Scena X

MONA — GRIG

Mona a rămas cu privirea în vag. Trec câteva secunde. Pe urmă, mașinal, fără să dea atenție

gestului, își ia poșeta, o deschide, scoate o oglindă și se uită în ea, aranjându-și puțin părul. Grig

reintră, rămâne în prag și o privește, fără ca ea să-și dea seama.

GRIG

Mona! Vii?

MONA

Vrei tu?

GRIG

Tu nu vrei?

MONA

Nu știu. Nu mai știu. Simt că dacă mă chemi am să viu cu tine. Dar îmi pare rău.

GRIG

De ce nu rămâi atunci?

MONA

Fiindcă n’am curaj. N’am destul curaj. Dar dac’ai vrea tu să m’ajuți… de ce ai venit, Grig? Dacă

m’ai lăsa să‘nchid ochii —și pe urmă— când îi deschid, să nu fii aici… să dispari…

GRIG

Eu nu sunt un om care dispar, Mona. Nu e genul meu.

MONA

Păcat. Ar fi fost mai bine pentru amândoi. Fiindcă… Crede-mă, Grig, eu nu sunt, nu mai sunt

femeea pe care o cunoști și pe care ai venit s’o cauți… cu mine s’a întâmplat ceva.

GRIG

Lasă. Te culci și-ți trece.

MONA

Și dacă nu-mi trece? Grig? Ne iubim noi? Suntem noi fericiți?

GRIG

Draga mea, întrebuințezi un vocabular pe care nu-l înțeleg. Care nu-i al meu. Iubire, fericire.

Vorbe. Te iubesc? Mă iubești? Nu știu. Dar când intru cu tine în hall la Athenée Palace, sunt

bucuros că ești la brațul meu. Și toate capetele se întorc după noi, Ce vrei mai mult? E deajuns.

MONA 

Crezi?

GRIG

Cât despre fericire… Noi n’avem timp să fim fericiți. Abia avem timp să trăim bine. Fericiți sunt

ăștia care rămân aici. A lor e împărăția cerului.

MONA

Ești cinic.

GRIG

Sunt grăbit. Am un automobil afară. —Haide, vii?

MONA

Și mai e ceva, Grig, tu nu ești gelos?

GRIG

Gelos? De ce?

MONA

(Puțin jenată): In sfârșit… Noaptea asta… noaptea care a trecut…

GRIG

Vrei să spui că…? serios, Mona? Adevărat. (Ea tace): Ei bine, e extraordinar! Una ca asta nu mi s’a

mai întâmplat. Mona! Pe cuvântul meu de onoare că nu simt niciun pic de gelozie. E straniu dar e

așa. Nu vreau să te jignesc. Tu știi că eu sunt în stare să cârpesc pe un tip care se uită cu coada

ochiului la tine într’un restaurant. Dar de astădată… de astădată nu sunt gelos… Uite, am

impresia că tot ce s’a petrecut, tot ceea ce pretinzi tu că s’a petrecut, n’a fost aici în lumea mea, în

lumea noastră, că undeva, departe… știu eu?… în lună.

MONA

Nu în lună, Grig. In Ursa Mare.

GRIG

Fie și în Ursa Mare, cum zici tu. Dar poate fi un om rezonabil, gelos pentrucă femeea lui s’a

culcat într’o noapte cu cineva, în Ursa Mare?

MONA

Ești un filosof.