3. Un articol al lui Grigore Manoilescu

În ziarul Buna Vestire, Grigore Manoilescu, directorul acestei gazete, a publicat un aspru articol referitor la modul cum sunt trataţi criminalii erei carliste, intitulat „Cu Mănuşi”. Manoilescu învinuia guvernul ca se poarta prea blând, prea tolerant, „prea cu mănuşi” cu ucigaşii Căpitanului şi ai atâtor legionari.

Articolul lui Manoilescu exprima o realitate. Eram pe la sfârşitul lunii Septembrie şi complicii Regelui Carol încă nu fuseseră deranjaţi de justiţie. Nu se stabilise încă nimic precis, privitor la anchetarea lor şi nu se dăduse nici un ordin de detenţie, desi vinovaţii, în acest caz, erau prea bine cunoscuţi. Lumea legionara era revoltata şi nu ştia cum sa interpreteze atitudinea dilatorie a guvernului.

Când a citit articolul, Generalul Antonescu a avut o explozie de mânie. „Cum se poate ca legionarii să-l bănuiască tocmai pe el, care a suferit alături de ei şi i-a scăpat de teroarea carlista?” Generalul avea dreptate sa fie supărat. Imputarea lui Manoilescu nu i se putea adresa lui, în acel moment. aşa cum îl cunoşteam pe atunci, era ferm decis să-i pedepsească pe criminalii carlisti. Când s-a întors de la Predeal, unde a asistat în genunchi la slujba de pomenire de la 22 Septembrie, mi-a spus: „Domnule Sima, sunt îngrozit de ce-am văzut la Predeal. Atâtea cruci! Atâţia tineri ucişi în floarea vârstei! Am să-i pedepsesc pe aceşti ticăloşi de o sa ma pomenească istoria”. Pe atunci erau încă proaspete în amintirea lui propriile suferinţe, surghiunul de la Bistriţa şi teama ce-l încercase ca ar putea avea sfârşitul lui Codreanu. Sub imperiul acestor sentimente, era solidar cu noi şi părea hotărât sa procedeze fara mila contra executanţilor crimelor ordonate de Palat, pe care îi considera în acelaşi timp şi duşmanii lui.

Cine tergiversa în chestiunea sancţiunilor era Mihai Antonescu, Ministrul Justiţiei, care nu părea grăbit sa dispună arestarea şi anchetarea celor vinovaţi. Mihai Antonescu aparţinea, vechii clase conducătoare politicianiste şi prin diverse fire întreţinea legături şi cu cercul din care s-au recrutat asasinii din timpul lui Carol.

Ca să-l potolesc pe General, i-am cerut lui Grigore Manoilescu sa se retragă de la direcţia gazetei Buna Vestire. S-a oferit atunci sa ia conducerea ziarului Alexandru Constant, Ministrul Propagandei. Generalul a fost mulţumit cu aceasta numire, caci prezenta lui Constant în fruntea ziarului era o garanţie ca nu se vor mai publica articole care să-i irite sensibilitatea.

Articolul lui Grigore Manoilescu n-a rămas totuşi fara efect. În curând a fost numita o Comisie de Ancheta care sa instruiască crimele din timpul dictaturii carliste şi s-a ordonat arestarea preventiva a principalilor vinovaţi.