Scena VIII

GRIG — MONA — D-ra CUCU

GRIG

(Care e din întâmplare cu privirea spre ușe, îi prinde imaginea instantaneu): Uite! Asta vei fi. (Vine repede spre

d-ra Cucu): Stai pe Ioc, doamnă!

D-ra CUCU

Pardon! Domnișoară.

GRIG

Doamnă sau domnișoară, n’are nicio importanță. Stai pe loc. Dumneata nu ești o persoană. Ești

un argument și vii la timp. (Arătând-o Monei): Uite, Mona, asta vei fi.

D-ra CUCU

(Sufocată de indignare): Domnule!

MONA

Domnișoară Cucu, nu trebue să te superi, domnul e nervos și are vervă.

GRIG

Cucu? O cheamă Cucu?

D-ra CUCU

(Către Mona): Da de unde știi d-ta cum mă cheamă?

MONA

Te cunosc.

GRIG

Te cheamă Cucu?

D-ra CUCU

Știi că ești obraznic? (Către Mona): De unde mă cunoști?

GRIG

Cucu și mai cum?

D-ra CUCU

Lasă-mă domnule în pace.

GRIG

Filofteia?

D-ra CUCU 

Nu te-astâmperi?

GRIG

Eulampia?

D-ra CUCU

(Către Mona): Ăsta-i sărit.

GRIG

Stai. Stai că știu. Esmeralda. (Începând o frază): D-ră Esmeralda.

D-ra CUCU

Nu mă cheamă Esmeralda.

GRIG

Foarte rău. E o eroare. D-ră Esmeralda.

D-ra CUCU

N’auzi domnule că nu mă cheamă Esmeralda?

GRIG

Da cum te cheamă?

D-ra CUCU

(Demna): D-ra Cucu.

GRIG

(Către Mona): Vezi? Nici nume n’are, d-ra Cucu și nimic mai mult. Nicio silabă mai mult. Și totuși

a avut și ea un nume, dar l-a pierdut. A fost și ea tânără.

D-ra CUCU

A fost? Cum „a fost”?

GRIG

Sau poate mai este dar nu se vede.

D-ra CUCU

Domnule! Te poftesc!

GRIG

Poate că a fost și ea cândva, un minut, o secundă din viața ei, o Monă, ca tine.

MONA

Grig, te rog.

GRIG 

Te superi? Ești orgolioasă, Mona, dar iți închipui că dac’ai fi dus viața domnișoarei Cucu, ai fi fost

altceva decât domnișoara Cucu?

D-ra CUCU

Domnule, să faci bine să nu te amesteci în viața mea particulară. Eu atâta-ți spun.

GRIG

D-ră Esmeralda!

D-ra CUCU

(Formidabilă): Nu mă cheamă Esmeralda.

GRIG

Știu. Dar te rog, fă-mi plăcerea și lasă-mă să-ți spun așa, d-ră Esmeralda, eu salut în d-ta ceva care

ar fi putut să fie. Salut secunda de frumusețe și de grație care s’a pierdut, pentru c’ai rămas aici…

Și pentrucă te speli dimineața la fântână.

D-ra CUCU

La fântână? Rău mi se face! Eu la fântână. Eu, n’am pus în viața mea un strop de apă pe obraz?

GRIG

Dar cu ce te speli?

D-ra CUCU

Cu lapte de castraveți, domnule!

MONA

Vezi, Grig? Vezi că apa de fântână nu strică.

D-ra CUCU

Și la urma urmelor să-mi dați pace. N’am venit aici să glumesc. Am venit să văd ce se petrece.

GRIG

Ce se petrece?

D-ra CUCU

Duduie, tot târgul. Domnule. (Către Mona): D-ta cine ești? (Arătându-l pe Grig): Dumnealui cine e?

De unde veniți? Ce căutați? Ce vreți? Și automobilul de afară ce-i cu el? L-ai oprit în mijlocul

uliței, de s’adună toți copiii din mahala. (Se uită pe fereastră): Ia te uită! (Strigând peste fereastră afară):

Georgică! (Către ei, explicativ): Georgică a lui Vișan dela regie. (S’aude claxonul): Georgică! N’auzi?

Pleacă d’acolo! (Claxonul): Georgică, n’auzi?

GRIG

(Care se uită și el pe fereastră): Ei! (Către Mona): S’au cățărat pe mașină. Sunt cinci-șase (Claxonul): Ei!

N’auziți? Dați-vă jos! (Claxonul): Îmi strică radiatorul, (lese grăbit, lăsând ușa deschisă).