8. Tratativele pentru formarea guvernului.

Generalul Antonescu avea trei oameni de încredere de care se folosea în contactele politice din acel moment cu noi sau cu alţii: Mihai Antonescu, Colonelul Rioseanu şi Colonelul Nicolae Dragomir. Pe Mihai Antonescu nu l-am cunoscut decât în acea noapte dramatica de la Braşov, când mi-a cerut sa accept rămânerea pe Tron a Regelui Carol. Colonelul Rioseanu locuia în acelaşi bloc cu Alexandru Ghica, pe Calea Dorobanţi, încât am avut prilejul să-l întâlnesc de mai multe ori, chiar înainte de eliberarea Generalului de la Bistriţa. Cât îl priveşte pe Colonelul Dragomir, nu l-am văzut decât după 6 Septembrie, când a jucat un rol politic de mare importanta: primise mandat de la Generalul Antonescu sa trateze cu mine formarea noului guvern. Generalul vroia ca înainte de a lua o decizie sa sondeze opinia noastră, sa afle ce pretinde Legiunea, până unde se întind revendicările ei şi apoi cum concepem noi colaborarea cu el, în ce cadru constituţional, sub ce forma de Stat.

Colonelul Dragomir a ales un tren neutru pentru ducerea acestor tratative: am fost invitat în casa inginerului Cerchez, directorul societăţii aurifere „RIMMA” de la Baia Mare împreuna cu Cerchez a asistat la aceste tratative şi inginerul Capriel, care era ruda cu el şi lucra la aceeaşi întreprindere. Nu stiu daca Colonelul Dragomir, când a ales acest loc de întâlnire, era informat ca inginerul Cerchez era prieten al Legiunii, iar Capriel era legionar din grupul „Răzleţi”. I-am cunoscut pe amândoi într-o perioada primejdioasa, în toamna anului 1938, când orice contact cu mine putea sa aibă consecinţe fatale pentru ei, daca s-ar fi descoperit. Am fost adus la ei de avocatul Ibrăileanu de la Galaţi, vechi legionar şi bun prieten cu Căpitanul. Cu prilejul acestei întâlniri, inginerii Cerchez şi Capriel au pus la dispoziţia mişcării o suma importanta de bani, care ne-a prins bine în acele timpuri critice.

Tratativele s-au desfăşurat între noi patru: eu, Colonelul Dragomir, inginerii Capriel şi Cerchez. Aceştia din urma m-au susţinut cu inteligenta şi tact, încât nu putin din succesul final al tratativelor se datorează lor. De alta parte, am descoperit în Colonelul Dragomir un om de mare bun simt, un spirit ponderat si, ceea ce era mai important, doritor din tot sufletul sa realizeze înţelegerea dintre mişcare şi Antonescu. Nu numai în acel moment, dar în toate împrejurările când, mai târziu, s-au ivit neînţelegeri cu Generalul, Colonelul Dragomir ne-a sprijinit şi a pledat cu căldură necesitatea sa rămânem uniti. Îşi dădea seama ce dezastre s-ar abate asupra tarii daca duşmanii ar reuşi sa ne despartă.

Ne-am întâlnit zilnic în casa inginerului Cerchez, de Luni 9 Septembrie, până Joi, 12 Septembrie, când practic, chestiunile principale au fost dezbătute în mare parte clarificate. Sistemul de lucru al grupului era următorul: în reuniunea de patru, abordam problemele la ordinea zilei. Colonelul Dragomir raporta Generalului stadiul discuţiilor şi revenea cu obiecţiile şi contrapropunerile acestuia. Le examinam şi apoi se ducea din nou la General cu răspunsurile noastre. În unele puncte cedam, în altele rămâneam intransigent.

În timpul când aveau loc aceste reuniuni restrânse, n-am întrerupt legăturile cu Antonescu, care era ţinut la curent de mersul tratativelor prin Colonelul Dragomir. Paralel, am avut dese consfătuiri cu Generalul în Palatul Cantacuzino şi multe chestiuni ce păreau sa se împotmolească în conversaţiile cu Colonelul Dragomir s-au lămurit între noi doi.

Forul Legionar era mobilizat, în permanenta, în aceste zile de mare tensiune politica, şi ne întâlneam de obicei seara în casa Colonelului Zavoianu. Le expuneam membrilor din For cum decurg tratativele cu Conducătorul Statului, greutăţile ce le întâmpin şi luam avizul lor. Sprijinul de care m-am bucurat din partea acestui grup de fruntaşi ai Legiunii mi-a fost de mare folos pentru a apărea interesele mişcării şi a obţine din partea Generalului o justa distribuţie a puterilor în Stat.

În cursul tratativelor, m-am îngrijit ca ordinea în tara sa fie desăvârşită pentru a conveni apelului dat de Generalul Antonescu, cu putin înainte de păstrarea liniştii interne. În 11 Septembrie am dat o circulara, prin care îi avertizam pe legionari sa nu provoace incidente:

Circulara pentru păstrarea ordinii „Având informaţia ca în tara s-au întâmplat anumite incidente, fara importanta de altfel, ca urmare schimbării de regim, pentru a le preîntâmpina pe viitor, precizez următoarele:

1. Legionarii sa nu se amestece în nici un fel în atribuţiile de Stat, care aparţin exclusiv guvernului. Serviciul de ordine legionar trebuie sa păstreze ordinea înlăuntrul organizaţiei legionare şi nu intervine numai daca aparatul de Stat solicita intervenţia lui.

2. Sa se păstreze o atitudine de înalta înţelegere fata de aparatul de Stat, atitudine întemeiata pe spiritul de dreptate care defineşte mişcarea noastră.

