2. Arestări sporadice

În primele zile ale guvernării, nu s-a luat nici o măsură pentru arestarea slujbaşilor regimului carlist implicaţi în crimele contra legionarilor. Aceştia s-au bucurat mai departe de libertate şi este de mirare cum de n-au profitat mai multi de acest timp mort pentru a dispărea.

S-au făcut câteva arestări în acest interval de către politia legionara, dar nu din iniţiativă ei, ci provocate de faptul ca unii complici ai Regelui Carol au părăsit domiciliul lor căutând sa se sustragă răspunderilor. Cei arestaţi au fost surprinşi în tentativa lor de a fugi peste hotare, de a se ascunde în alte oraşe, decât locul lor de reşedinţă.

Unul din marii criminali care n-au mai putut fi găsiţi a fost Directorul Prefecturii de Politie, Vasile Parisianu. Acesta reuşise sa treacă frontiera în Iugoslavia din primele zile, unde s-a pus sub ocrotirea autorităţilor sârbeşti. O alta figura sinistra din galeria carlista, Colonelul Dumitru, Preşedintele Tribunalului Militar din Bucureşti, care i-a condamnat pe nedrept, fara nici o proba de vinovăţie, pe Capitan şi pe alti conducători ai mişcării, n-a părăsit tara, dar s-a ascuns aşa de bine ca desi a fost căutat cu înfrigurare în tot timpul guvernării noastre, nu a putut fi găsit.

Alţii au fost mai putin norocoşi. Generalul Gabriel Marinescu fugise de-acasă şi se îndreptase spre Banat, de unde avea de gând sa treacă şi el în Iugoslavia. Făcând un popas la Băile Herculane, a fost identificat de legionari şi reţinut. Comandantul Legiunii de Jandarmi din Constanta, Popescu-Marinaru, care ucisese cu mâna lui trei preoţi legionari în cursul băii de sânge din 21-22 Septembrie 1939, dispăruse din oraş. Legionarii au răscolit toată Dobrogea, fara a-i da de urma. În sfârşit unuia i-a trecut prin minte să-l caute la o moşie de-a lui ce-o avea prin sudul provinciei. Într-adevăr era aici… în halat şi papuci.

Fostul preşedinte al Tribunalului Militar Cluj, Colonelul Negulescu, degradase justiţia militara, ca şi nevrednicii sai colegi de la Bucureşti, la o simpla unealta a regimului. Studenţimea româna a avut mult de pătimit de pe urma lui. În afara de sentinţele lui nedrepte, ordonate de camarila, îşi dăduse consimţământul ca unii legionari arestaţi în cursul unor atentate, sa fie scoşi de sub jurisdicţia Tribunalului Militar şi executaţi sumar. La intrarea Ungurilor în Ardealul de Nord, se refugiase de la Cluj la Sibiu, unde stătea ascuns. După strângerea mai multor informaţii, i s-a descoperit domiciliul clandestin şi a fost reţinut.

Legionarii care au operat arestările, au respectat ordinul meu. Nu s-au săvârşit acte individuale de răzbunare. Nimeni n-a fost omorât. Cei reţinuţi au fost trimişi sub escorta la Bucureşti, unde au fost predaţi organelor competente, pentru a fi cercetaţi.