18. Apel către legionari.

Cu prilejul proclamării Statului National – Legionar, Generalul Antonescu a adresat un apel către Români, prin care i-a îndemnat la unire, ordine şi munca. La fel am făcut eu, în chemarea către legionari din 15 Septembrie, prin care îi convocam sa se puna în fruntea acţiunii de refacere a tarii, mobilizând toate planurile creatoare ale naţiei şi aplicând în opera de guvernare normele morale şi educative învăţate de la Capitan.

LEGIONARI, „După 13 ani de la întemeierea Mişcării Legionare, după jertfe nenumărate şi suferinţe cumplite, România Legionara a devenit o realitate. Prin înţelepciunea Conducătorului Statului Român şi Seful Regimului Legionar, Generalul Antonescu, singurul care, prin suferinţă, lupta şi idei comune, ne-a înţeles adânca noastră iubire de Patrie, prigoana a încetat şi tineretul României a fost chemat sa asigure viitorul Neamului nostru.

Acest act al proclamării României Legionare înseamnă totala eliberare a Poporului Românesc din tirania unui trecut întunecat şi realizarea destinului sau istoric după propria sa voinţă şi putere. Prin actul sau istoric, Generalul Antonescu a dat posibilitate sufletelor romaneşti sa crească în duhul nou al vremii, în spiritul legionar, a creat cadrul de reînnoire morala pentru întreaga Naţiune. Dar se cere şi din partea noastră a tuturora o mare putere de înţelegere, spre a ne da seama de sensul nou al acestei schimbări ti a ne încadra în noua ordine morala pentru întreaga Naţiune. Dar se cere şi din partea noastră a tuturora o mare putere de înţelegere, spre a ne da seama de sensul nou al acestei schimbări şi a ne încadra în noua ordine morala. Numai când întreaga Naţiune româna va fi legionarizata se va putea vorbi de biruinţă deplina a mişcării. Spre acest scop suprem se îndreaptă gândul Generalului Antonescu: o transformare a sufletelor spre a se realiza o Naţiune legata numai de interesele nepieritoare ale Patriei.

După răsturnarea de la 6 Septembrie, pe Tronul României se afla un Rege Tânăr, legat de generaţia noastră prin vârsta, legături sufleteşti şi înconjurat de iubirea unei Mame fericite ca revine în Patrie, după un lung exil. Regele Mihai este Regele generaţiei tinere. În el întruchipam toate biruinţele de mâine ale poporului nostru şi este aşezat în inima noastră a tuturor.

LEGIONARI, Sa fim vrednici de cutremurătoarele jertfe ale martirilor şi eroilor noştri, de nădejdile îndurerate ale neamului întreg, de încrederea Majestăţii Sale Regelui şi a Marelui Ostaş, Generalul Ion Antonescu, Salvatorul Patriei, în ceasurile cele mai grele ale existentei ei, al cărui nume trece azi ca o binecuvântare a lui Dumnezeu peste întreg poporul românesc.

După ce am fost împiedicaţi până astăzi sa ne mântuim Patria, sub noua conducere ostăşeasca a Generalului Antonescu, începem mobilizarea tuturor elanurilor româneşti, încep ceasurile grele ale tuturor jertfelor pentru refacerea Tarii şi cucerirea ei în adâncuri, începe munca aspra şi fara odihna, începe organizarea în locul haosului care ne-a stăpânit până acum. Va fi considerat duşman al Neamului oricine dispreţuieşte munca, oricine părăseşte cinstea, oricine nu urmăreşte dreptatea în toate faptele lui, sau oricine risipeşte zăcămintele morale sau materiale ale Neamului nostru.

În fata Naţiunii Române şi în fata Generalului Ion Antonescu, Conducătorul Suprem al Statului National – Legionar, repetam jurământul pe care Căpitanul l-a cerut elitei legionare în fata mormântului lui Mota şi Marin:

1. Sa trăim în sărăcie, ucigând în noi poftele de îmbogăţire materiala;

2. Sa trăim o viaţă aspra şi severa, cu alungarea luxului şi a îmbuibării;

3. Sa înlăturăm orice încercare de exploatare a omului de către om;

4. Sa jertfim permanent pentru Tara;

5. Sa apărăm mişcarea legionara cu toată puterea noastră împotriva a tot ce ar putea sa o duca pe cai de compromisuri sau compromitere, sau împotriva a tot ce ar putea să-i scadă măcar înalta linie morala.

Cu aceste gânduri, păşim pe drumul nou al Istoriei”.

Horia Sima.

