SCENA XIV

BUCȘAN, DIRECTORUL

Bucșan, rămas singur, merge spre ușa din dreapta, o deschide și îl lasă pe Director să intre.

BUCȘAN: Directore, o să te miri.

DIRECTORUL: Nu cred. Am văzut atâtea astăzi…

BUCȘAN: M-am înțeles cu Andronic.

DIRECTORUL: A fost aici?

BUCȘAN: Nu el. Fata. Trebuie să vină și el îndată.

DIRECTORUL: Scump?

BUCȘAN: Destul.

DIRECTORUL: Cel puțin ai garanții?

BUCȘAN: Cea mai bună garanție. Pleacă. Pleacă din țară.

DIRECTORUL: Pentru mult timp?

BUCȘAN: Trei ani.

DIRECTORUL: Coane Griguță, bine ai făcut. Uite, acuma, să-ți spun drept: parcă mi-ai luat o piatră de pe inimă. Cu tipul ăsta aici, n-am fi avut liniște niciodată.

BUCȘAN (puțin pe gânduri): Găsești… găsești că seamănă cu Alexandru cel Mare?

DIRECTORUL: Cine?

BUCȘAN: Andronic.

DIRECTORUL: Cu Alexandru cel Mare? Mai știi? Te pomenești… (După un timp:) Da pentru că veni vorba de Alexandru cel Mare, cu reportajul ce facem?

BUCȘAN: Ce reportaj?

DIRECTORUL: Reportajul de mâine… Scandalul de la curs.

BUCȘAN: A! Bine că mi-ai adus aminte! (Merge spre telefon.) Să-i dau telefon lui Brănescu. (Ridică receptorul, formează numărul.) Alo! Brănescule… Dormeai?... Ei, trezește-te (Către Director:) Ramolit e și ăsta! (La telefon:) Te-ai trezit? Ascultă. Scandalul de mâine dimineață – nu mai e nevoie. Se contramandează… Cum?... Nu se poate?... Să faci bine să iei măsuri. Ordine, mă auzi? Ordine! (Trântește receptorul furios.) Cretin! (După o scurtă pauză, către Director:) Ziceai că ai un articol mâine despre Brănescu.

DIRECTORUL: Da.

BUCȘAN: Păcat.

DIRECTORUL: De ce?

BUCȘAN: Mă plictisește, nu vezi?

DIRECTORUL: Am putea să-l schimbăm.

BUCȘAN: Mai e timp?

DIRECTORUL: Dacă zici dumneata…

BUCȘAN: Atunci, schimbă-l. M-am săturat și de domnul ăsta!