8. Prefectura Poliției Capitalei.

În contrast cu Direcţia Generala a Siguranţei Statului şi a Politiilor, unde a domnit liniştea şi ordinea, Prefectura de Politie a ţinut guvernul într-o permanenta încordare din cauza ieşirilor necugetate şi nepermise ale unora dintre noii funcţionari. Putem atribui vinovăţia principala a dezordinilor de la Prefectura Cololelului Zavoianu, aşa cum a făcut Antonescu, în procesul ce i l-a intentat şi care s-a încheiat cu condamnarea lui la moarte?

Acuzaţia nu este dreapta, pentru ca trebuie sa ţineam seama de împrejurările extraordinar de grele în care şi-a exercitat funcţia de Prefect al Politiei. Colonelul Zavoianu a avut cea mai ingrata sarcina dintre funcţionarii noului Stat. Înainte de a pronunţa o judecata asupra gestiunii lui, trebuie sa ne aducem aminte de momentul dramatic când a luat în primire Prefectura de Politie şi problemele ce trebuiau sa se rezolve în cel mai scurt timp posibil.

Ce însărcinări primise Colonelul Zavoianu de la Conducătorul Statului şi cum le-a îndeplinit?

l. Înlocuirea grabnica a vechilor cadre ale Prefecturii de Politie, o primenire de sus pana în jos, deoarece, cu rare excepţii, nu se putea avea încredere în comisarii şi agenţii acestei instituţii. Nu numai pentru trecutul lor sângeros, caci participaseră la toate crimele şi ticăloşiile dictaturii Carol-Calinescu, dar şi pentru siguranţa noului regim.

2. Având ca baza de acţiune Capitala, tot Colonelului Zavoianu îi revenea obligaţia de a proceda la arestarea celor vinovaţi de crime în perioada carlista. Comisia de Ancheta Criminala începuse sa lucreze concomitent cu numirea Colonelului Zavoianu şi aceasta instituţie excepţională avea nevoie de concursul forţei executive pentru a-i aduce în fata ei pe culpabili. Era mai mult decât evident ca urmărirea şi arestarea asasinilor legionarilor nu se putea realiza cu vechile cadre poliţieneşti, compromise ele însele în aceste crime. Multi dintre foştii funcţionari ai Prefecturii de Politie au trecut prin fata Comisiei de Ancheta şi au primit mandate de arestare.

Cum a procedat Colonelul Zavoianu pentru a îndeplini ordinele Conducătorului?

Spre deosebire de Direcţia Generala a Siguranţei, unde personalul central era restrâns, Prefectura de Politie avea un efectiv numeros, câteva sute de persoane, de la chestori, comisari şi până la agenţi şi informatori. Din cauza aceasta, nu se putem face substituiri progresive şi parţiale, ci cu cea mai mare iuţeală epuraţia trebuia sa cuprindă nu numai vârfurile, ci şi un mare număr de funcţionari inferiori. Nicăieri ca la Prefectura de Politie nu s-a observat mai clar ruptura cu vechiul regim. Colonelul Zavoianu a introdus la Prefectura un mare număr de legionari, adeseori trecând peste pregătirea şi calificativele lor, dând prioritate necesităţii, sub presiunea impusa chiar de Conducerea Statului, de a transforma Prefectura, în cel mai scurt timp posibil, într-un instrument loial Statului Naţional-Legionar. Paralel cu acest organism reconstituit din temelii, a mai realizat şi performanta sa execute şi mandatul Comisiei de Ancheta, arestând principalii responsabili de crimele contra legionarilor, pentru a fi anchetaţi şi apoi deferiţi justiţiei. Tot Colonelul Zavoianu a mai obţinut de la Conducător şi aprobarea ca lotul de acuzaţi aflaţi la început în stare de arest în subsolul Prefecturii de Politie sa fie transferat la Jilava şi acolo sa fie păzit în interiorul închisorii de o garda legionara.

