17. Stâlpul Infamiei

„Stâlpul Infamiei” a fost folosit prima oara în judeţul Ilfov şi născocitorul lui a fost Rogojanu, seful organizaţiei legionare din acest judeţ. „Stâlpul Infamiei” consta, după câte stiu eu, în legarea hoțului sau delapidatorului de bani publici de un stâlp din piaţa, pe unde trecea lumea, având deasupra o tăbliţă, pe care era scris „Stâlpul Infamiei”. În afara de faptul ca individul era legat câteva ore şi expus publicului, nu suferea vreo tortura fizica. Aplicarea acestei pedepse, mai mult morale, în judeţul Ilfov n-a făcut vâlva, rămânând circumscrisa în aria câtorva sate.

Aflând totuşi de aceasta întâmplare, l-am chemat pe Rogojanu pentru a-mi da explicaţii. Era un exaltat al dreptăţii, al necesităţii de a se extirpa cu fierul roşu corupţia din mijlocul nostru.

— Am vrut sa dau acest exemplu, pentru ca ţăranii sa ştie ca noi nu glumim cu jefuitorii banului public. Banul Statului este ban sfânt. Nu e de-ajuns sa fie condamnat tâlharul, ci trebuie stigmatizat în fata mulţimii, expus oprobiului public, pentru a tăia pofta altora să-şi însuşească bunuri nemuncite.

Când vorbea, îi scăpărau ochii de mânie. Părea ca un Arhanghel la judecata de apoi. Mi-a plăcut atitudinea lui fanatica în apărarea avuţiei publice sau a avutului altora, dar i-am atras atenţia ca adeseori leacul întrebuinţat poate sa aducă organismului national mai mari daune decât boala sociala însăşi.

— O mentalitate înrădăcinată de sute de ani în poporul nostru, moştenire a unor domnii şi regimuri corupte, nu se poate îndrepta într-o zi. Trebuie multi ani de educaţie şi de guvernare cinstita, pentru a se crea o clasa de funcţionari corecţi şi loiali Statului. Daca am generaliza sistemul D-tale, am ajunge la rezultate diametral opuse. Un om legat la stâlp, chiar ştiind lumea ca este un hot, chiar prins asupra faptului, trezeşte sentimente de compătimire în mulţime şi până la urma vom fi acuzaţi noi pe nedrept de cruzime.

Rogojanu a înţeles şi mi-a promis ca nu va mai recurge la „Stâlpul Infamiei”. Nu l-am înlocuit de la conducerea judeţului, caci era bun organizator şi mi-am dat seama ca vorbeşte dintr-o convingere profunda.

Dar ce s-a întâmplat mai departe? Sistemul s-a transplantat în alte parti ale tarii, creând probleme mult mai grave. Ideile greşite se propaga mai repede decât cele bune. S-a descoperit un „Stâlp al infamiei” la Azuga, în judeţul Prahova, la câţiva kilometri de Predeal, unde-şi avea reşedinţa Generalul Antonescu. Chiar Generalul a ridicat chestiunea într-un Consiliu de Miniştri, cerându-i lui Petrovicescu, Ministrul de Interne, sa ia masuri.

Dar n-a trecut mult timp şi „stâlpul infamiei” a apărut pe Calea Victoriei, în fata Prefecturii de Politie. Pe aici treceau mii de oameni şi au avut prilejul sa contemple un om legat de un stâlp, având deasupra inscripţia infamanta. După câte îmi amintesc, cel sancţionat era un legionar încadrat la Prefectura de Politie, care luase mita, descoperindu-se pe deasupra ca era şi informator al lui Rioseanu. Nu stiu cine a dat ordinul, fara să-şi dea seama de repercusiunile negative asupra Mişcării. Expunerea la „stâlpul infamiei” n-a durat decât câteva ore, dar a fost suficient ca vestea sa se răspândească fulgerător în toată Capitala. Din nou discuţie în Consiliul de Miniştri, în prezenta lui Radu Mironovici, care era pe atunci Prefect al Politiei. Mironovici şi-a luat angajamentul în fata Generalului ca nu va mai tolera astfel de acte, ci va aplica agenţilor vinovaţi de mici transgresiuni alte pedepse, între care tradiţionalele 25 de lovituri.

Un sfârşit mai tragic a avut „stâlpul infamiei” în judeţul Constanta. Faptele s-au petrecut în preajma loviturii de Stat a Generalului Antonescu, încât n-am mai avut timp sa intervin. O serie de indivizi, vinovaţi pentru furturi sau escrocherii, au fost ridicaţi de la Constanta şi duşi la Hârşova pentru cercetări. Operaţia a fost realizata de Ion Petre, seful plasei Hârşova, care n-avea nici o îndrituire sa facă anchete poliţieneşti, cu atât mai mult cu cât politia legionara era desfiinţata de multa vreme. După interogatoriu, cei vinovaţi, patru persoane, au fost legaţi împreuna la „stâlpul infamiei”, pe un timp geros, în Ianuarie. Între cei legaţi, era şi un comerciant evreu din Constanta, Spiegel, prins cu afaceri necurate. Acesta n-a putut suporta temperatura joasa la care a fost ţinut câteva ore si, după ce l-au dezlegat, a murit, cu toate eforturile legionarilor de a-l reanima.

Aceste fapte s-au petrecut în aria administrativa a Prefectului de Judeţ, Avocat Nicolae Şeitan, şi a sefului organizaţiei legionare judeţene, Gheorghe Stoian. Erau elemente de elita ale Legiunii şi e de mirare cum de au tolerat sa se întâmple aceste fapte regretabile şi neomenoase.

„Stâlpul infamiei”, într-o alta versiune, l-a avut ca imitator pe… Generalul Antonescu. Cum am citit în presa timpului, Conducătorul într-un acces de furie, aflând de hoţiile săvârşite de un perceptor de la Constanta, a dat ordin ca vinovatul sa fie legat în lanţuri chiar la intrarea în Administraţia Financiara, ca sa fie văzut de toţi cei ce intrau şi ieşeau din instituţia pe care o prădase.