3. Anumite gesturi de ameninţări şi provocări, anumite atitudini care depăşesc rezerva unei ţinute corecte legionare, nu aparţin Gărzii de Fier, ci sunt opera unor elemente periferice, care acum când biruinţa legionara se apropie de sfârşit, îşi îngăduie o ţinută dincolo de buna cuviinţă. Organizaţiile noastre vor cerceta toate cazurile ivite.

4. Orice fel de iniţiativă, în afara de ordinele primite, şi care angajează răspunderea mişcării, trebuie sa mi se comunice pentru a o aproba sau respinge.

5. Nici un ziar nu reprezintă până acum punctul de vedere legionar şi – în afara de comunicatele noastre – nimic din ce se scrie despre Legiune în aceste ziare, nu angajează răspunderea mişcării.

6. Cât priveşte organizarea, interzic orice fel de iniţiativă locala. Legionarii sa aibă răbdare. Ordinele de reorganizare se vor transmite pe cale ierarhica.

HORIA SIMA.

Bucureşti, 11 Septembrie 1940

9. Noua Constituţie.

Prima chestiune ce-am dezbătut-o în şedinţa de Luni cu Colonelul Dragomir a fost Constituţia noului Stat. Nu cunoşteam punctul de vedere al Generalului în elaborarea legii fundamentale a Statului şi de aceea mi-am permis să-i prezint concepţia noastră sub forma unei alternative:

— Domnule Colonel, nu ne putem întoarce la Constituţia din 1923, fiind depăşită de evenimente. Aceasta Constituţie a fost calcata în picioare chiar de partidele care au guvernat tara, prin abuzurile lor nesfârşite, şi a fost suspendata în 1938 de Regele Carol. În 6 Septembrie s-a creat o situaţie revoluţionară, care reclama o modelare a Statului în spiritul acestei revoluţii şi în conformitate cu aspiraţiile poporului:

Mişcarea legionara ar fi fost foarte bucuroasa sa se procedeze în cel mai scurt timp la alegeri. Procesul democratic din 1938, care ar fi adus mişcarea pe cai legale la putere, a fost întrerupt prin violenta de Regele Carol. Nu am vrea sa cădem sub aceeaşi acuzaţie, ca am căuta sa guvernam contra voinţei poporului, prin metode dictatoriale. Alegerile sunt necesare pentru a legaliza revoluţia. De aceea propunem alegeri libere, cu participarea tuturor partidelor. E în afara de orice discuţie ca vom obţine majorităţi zdrobitoare în aceste alegeri, bătând partidele pe propriul lor teren de lupta. Noul parlament ar avea şi misiunea sa revizuiască Constituţia de la 1923 sau sa o înlocuiască cu alta noua.

În ipoteza ca Generalul Antonescu ar vrea sa continue actualul regim autoritar, considerând alegerile inoportune în acest moment, atunci trebuie sa i se acorde mişcării o poziţie privilegiata în Stat şi anume sa fie încorporata în sistemul lui constituţional. Repet ca nu sunt partizanul acestei soluţii, ci prefer sa mergem la alegeri. Dar daca Generalul Antonescu vrea sa conducă tara pe baza puterilor depline ce le-a primit de la Regele Mihai, si, în acelaşi timp, sa obţină şi colaborarea mişcării legionare, atunci trebuie sa proclame Statul Român, Stat Legionar. Oferindu-i Domnului General sprijinul forţei noastre politice, care e, în afara de orice discuţie, cea mai puternica din tara, îi cerem în schimb sa ne asocieze la zidirea noului Stat cu numele nostru propriu. Mişcarea legionara trebuie sa figureze în Constituţia ce se pregăteşte.

Principiul democratic nu ar fi abandonat nici în acest caz, ci doar exprimat într-o alta forma. Mişcarea legionara reprezintă în acest moment imensa majoritate a poporului român; e logic atunci ca Statul să-i poarte emblema. Statul se va umple atunci de un conţinut, de o substanţă spirituala şi politica. Poporul român se va recunoaşte în noul Stat şi îl va sprijini din toate puterile, pentru ca mişcarea este purtătoarea idealurilor şi aspiraţiilor lui. Generalul Antonescu nu ar avea decât de câştigat, caci ar dispune şi de o baza populara. Poziţia lui s-ar consolida. În afara de încrederea ce-a obţinut-o de la Majestatea Sa Regele Mihai, prin acordarea puterilor depline, ar avea, deci, o dubla acoperire: sus, prin aprobarea Suveranului, iar jos, prin voinţa poporului.

Colonelul Dragomir a luat nota cu multa atenţie de declaraţiile mele şi a plecat la General. La întâlnirea următoare n-a venit nici un răspuns la aceasta chestiune şi nici cel putin n-a mai deschis-o. Mi-am dat seama ce s-a întâmplat. Generalul Antonescu a fost speriat de îndrăzneala cererilor noastre şi i-a dat ordin Colonelului Dragomir sa lase chestiunea constituţională în suspensie. Generalul Antonescu ar fi vrut sa obţină colaborarea mişcării la guvern, dar fara să-i facă concesiuni pe plan constituţional. Puterile depline vroia sa le păstreze exclusiv pentru sine, fara sa accepte vreo limitare a lor, prin introducerea mişcării în Stat. Mişcarea putea participa la guvern împreuna cu alte forte politice, cu care trata în acel moment, dar trebuia ţinută în afara de cadrul constituţional, pentru ca poziţia lui de Conducător al Statului sa nu fie alterata. Mi-am dat seama de pericolul acestei combinaţii minore, în cadrul strict al guvernului, din care noi am fi putut fi oricând expulzaţi, şi n-am încheiat acordul cu Generalul până ce n-am obţinut recunoaşterea mişcării ca factor constituţional al Statului.