Considerând activitatea Colonelului Zavoianu ca Prefect de Politie din perspectiva istoriei legionare, el a fost omul predestinat sa fie unul din „răzbunătorii” Căpitanului, continuând seria eroica a lui Miţi Dumitrescu şi Lucian Caramlau, care au luptat şi au căzut pentru a deschide drumul biruinţei legionare de la 6 Septembrie. Fac parte din acea pleiada a legionarilor „care au încins săbiile neamului”, pentru a-i pedepsi pe cei ce i-au făcut rau, caci ucigându-l pe Corneliu Codreanu, au deschis drumul ciopârtirii tarii şi apoi al invaziei bolşevice.

Ura mortala ce şi-a atras-o Colonelul Zavoianu din partea forţelor care se grupaseră în spatele lui Antonescu, până a-l aduce în fata plutonului de execuţie, nu a fost decât consecinţa lucidităţii lui implacabile ca datoria primordiala a regimului legionar este de a pedepsi şleahta de asasini care au distrus viitorul neamului. El s-a identificat cu aceasta misiune, ca un mistic, ca un iluminat, executând o porunca ce venea de dincolo, de la Capitan, lăsată supravieţuitorilor în testamentul întemeietorului Mişcării.

În momentul când, la începutul lunii Noiembrie, Generalul Antonescu şi-a schimbat politica fata de asasinii legionarilor, vrând să-i pedepsească, dar „fara sa verse sânge”, tot Colonelul Zavoianu s-a remarcat prin vigilenta şi refuzul lui de a se supune deciziilor suspecte ale Comisiei de Ancheta, care, încurajata de atitudinea şovăielnică a lui Antonescu, vroia să-i scoată de la Jilava sub fel de fel de pretexte, trecându-i sub paza, fie la Văcăreşti, fie la diverse spitale sau sanatorii. Colonelul Zavoianu n-a executat aceste mandate, dându-şi seama ca se urmăreşte scoaterea marilor criminali de sub paza legionarilor, ca un prim pas pentru a fi mai târziu eliberaţi. Pentru aceasta intransigenta s-a expus urii antonesciene şi a plătit cu viaţa fidelitatea fata de Capitan.

Graba cu care Colonelul Zavoianu a schimbat personalul poliţienesc de la Prefectura a avut şi dezavantajele ei, care ne-au creat mai târziu mari greutăţi. Responsabili, care au lucrat sub conducerea lui Zavoianu, au fost următorii:

Serviciul Social: Chestor Ilie Stânga, avându-l ca ajutor pe Mardarie Popinciuc.

Serviciul Judiciar: Chestor Virgil Popa, ajutat de Pietraru.

Serviciul Circulaţiei: I. G. Dimitriu.

Serviciul Moravurilor: Anchidim Useriu.

Secretar General: Maiorul Orasianu.

Secretarul Cabinetului Prefectului: Stelian Stanicel.

Cea mai nefericita alegere a Colonelului Zavoianu a fost a lui Ilie Stânga pentru Serviciul Social. Acest serviciu avea o importanta deosebita, care le lasă în umbra pe celelalte, deoarece în sarcina lui cădea urmărirea elementelor periculoase Statului sau pentru regimul politic existent. Sub Armand Călinescu acest serviciu a fost condus de faimosul Jean Dumitrescu, care şi-a câştigat o trista celebritate cu schingiurile şi omorurile de legionari în beciurile de la Prefectura.

Stânga mi-a făcut atâtea greutăţi, a creat atâtea probleme în relaţiile dintre Mişcare şi Conducător, încât refuz sa cred până astăzi ca a fost de buna credinţă. Abia scăpasem de o trăsnaie de-a lui, abia potoleam lucrurile, şi o alta isprava răsunătoare, săvârşită de agenţii acestui serviciu, cutremura edificiul Preşedinţiei. Stânga lua iniţiative proprii, peste capul Prefectului şi contrar îndemnurilor Ministrului de Interne şi ale mele, la linişte şi ordine. Părea ca se bucura de o impunitate garantata, ca o mâna nevăzută îl ocrotea, caci altfel este de neînchipuit îndrăzneala cu care continua actele de tulburare a ordinii publice. Nu stiu de ce l-a păstrat în fruntea acestui serviciu Radu Mironovici, după întâmplările de la Jilava, când se vădise rolul lui de agent provocator, ordonând alte arestări de oameni politici şi creând un nou focar de tensiune cu Conducătorul Statului.

