18. Raporturile cu armata. Originea unei circulari.

Cam la începutul lunii Decembrie, am dat o circulara prin care stabileam raporturile dintre Legiune şi Armata. Spuneam în acea circulara ca Armata este de resortul exclusiv al Generalului Antonescu şi interziceam legionarilor sa se amestece, sub orice forma, în treburile militare.

Circulara a creat oarecare nedumerire în lumea legionara, iar mai târziu s-au găsit unii care sa ma învinuiască pentru ordinul dat, considerând ca daca noi am fi cultivat mai intens relaţiile eu corpul ofiţeresc, am fi putut împiedica lovitura de Stat a Generalului Antonescu din 21 Ianuarie 1941.

Ce m-a determinat sa dau aceasta circulara care aşeza armata în afara Legiunii? La originea ei a stat fapta necugetata a unui legionar din Arad. Unui mărunt sef local, al cărui nume nu mi-l mai amintesc, i-a venit în cap sa facă o inspecţie la un regiment din oraş, pentru a cerceta daca hrana soldaţilor este buna. A intrat pe poarta regimentului şi a cerut ofiţerului de zi să-i dea voie sa guste mâncarea de la cazan. A fost un scandal care s-a auzit repede până la Bucureşti. De când un civil îşi permite să-i controleze pe militari fie el îmbrăcat chiar în cămaşă verde? În ce tara trăim?

Imediat m-a chemat Generalul în cabinetul lui şi mi-a arătat informaţia ce-o primise de la Ministerul Armatei. Era rosu-vânat de mânie. Am citit-o şi eu şi am avut aceeaşi senzaţie de indignare puternica. Cum e posibil ca un legionar sa facă treaba asta? Nu era numai un act necugetat, dar de o prostie fara margini. Cu aceste metode idioate, ne înstrăinam armata, cream tensiuni inutile, pe care le vor specula duşmanii.

Sub imperiul acestei revolte, dezgustat, mâhnit şi umilit ca se poate găsi un legionar capabil sa ofenseze corpul ofiţeresc al unui regiment, am redactat circulara cu conţinutul mai sus amintit, care a fost publicata apoi în presa.

Nu puteam proceda altfel. Nu numai pentru a-i da satisfacţie lui Antonescu, dar şi de teama ca fara o luare de atitudine categorica sa nu se ivească alti legionari, în alte parti ale tarii, care, după exemplul de la Arad, sa se transforme în cenzori ai armatei, provocând alte conflicte. Este adevărat ca aceasta circulara a fost interpretata în cercurile militare ca un semn de debilitate legionara şi ca un triumf a lui Antonescu, interzicându-se fraternizarea dintre cele doua corpuri. În ce măsură poziţia noastră în armata a fost afectata de dispoziţia mea, rămâne o chestiune deschisa, deoarece în cursul loviturii de Stat a Generalului Antonescu, o parte însemnata a corpului ofiţeresc s-a alăturat noua.