Bucureşti, 15 Septembrie 1940.

19. Nicolae Petrascu la Secretariatul General al Mişcării.

La Secretariatul General al Mişcării, l-am numit, pe data de 20 Septembrie, pe Profesorul Nicolae Petrascu, post ocupat sub Capitan de George Clime, iar pe timpul când sediul mişcării era la Iaşi, de Ion Bănea. Notez ca Preotul Dumitrescu-Borsa nu a fost secretar general al mişcării, ci secretar al Partidului „Totul pentru Tara”, la ordinele Generalului Cantacuzino, pe care-l însoţea în deplasările lui prin tara.

Am făcut aceasta denumire din necesitatea de a proceda la reorganizarea mişcării. Legionarii au ieşit din starea de amorţeală şi tăcere, în care au fost ţinuţi în perioada dictaturii carliste şi acum se manifestau cu putere. Dar în aceasta enorma masa de oameni, trezita la viaţă, trebuia sa se puna în ordine, de sus până jos, de la Bucureşti până la cel mai umil sat din provincie, caci altminteri puteam fi depăşiţi de iniţiativele locale necontrolate.

Numirea lui Petrascu nu am făcut-o din prietenie sau din alte motive, ci pentru ca era cel mai indicat sa ocupe acest post în acel moment. Intrat ca student în mişcare, în anul 1928, în primul cuib format la Bucureşti sub conducerea lui Andrei C. Ionescu, a luptat ca şi mine, în perioada 1928 -1932, în cadrul Centrului Studenţesc din Capitala. În vara anului 1930, împreuna cu el şi Gheorghe Bâlborea, am pus bazele organizaţiei legionare din judeţul Făgăraş. A luat parte la campaniile electorale din acest judeţ în anii 1931 (guvernul Iorga) şi 1932 (guvernul Vaida). Prigoana din 1933-19341-a surprins la Alba-Iulia, unde avea un post de profesor suplinitor. A fost închis multa vreme, după ce a suferit bătăi şi schingiuiri de la jandarmi.

În 1934 s-a mutat la Sibiu, unde a obţinut catedra de geografie şi istorie la Scoala Normala a Mitropoliei Ortodoxe. A fost numit sef al acestui judeţ de Capitan şi mai târziu i s-a încredinţat conducerea regiunii. Reuşind sa tipărească cartea „Pentru Legionari”, Petrascu a fost ridicat de Capitan la gradul de Comandant Legionar, în afara de serie, cu titlu excepţional.

Aceste numiri şi distincţii le-a primit Petrascu de la Capitan. Eu, în alta parte a tarii, am urmat o evoluţie legionara paralela cu a lui. Am fost numit mai întâi sef al judeţului Severin si, mai târziu, sef de regiune în Banat. Ne vedeam rar, când eram convocaţi la sediu. Între anii 1934-1937, Petrascu devenise o figura cunoscuta nu numai în Ardeal, dar în multe parti ale tarii.

Prigoana din 1938 ne-a împreunat iar destinele. EI venise de la Sibiu la Bucureşti şi a întrat în lupta de supravieţuire a mişcării. A fost membru al Comandamentului Legionar din prigoana pana în Ianuarie 1939, când, încolţit de politie, a trecut granita în Polonia şi de aici s-a refugiat în Germania. La Berlin a fost unul dintre factorii de rezistenta al grupului legionar constituit aici şi a luat parte la toate manifestaţiile lui.

L-am ales sa ma însoţească în campania din primăvara anului 1940. A fost prins la frontiera şi a avut mult de suferit până la eliberarea lui. Peripeţiile acestei întreprinderi le-a zugravit el însuşi în cartea sa „Din Viaţa Legionara”, scrisa în al doilea exil din Germania, la Rostock. În fruntea grupului legionar sibian s-a azvârlit apoi în luptele de la Braşov, din 3 Septembrie, şi a cunoscut triumful acestor zile glorioase.

De la întrarea lui în mişcare, n-a fost bătălie legionara în care sa nu fi fost prezent în primele linii. N-a fost prigoana pe care sa n-o fi trăit în carnea şi sângele lui. Familia lui a avut mult de suferit, fiind una din cele mai lovite din tara. Sotia lui era sora lui Ion Bănea.

Petrascu era un legionar din vechea şcoală, un om de teren, un bun organizator, tocmai elementul de care aveam nevoie în acel moment. În afara de aceasta, el ieşise dintr-o revoluţie si, prin numirea lui la Secretariatul General, îi onoram pe toţi luptătorii de la 3 Septembrie.