SCENA III

MAGDA, ANA

ANA (rămâne în pragul ușii din fund și privește de acolo spre antret, până ce se aude o ușă trântită. Pe urmă reintră în cameră, închizând ușa din fund): A plecat. Dacă nu erați aici, nu știu, zău, cum scăpăm de el… Da… să știți, domnul profesor n-are astăzi curs.

MAGDA: Știu.

ANA: Și nici servietă n-are.

MAGDA: Eu credeam că are.

ANA: Când o afla, nebuno, că l-ați păcălit, vine ’napoi.

MAGDA: N-are decât. Pe mine nu mă mai găsește.

ANA: Și eu nu-i mai deschid... (Apropiindu-se de birou:) Ia te uită ce-a făcut! A încurcat toate hârtiile.

MAGDA: Primiți des asemenea vizite?

ANA: Ba nu primim deloc. Nu v-am spus că la noi nu vine nimeni?

MAGDA: Nimeni, nimeni?

ANA: Câteodată, așa, câte-un domn bătrân, câte-o fată urâtă.

MAGDA: Totdeauna urâtă?

ANA: Totdeauna. Parcă anume le alege. Și numai depre cărți vorbește cu ele. (Pauză.) Dumneavoastră sunteți prima fată frumoasă care intră-n casa asta.

MAGDA: Eu tot despre cărți am venit să vorbesc.

ANA: Foarte rău. Mai mare păcatul! (Se aude dinspre antreu o cheie ce se răsucește în broască, o ușă ce se deschide.) I-auziți! A venit. Dumnealui e.