNOSCUTA

Unde aici?

ȘEFUL

Aici, în gară.

NECUNOSCUTA

Nici nu mă gândesc.

ȘEFUL

Doamnă!…

NECUNOSCUTA

(Către Conductor, tăindu-i drumul): Să nu faci un pas: fără mine nu pleci.

CONDUCTORUL

(Scoțându-și ceasul din buzunar): Am patru minute întârziere, coniță. Nu mai pot să stau. Eu sunt

accelerat.

NECUNOSCUTA

Fără mine nu pleci. M’auzi? (Cu o mișcare bruscă se așează în fața ușii drept în prag): Nimeni nu iese de

aici fără mine.

PROFESORUL 

(Timid, ca si cum ar vrea să se disculpe, dar să și protesteze împotriva acestei sechestrări): Doamnă… eu… eu

nu sunt…

NECUNOSCUTA

Ce nu ești? Ce nu ești? Nu v’ar fi rușine. Trei bărbați și o singură femee. Mă dați jos din tren în

plină noapte, în plin câmp.

ȘEFUL

(Jignit): Dați-mi voie. Aici nu e câmp.

NECUNOSCUTA

In plină pădure. Ce vreți dela mine? Banii? Viața?

CONDUCTORUL

(Încet către Șef): E nebună.

NECUNOSCUTA

(Exasperată, strigând): Ce vreți? Ce vreți?

PROFESORUL

Doamnă…

CONDUCTORUL

Coniță…

ȘEFUL

Lasă-mă pe mine și la primul moment șterge-o… (Către necunoscută): Doamnă! Ne-ați înțeles

greșit. Noi n’avem de gând să vă oprim aici. Că ce să facem cu dv. aici?

NECUNOSCUTA

Atunci de ce m’ați dat jos din tren?

ȘEFUL

Pentru o formalitate.

NECUNOSCUTA

Frumoasă formalitate!

ȘEFUL

Ce vreți. Datoria… Regulamentul! Trebue să facem un proces-verbal.

NECUNOSCUTA

(Speriată, bănuitoare): Proces! Mie ? Proces!

ȘEFUL

Verbal. Numai așa de formă. Scriem pe hârtie cum s’au petrecut lucrurile, semnați și gata. 

NECUNOSCUTA

(Mereu bănuitoare): Și pe urmă?

ȘEFUL

Pe urmă plecați.

NECUNOSCUTA

Cu trenul sta?

ȘEFUL

Sigur. Vă așteaptă.

NECUNOSCUTA

(După o secundă de îndoială, în care timp i-a privit pe toți trei bărbați): Atunci, atunci să semnez mai

repede. Unde?

ȘEFUL

Poftiți aici, la masă… (Ii oferă un scaun. Femeea mereu cu aceeași expresie de prudență, de teamă, de neliniște,

se deslipește de ușă și vine spre locul indicat. Șeful face semn cu mâna conductorului să iasă.

PROFESORUL

(Care abia acum înțelege stratagema, vrea să protestele): Domnule Șef… Nu se poate…

ȘEFUL

(Încet, energic): Domnule Profesor, d-ta să nu te amesteci. Astea-s chestii de serviciu. (Conductorul

iese tiptil, neobservat): Luați loc! Aici!

PROFESORUL

(Va s’o prevină): Doamnă! Doamnă!

ȘEFUL

(Împiedecându-l): Să vă dau o hârtie și un toc. Să redactăm… și pe urmă să semnați…

NECUNOSCUTA

Semnez orice… dar mai repede.

ȘEFUL

Numai decât… Numai decât…

(Trenul a pornit între timp. In prima clipă femeea nu fi-a dat seama. Se aude fueratul locomotivei).

NECUNOSCUTA

(Tresărind):Ce e asta? (Sgomotui roților fi al tampoanelor se accentuează. Femeea se ridică brusc în picioare, cu o

mișcare de spaimă, aleargă spre ușă cu un țipăt): Ce e asta? (In prag se oprește o secundă, privind buimăcită

vagoanele luminate, care defilează spre stânga din ce în ce mai repede. Se rupe din această scurtă încremenire și

aleargă pe peron după tren. Rochia ei albă se vede trecând prin fața ferestrei. Ultimul vagon se vede de asemenea

prin fereastră, dispărând. Se aude de-afară strigătul ei disperat): Oprește… Oprește… (Un nou șuerat de

locomotivă îi acoperă vocea).