5. Ministerul Sănătăţii, Muncii şi al Ocrotirilor Sociale.

Ministerul Sănătăţii şi al Muncii, mai înainte despărţite, au avut aceeaşi soarta ca şi Ministerul Educaţiei şi al Cultelor, fiind reunite de Antonescu într-un singur minister, avându-l ca titular pe Vasile Iasinschi.

La Ministerul Muncii administraţia a funcţionat normal, fara frecuşuri cu Generalul Antonescu.

Nu tot aşa la Ministerul Sănătăţii, unde relaţiile lui Iasinschi cu Conducătorul Statului au devenit din ce în ce mai încordate. Câta vreme Iasinschi a făcut acte de rutina şi schimbări de personal care afectau numai cadrele sanitare inferioare, protestele Generalului nu s-au auzit. Dar când acesta a cutezat sa se atingă de situaţia unor „intouchables”, personaje care deţineau funcţii importante în cadrul medical al tarii şi care s-au bucurat de un tratament privilegiat sub toate regimurile, atunci mânia lui Antonescu s-a descărcat fulminant şi cu cea mai mare brutalitate contra Ministrului Sănătăţii. Aceşti pontifi ai medicinii întreţineau relaţii cordiale cu anturajul antonescian şi când situaţia lor părea sa fie periclitata, îndată suna soneria de alarma de la Preşedinţie, pentru a-l pune în garda pe General de schimbările întreprinse de miniştrii legionari.

Au fost mai multe cazuri, dar dintre ele în special doua au creat tensiuni în guvern şi au contribuit la deteriorarea relaţiilor dintre Conducător şi Iasinschi. Profesorul Dr. Iacobovici fusese înlocuit din funcţia de medic primar al Aşezămintelor Brâncoveneşti. Fiind sesizat de „nedreptatea” săvârşită, Generalul ordona o ancheta, punând următoarea rezoluţie, pe care o reproducem, pentru ca cititorul să-şi dea seama de anomaliile ei, de contradicţiile ei şi confuziile acumulate în câteva linii: „9 Ianuarie 1941

Ministerul de Justiţie va numi pe cineva sa studieze daca dispoziţia este legala şi sa refere fara întârziere. Chiar daca ar fi legala, este o crima sa ne batem joc de putinii oameni de ştiinţă pe care-i avem. Cu astfel de sisteme se distruge totul. Eu nu sunt o firma închiriata de oameni care comit acte care depăşesc ca arbitrar şi răzbunare actele fostului regim. Îl rog pe D-l Ministru Iasinschi sa spună acestea D-lor de la Spitalul Brâncovenesc, care, daca nu înţeleg aceasta, este ca dovedesc ca nu merita locurile pe care le-au ocupat şi trebuie schimbaţi fara întârziere”.

Analizând rezoluţia Generalului, se desprind următoarele concluzii şi observaţii:

1. Nimeni, nici medicii legionari şi nici Ministrul Sănătăţii, n-au contestat eminentele calităţi ştiinţifice ale D-rului Iacobovici. Generalul deplasa chestiunea în discuţie pe alt teren, strain de problema.

2. Dr. Iacobovici a fost înlocuit într-o funcţie administrativa, ca medic primar al Aşezămintelor Brâncoveneşti.

3. A fost înlocuit pentru ca medicii de la aceasta instituţie au descoperit nereguli la spitalele aflate în administraţia Aşezămintelor Brâncoveneşti.

4. Generalului Antonescu fiindu-i teama ca destituirea D-rului Iacobovici sa nu fi fost tocmai „arbitrara”, cum pretindea acesta, ca să-şi salveze totuşi protejatul, are grija sa adauge în rezoluţie ca „chiar daca ar fi legala, este o crima sa ne batem joc de putinii oameni de ştiinţă pe care-i avem”.

5. Medicii de la Aşezămintele Brâncoveneşti care au cerut înlocuirea D-rului Iacobovici erau informaţi ca sub administraţia lui s-au săvârşit nereguli. Nu s-a luat o decizie de ordin administrativ, destinata sa asigure o gestiune corecta la aceste aşezăminte.