Serviciul Judiciar condus de avocatul Virgil Popa a funcţionat corect, iar cât priveşte celelalte servicii n-am auzit sa se fi întâmplat în sfera lor de atribuţii acte reprobabile.

S-a mai întâmplat la prefectura de Politie un alt necaz. Romulus Opriş conducea un birou de ancheta pentru străini. Nu stiu cum i-a venit ideea sa proclame serviciul sau „Biroul Doi”, inspirându-se probabil din „Deuxieme Bureau” al armatei franceze, care avea misiuni de contra-spionaj. O denumire pompoasa, care nu avea nimic comun cu lucrările acestui birou, caci urmărirea infiltraţiilor de agenţi străini nu cădea în sarcina Prefecturii de Politie, dar titlul ce şi-l luase a creat o noua psihoza de nelinişte la Preşedinţie. Rioseanu, ca patron al Serviciului Secret, socotea ca legionarii urmăresc subplantarea oficinei de informaţii a armatei prin acest birou, şi a raportat Conducătorului.

— Nu vom tolera niciodată, mi-a spus Rioseanu pe un ton ameninţător, existenta acestui „Birou Doi”, sub conducerea lui Opriş.

Am avut o noua altercaţie cu Generalul pe chestiunea acestui serviciu neautorizat de structura legala a Prefecturii. Iată cum o copilărie în fond, o eticheta grandilocventa, a creat o noua furtuna în sânul guvernului.

În cartea Pe Marginea Prăpastiei este şi o acuzaţie nedreapta contra chestorului Stânga, pe care nu o pot trece cu vederea. Acolo se vorbeşte de marile sume de bani ce s-ar fi găsit la Serviciul Social, ca rezultat al „jafurilor” săvârşite de legionarii care operau sub comanda acestuia. Se da în carte o lista de bancnote romaneşti şi de valute străine găsite în sertarele acestui Serviciu, între care dolari, lire şi o mulţime de monede balcanice. Nu sunt nişte sume neobişnuit de mari, dar trebuie precizata provenienţa lor. Prefectura de Politie îi urmarea şi pe traficanţii de devize, în majoritate evrei, şi descoperindu-i „in flagrant delict”, le confisca valutele negociate. Daca ar fi avut intenţia sa şi le însuşească, Stânga şi oamenii lui ar fi avut suficient timp ca sa le scoată de la Prefectura şi sa le puna la adăpost sigur. Faptul ca aceşti bani au fost găsiţi de anchetatorii lui Antonescu este cea mai buna dovada ca au fost ridicaţi de la traficanţii de devize pentru a fi restituiţi Statului.

Daca i se poate imputa ceva Colonelului Zavoianu este ca a pierdut controlul diverselor servicii de la Prefectura. Fiecare sef de secţie lua iniţiative proprii, trecând peste Prefectul Politiei, care uneori puteau fi bune, dar alteori duceau la rezultate deplorabile. Am încercat sa remediez aceasta stare de lucruri şi într-o zi m-am dus la Prefectura şi în sala principala i-am convocat pe toţi funcţionarii, mari şi mici, dându-le anumite îndrumări. Intervenţia mea n-a dat roade, pentru ca nu cadrele inferioare erau atât de vina, cât raul care venea de sus. Ar fi trebuit schimbata întreaga garnitura de şefi de secţii şi în primul rând echipa de la Serviciul Social. Sub mâna energica şi competenta a altor şefi, şi personalul inferior s-ar fi acomodat cerinţelor legale.

Prezenta Colonelului Zavoianu în fruntea Prefecturii era pentru mine o garanţie de ordine, nu numai ca era legionar de elita, dar şi pentru ca era ofiţer de cariera. Avea, cum se spune, disciplina în sânge. De ce atunci aceasta lipsa de unitate? Colonelul Zavoianu avea o imensa încredere în legionarii numiţi la Prefectura, îi iubea ca un părinte, şi nu-şi putea imagina ca dragostea lui sa nu fie răsplătită. Unii legionari angajaţi la Prefectura au abuzat de dragostea şi încrederea lui. Am avut şi eu decepţiile mele cu legionarii, după cum n-a fost cruţat nici Căpitanul.