10. Corpurile auxiliare.

Prin „Corpuri Auxiliare” înţeleg acele formaţii legionare care aveau misiunea sa stea într-ajutorul organelor poliţieneşti ale Statului, în perioada de trecere de la vechiul regim carlist la noul regim legionar. Tot sub aceasta denumire trebuie sa introducem şi acele unităţi legionare care vegheau la păstrarea ordinii şi disciplinei în interiorul Mişcării.

A. Politia Legionara.

Am explicat în partea a doua a lucrării cum a luat naştere Politia Legionara, din ce îndemnuri s-a constituit şi ce rol i-am rezervat în raport cu politia oficiala. Instigatorul Politiei Legionare a fost Generalul Antonescu. Practic, fara nici un titlu încă, Politia Legionari a început sa funcţioneze chiar în ziua de 6 Septembrie, după renunţarea la Tron a Regelui Carol II. Generalul Antonescu i-a rugat pe legionari sa facă de paza în jurul Palatului pentru a nu se face manifestaţii şi a fi lăsat fostul Rege să-şi facă în pace pregătirile de plecare. aşa s-a format primul pichet de politie legionara, sub conducerea lui Alexandru Randa, care se plimba de sus până jos în fata Palatului Regal, îndemnând lumea sa se împrăştie. La capitolul 3 din partea a doua, cititorii vor găsi toate amănuntele referitor la originile Politiei Legionare.

Sediul Politiei Legionare a fost pe Splaiul Independentei, o casa în colt, nu departe de Strada Izvor. Primul ei sef a fost Victor Apostolescu, care s-a distins prin eficacitatea şi energia cu care i-a urmărit pe criminalii erei carliste. Politia Legionara a jucat un rol important în prima faza a guvernării, când s-a decis arestarea uneltelor care au participat la execuţii de legionari. A fost o auxiliara preţioasă a politiei oficiale. Fara de existenta Politiei Legionare, multi complici ai Regelui Carol ar fi dispărut.

Celor acuzaţi de crime şi arestaţi, li s-a fixat mai întâi domiciliu forţat în casele lor. Paza lor era asigurata, afara la poarta, de jandarmi, iar înăuntru de un grup de agenţi, de obicei patru, dintre care doi erau delegaţi de la Prefectura de Politie, iar ceilalţi doi erau detaşaţi de la Politia Legionara. Membrii Politiei Legionare s-au purtat corect cu arestaţii lor, fara insulte şi ameninţări.

Politia Legionara s-a constituit mai întâi în Capitala şi apoi s-a extins în toată tara. De fapt terenul era pregătit. Îndată după 6 Septembrie, din iniţiativă şefilor locali, s-au format în mai toate oraşele din provincie nuclee de „serviciu de ordine”, dependente de organizaţiile judeţene. Aceste nuclee au format baza Politiei Legionare de mai târziu din perioada guvernării.

După ce Politia Legionara s-a organizat în toată tara, am dat o noua circulara, prin care am stabilit atribuţiile ei de auxiliara a Politiei de Stat.

În luna Noiembrie, l-am înlocuit pe Apostolescu cu Ion Boian la conducerea Politiei Legionare din Capitala. A fost o deficienta de serviciu. Cu toate repetatele avertismente, Apostolescu n-a fost în stare să-i descopere pe făptaşii unor tulburări în Capitala, care, după informaţiile victimelor, se prezentau ca „politie legionara”. Ca urmare a acestei schimbări la conducere, Victor Apostolescu a părăsit Politia Legionara şi a intrat în serviciu la Prefectura de Politie, însoţit de Gheorghe Acrivu şi Vasile Olteanu. Mai târziu, Apostolescu a trecut la Direcţia Generala a Siguranţei, fiind numit de Ghica Inspector Regional.