6. Generalul Antonescu nu se mulţumeşte cu aceste observaţii, ci adauga şi enormitatea ca rechemarea lui Iacobovici întrece în „arbitrar şi răzbunare actele fostului regim”. Recurge la aberaţie ca sa puna pe acelaşi plan sau chiar mai mult crimele regimului carlist… cu destituirea unui funcţionar.

7. Generalul îi ameninţă pe medicii de la Aşezămintele Brâncoveneşti cu destituirea lor, daca nu reintegrează, de acord cu Ministrul, pe Dr. Iacobovici.

Din aceasta analiza rezulta cu claritate ca arbitrarul era practicat de Generalul Antonescu, care, sub influenta anturajului sau nefast, împiedica instaurarea unei administraţii sănătoase la Aşezămintele Brâncoveneşti.

Al doilea caz, care caracterizează aceeaşi mentalitate înveninata de mediul în care trăia, a fost a Dr. Costinescu, fost Ministru al Sănătăţii în mai multe guverne liberale iar, în vremea noastră, Preşedinte al Crucii Roşii. În urma reclamaţiilor făcute de medicii legionari din Capitala ca la Crucea Rosie s-ar fi săvârşit nereguli, Ministrul Iasinschi decide înlocuirea Dr. Costinescu. Abia s-a dat decizia, a şi intrat în funcţie soneria de alarma de la Preşedinţie. De asta data însăşi Doamna Maria Antonescu a luat afacerea în mâna, aducând la cunoştinţa soţului ei „oroarea” săvârşită. Dr. Costinescu, introdus în tainele anturajului, i-a trimis o scrisoare Doamnei Antonescu, plângându-se de nedreptatea ce i s-a făcut, fiind dat afara de la o instituţie unde a muncit atâţia ani…

Ca de obicei, şi în acest caz, Generalul deviază de la subiect, ca să-şi justifice revolta contra înlocuirii abuzive a Dr. Costinescu, invocând consideraţii de alta natura. Exalta opera realizata de Dr. Costinescu la Crucea Rosie, între altele crearea Sanatoriului de la Moroeni, care era într-adevăr o instituţie exemplara. Îşi ia osteneala chiar sa se duca la Moroeni, ca sa viziteze sanatoriul, întorcându-se încântat de ce-a văzut acolo. În discuţia avuta la un Consiliu de Miniştri, pune accentul pe realizările „Crucii Roşii” sub preşedinţia Dr. Costinescu, în timp ce Ministrul se refera la neregulile descoperite la aceasta asociaţie de binefacere naţională, care, într-un regim legionar, trebuie curmate. Dându-şi seama Generalul ca la o ancheta ar putea ieşi şi nereguli, are grija sa adauge în cursul discuţiei: „Daca prin neregulile semnalate de D-ta s-a creat aceasta situaţie, eu sunt fericit”. Cu alte cuvinte, după concepţia Generalului, poţi sa furi, poţi sa jefuieşti, daca s-a realizat ceva de importanta pentru Stat, atunci neregulile se pot trece cu vederea. Generalul ascundea vinovăţia protejaţilor lui îndărătul operelor ce le-au realizat aceştia în fruntea unei instituţii! Ne venea în minte afacerea Skoda, când perora Antonescu în favoarea Dr. Costinescu. Contractul încheiat de guvern cu Uzinele Skoda era bun pentru înzestrarea armatei, dar preţul armamentului achiziţionat era oneros pentru Stat, din cauza intermediarilor, care au încasat mari comisioane.

Înlocuirile decise de Iasinschi erau perfect justificate din punct de vedere al corectitudinii administrative, dar, cine ştie, opoziţia Generalului nu ar fi fost atât de drastica daca s-ar fi petrecut la o data în Octombrie sau Noiembrie. Au căzut cum nu se poate mai prost, într-o perioada când Generalul Antonescu îşi ascuţea armele ca sa ne lovească pe la spate. Intervenţia lui în favoarea Dr. Costinescu era din 13 Decembrie, iar rezoluţia lui pentru reintegrarea Dr. Iacobovici din 9 Ianuarie 1941. Peste doua săptămâni dădea lovitura de Stat contra propriului sau regim!