20. Declaraţiile Profesorului Codreanu.

În timpul când constituirea guvernului era iminenta, Profesorul Ion Zelea Codreanu a făcut nişte declaraţii presei care contrastau cu eforturile mele şi cu politica întregii mişcări. Declaraţiile sale, apărute în Buna Vestire din 15 Septembrie, aveau doua parti: una se referea la politica externa a României după alăturarea ei la Puterile Axei, iar cealaltă, la politica interna, la relaţiile dintre mişcate şi Antonescu. Înainte de a comenta declaraţiile Profesorului, le vom reproduce aşa cum au apărut în Buna Vestire, pentru ca cititorul să-şi poată da seama de valoarea lor şi de replica noastră.

Despre misiunea Generalului Antonescu.

Întrebare: Credeţi deci, ca ceasul acesta este chiar acum, imediat, ceasul României Legionare?

Răspuns: Nu! Părerea mea este părerea pe care întâmplător, într-o discuţie, a exprimat-o fiul meu Corneliu, Căpitanul Legiunii, care răspunzând unei întrebări a zis: Când voi birui, nu voi proclama imediat România Legionara, ci voi face ca tara sa fie pregătită, cel putin un an, de un general!

Si a fost întrebat: De Generalul nostru, Cantacuzino Grănicerul?

De un altul, a răspuns el. şi la insistente, a precizat: de Generalul Antonescu. şi aceasta profeţie s-a împlinit.

Asa fiind, eu nu stiu ce crede, ce vrea astăzi Seful Statului Român, în calitatea lui de prim-ministru, dar părerea mea este ca el e anume trimis de Dumnezeu şi de stăpânul nostru Sfântul Arhanghel Mihail ca sa pregătească drumul pentru România Legionara.

Întrebare: şi în practica, cum credeţi ca ar trebui sa procedeze Generalul Antonescu la aceasta pregătire?

Răspuns: Eu sunt un vechi ostaş de front şi am o foarte înalta idee despre geniul strategic al Generalul Antonescu. Îl cred cel putin de trei ori în aceasta materie cat Mareşalul Averescu. şi cum lupta politica, cum zicea Corneliu, e foarte asemănătoare cu lupta pe câmpul de război, sunt adânc convins ca genialul General Antonescu ştie ca spre a merge la sigura biruinţa, nu el, ci Neamul nostru, pe care el astăzi îl comanda, trebuie sa aibă o puternica rezerva.

Aplicat eu cred asa:

Generalul Antonescu să-şi alcătuiască un guvern de personalităţi de cat mai mare experienta, dar mai ales de înalt patriotism şi totala dezinteresare, de oriunde s-ar găsi. Din acest guvern, însa, sa nu facă parte absolut nici un legionar! Pentru ca rezerva cu toate puterile ei trebuie sa stea absolut neatinsa. Sa nu fie utilizata decât în ceasul marii hotărâri. Aceasta nu înseamnă ca Legiunea n-ar putea lua chiar acum întreaga răspundere.

Întrebare: Credeţi ca în ceasul acela Generalul Antonescu ar trebui, precum ar trebui, precum a şi afirmat-o, sa se dea la o parte, spre a face loc Legiunii? Răspuns: Cred ca Generalul Antonescu atâta timp cat îl vor sluji puterile fizice şi sufleteşti, nu trebuie nici dat la o parte, nici sa se dea la o parte. Caci datoria oricărui trimis de Dumnezeu este sa slujească planurilor Lui, până la ultima suflare.

Întrebare: S-ar putea concilia aceste doua puteri atunci?

Răspuns: Cred ca s-ar putea nu numai uşor, dar în modul cel mai fericit. Generalul Antonescu ar rămâne atunci Seful Statului şi Generalisimul Armatei, iar Legiunea ar cârmui, supravegheata de experienta şi patriotismul sau încercat, spre a îndeplini misiunea în fata lui Dumnezeu, spre a face ca Patria noastră sa ajungă a străluci duhovniceşte „ca Soarele Sfânt de pe Cer”.

