MONA — GRIG — UDREA
UDREA
(Intrând repede): Doamnă! Coniță!
GRIG
(Către Mona): Ăsta cine mai e?
UDREA
(Fără să-i dea vreo atenție, mereu către Mona): E adevărat? M’am întâlnit cu Miroiu, la liceu. Vine și el
în urmă. E adevărat?
GRIG
Ce să fie adevărat?
UDREA
(Tot către Mona): Domnul cine e?
GRIG
Sunt…
MONA
Grig! Taci. Domnule Udrea, eu plec.
UDREA
Plecați? De ce?
MONA
Plec… (Gest ușor cu capul spre Grig).
UDREA
(A înțeles): A!… (După o pauză): Și… Marin?
MONA
Trebue să-i vorbești. Să-l faci să înțeleagă. Fiindcă eu… eu n’am curajul…
UDREA
Nu vă mai întoarceți? Niciodată?
MONA
Știu eu ?… Ii vei spune d-ta.