B. Serviciul de Ordine.

După întâmplările de la Jilava, am desfiinţat Politia Legionara şi în locul ei am creat un serviciu de ordine pe întreaga mişcare, a cărui conducere i-am încredinţat-o tot lui Boian, care, în scurtul timp cât a funcţionat ca sef al Politiei Legionare, a dovedit a fi un legionar conştient şi responsabil. Noul Serviciu nu mai avea nimic comun cu Politia Statului şi nu se ocupa decât cu menţinerea ordinii înăuntrul mişcării. Serviciul de Ordine putea coopera cu Organele Statului, când descoperea ceva suspect, dar nu întreprindea nici o operaţie de politie pe cont propriu.

Efectivul Serviciului de Ordine nu trecea de 50 şi era format numai din personal selectat. Din fosta Politie Legionara, Boian a reţinut anumite elemente, iar restul l-a completat cu recrutări noi, mai ales dintre studenţi. Ion Boian a evacuat casa din Splaiul Independentei şi s-a mutat cu birourile într-o casa de pe Strada Victoriei, nu departe de Legaţia Germana.

Serviciul de Ordine în scurta vreme şi-a meritat încrederea ce i-am acordat-o. În Capitala, a dat de urmele unor derbedei îmbrăcaţi în cămaşă verde care spărgeau casele oamenilor. La manifestaţia de la Alba Iulia, din 1 Decembrie, pentru prima oara Serviciul de Ordine şi-a făcut apariţia în public. Generalul Antonescu în persoana l-a felicitat pe Boian pentru modul eficace şi discret cum a organizat paza noastră. La Conferinţele de la Preşedinţie, convocate de General pentru a trata chestiuni de ordine interna, era regulat invitat şi Boian, alături de Generalul Petrovicescu, Ghica, Mironovici şi Rioseanu.

C. Gărzile Încazarmate.

Gărzile Încazarmate au luat fiinţă la sfârşitul lunii Octombrie 1940, sub conducerea lui Ovidiu Găina, având sediul în Strada Cobalcescu Nr. 3. Se numeau Gărzi Încazarmate, pentru ca legionarii încadraţi în aceasta unitate duceau o viaţă de cazarma, cu un program riguros. Numărul lor era de aproximativ o suta, împărţiţi în, 10 cuiburi. Majoritatea era formata din elemente care luaseră parte la luptele de la Braşov, Vâlcele şi Bucureşti, sau care suferiseră închisoare în cursul prigoanei 1938-1940. În concepţia lui Ovidiu Găina, întemeietorul lui, acest corp trebuia sa continue spiritul şi virtuţile Corpului Mota-Marin, care a fost surprins de prigoana la începutul organizării lui.

Gărzile Încazarmate nu se amestecau în afacerile Statului. Nu participaseră nici individual şi nici colectiv la operaţii de politie sau la păstrarea ordinii publice. Misiunea lor era strict limitata la necesităţile mişcării:

— făceau de paza la casa unde locuiam şi ma însoţeau când aveam nevoie de prezenta lor în deplasări;

— aveau în grija sediul legionar, mai ales după atacul ce l-a suferit;

— la manifestaţiile legionare, făceau un cordon de protecţie a personalităţilor regimului.

Gărzile Încazarmate aspirau sa cultive idealul legionar, aşa cum era expus în Cărticica Sefului de Cuib. Programul lor zilnic avea trei puncte principale: a) Educaţia legionara. Şedinţe de cuib, cu comentarii din cărţile Căpitanului, ale lui Mota şi Marin şi alte scrieri legionare.

b) Educaţia naţională şi culturala: lecţii de istorie, geografie şi drept.

c) Educaţia pre-militara: mânuirea armelor (pistoale), atletism, gimnastica, mici teme tactice.

Seful Gărzilor Încazarmate era secundat de un ajutor, care se schimba periodic. Primul ajutor al lui Ovidiu Găina a fost Dumitru Leonties. Un ofiţer de zi se îngrijea de administraţie, aprovizionare, curăţenie şi legăturile cu exteriorul.

Gărzile Încazarmate au fost un model de trăire şi disciplina legionara. Bine echipaţi şi instruiţi, era o mândrie să-i vezi defilând pe străzile Capitalei într-o ţinută marţială.