După cum se ştie, orice emisiune radiofonica din lume are un semnal sau un indicativ, constituit din anumite sunete sau note dintr-o arie, destinat sa servească la identificarea acelui post. În România, chiar în dimineaţa de 6 Septembrie, indicativul a fost schimbat, fiind substituit cu primele note din Sfânta Tinereţe Legionara.
Acest lucru, neînsemnat în aparenta, a avut efecte incalculabile asupra stării de spirit a populaţiei. Auzind Sfânta Tinereţe Legionara, de câte ori se deschidea aparatul de radio, lumea credea ca Legiunea este la putere, ca este stăpână în Stat, ceea ce nu era adevărat pentru ca guvernul în care am intrat şi noi s-a constituit mai târziu. În zilele care au precedat formarea Statului Naţional-Legionar, de la 6 la 14 Septembrie, postul nostru de radio, adoptând indicativul legionar, a dat o amploare şi mai mare victoriei legionare şi a mărit certitudinea noastră în triumful Legiunii contra tuturor încercărilor de a-i restrânge rolul ei în noul Stat.
Aceasta iniţiativă îndrăzneaţă şi oportuna a fost luata de compozitorul Nelu Manzatti, creatorul celor mai frumoase melodii legionare, ca Sfânta Tinereţe Legionara, Imnul Mota Marin, Imnul Muncitorilor Legionari şi altele.
Ministru al Propagendei era pe atunci Nichifor Crainic, rămas de la vechiul guvern Gigurtu, iar acesta nu s-a opus, fiind prea bucuros sa facă un serviciu mişcării, după ce înainte era unul din „supuşii servitori ai Majestăţii Sale”. Cât îl priveşte pe Generalul Antonescu, el avea alte probleme pe cap în acele momente, fiind ocupat cu lichidarea moştenirii carliste, pentru a-şi putea da seama ce importanta avea pentru opinia publica faptul ca postul de radio difuza programele sub patronajul Legiunii.
În străinătate, la Berlin şi Roma, schimbarea semnalului de la Radio Bucureşti a fost interpretata tot atât de favorabil pentru mişcare. De vreme ce acest post emite sub semnul Gărzii de Fier, înseamnă ca constituirea unui guvern legionar este apropiata.
Iată cum se crează istoria. Un om inspirat de valul evenimentelor prefigurează noul Stat, aflat încă în durerile facerii, cu propagarea pe undele eterului a acelei melodii nemuritoare.
O acţiune asemănătoare a întreprins şi Comandantul Legionar Boldeanu, care în primele ore după ce a aflat de abdicarea Regelui, a scos un manifest contra tiranului alungat din tara şi a lăsat sa fie răspândit în Capitala. Spre deosebire de manifestul meu de la 1 Septembrie, care se limita la aspectul politic al revoluţiei, Părintele Boldeanu a denunţat viaţa de scandal a fostului Rege, cu toate păcatele şi viciile lui, demoralizând naţiunea şi ameninţând însăşi existenta Statului Român. Manifestul s-a bucurat de un mare succes în opinia publica. A fost citit cu placere şi satisfacţie mai ales de masele populare, care se simţeau răzbunate pentru anii de suferinţa ce i-a îndurat sub stăpânirea perechii nelegiuite. Desi nesemnat, manifestul Părintelui Boldeanu a contribuit la justificarea răzvrătirii poporului contra regimului carlist şi la întărirea curentului legionar în tara.