Iată cum îşi imagina Profesorul Codreanu relaţiile dintre mişcare şi General şi viitoarea configuraţie politica a României. Pentru a-şi justifica şi întări punctul sau de vedere, aduce în discuţie o părere exprimata cândva de Capitan, şi anume ca atunci când va birui, nu va proclama imediat România Legionara, ci va face ca tara sa fie pregătită cel putin un an de zile de un general, care după cât îşi aminteşte Profesorul din discuţia cu Căpitanul, ar fi chiar Generalul Antonescu.

Nu tăgăduim autenticitatea acestei informaţii, dar Profesorul făcea greşeală ca aplica formula politica a Căpitanului în împrejurări fundamental diferite. Era cu totul altceva daca ar fi biruit mişcarea într-o forma plenara, cu Căpitanul în frunte, şi având asigurate resorturile puterii, atunci, da, şi-ar fi putut îngădui sa accepte o faza de tranziţie în guvernare cu un general în frunte. Acest general, sa zicem Antonescu, atunci ar fi fost la dispoziţia mişcării, şi nu mişcarea la dispoziţia Generalului. Dar la 6 Septembrie, nu-l mai aveam pe Capitan şi întreg Statul Major al mişcării fusese decimat. Atunci ne aflam în iureşul unei revoluţii şi nu mai puteam permite vechii clase conducătoare înfrânte sa se reconstituie. Generalul Antonescu nu era nici el o garanţie ca va pregăti calea unui triumf legionar. Pe General îl interesa exclusiv puterea şi nu binele şi mărirea naţiunii. Nu era un premergător al nostru, ci un om al momentului, care, ridicat sus pe culmi, prin sacrificiul nostru, nu se gândea decât cum să-şi consolideze puterea fara sa se intereseze de mijloace. Numai avântul revoluţiei putea garanta mişcării viitorul şi nu bunăvoinţa Generalului. În România se produsese un gol politic şi daca nu eram noi să-l umplem, veneau alţii, aceleaşi forte, sub alta eticheta, şi Legiunea putea aştepta mult şi bine sa fie chemata la putere.

O revoluţie nu-şi poate permite luxul ca după ce a dărâmat un regim, sa lase altora iniţiativa. În aceasta privinţă, în zilele acelea, a existat o unanimitate de păreri în toate straturile legionare. Exista o lege nescrisa a oricărei revoluţii, de a-şi consuma până la capăt posibilităţile. N-am realizat România Legionara, aşa cum o visa Mota, dar am înscris o pagina în istorie. Fara de regimul legionar, fărădelegile regimului carlist ar fi rămas înmormântate. Nici Căpitanul n-ar fi fost deshumat şi nici asasinii lui n-ar fi fost pedepsiţi. Antonescu găsea o formula de acomodare cu forţele regimului carlist, cum s-a verificat mai târziu.

E o copilărie sa se creadă ca Generalul ne-ar fi cedat puterea după un timp de… Profesorul se înşela amarnic asupra caracterului acestui om. Nu-l interesa decât propria persoana, pe care o punea deasupra intereselor tarii, N-a fost trimis al Arhanghelului, ci Arhanghelul a răsplătit sacrificiile mişcării, băgând groaza în duşmani. Mişcarea a fost promotorul răsturnării Regelui Carol, iar Antonescu, în cadrul acestei revoluţii, şi-a jucat rolul sau, pe care nimeni nu-l poate tăgădui.

Cu aceste declaraţii, Profesorul îngreuna poziţia mişcării fata de General. Ele nu şi-au produs efectul politic, deoarece au apărut abia la. 15 Septembrie, când guvernul era format. Lumea legionara le-a citit ca o curiozitate politica, dându-şi seama ca sunt mai mult reflexul nemulţumirilor personale ale Profesorului decât expresia unei judecăţi cumpănite şi folositoare mişcării.