11. Organizaţia „Munca Legionara”

A doua zi după cutremur, în 11 Noiembrie, a apărut circulara mea prin care anunţam înfiinţarea Organizaţiei „Munca Legionara” sub conducerea Profesorului Constantin Stoicanescu.

Aceasta organizaţie avea menirea şi continue opera taberelor de munca, începuta de Capitan în 1924. În împrejurările de atunci, când aveam răspunderi de guvernare, activitatea taberelor de munca trebuia sa fie conceputa pe alte baze, mai largi, pentru a putea contribui la refacerea economica a României. Scopul „Muncii Legionare”, în noua perspectiva, era de a realiza lucrări publice şi particulare în conformitate cu planurile stabilite de la Centru şi cu mijloacele masive de care dispunea mişcarea în acea vreme. Nu se mai lăsau taberele de munca la discreţia iniţiativelor locale, ci se fixau obiectivele de realizat în funcţie de necesităţile generale ale tarii.

Taberele de munca, în cadrul, Statului Naţional-Legionar, mai aveau rostul sa combată şomajul. Nu numai legionarii puteau sa lucreze în ele, ci oricare român care vroia să-şi câştige onorabil existenta, fiind plătit conform tarifelor în vigoare. Lucrările proiectate erau aşa de mari încât ar fi fost nevoie de zeci de mii de oameni pentru îndeplinirea lor.

Am încredinţat conducerea noii organizaţii Profesorului Constantin Stoicanescu, fost sef al judeţului Timiş. Numirea lui era o garanţie ca „Munca Legionara” va deveni în scurta vreme o forţă creatoare în Statul Naţional-Legionar. Era o personalitate dinamica, de o inteligenta rara, înzestrat cu o mare putere de convingere, fiind capabil sa trezească entuziasm între legionari pentru acţiunile proiectate. Era, cum spunea Căpitanul, nu un om ci „o forţă omeneasca”.

În 15 Noiembrie, Constantin Stoicanescu, anunţând crearea noii organizaţii, preciza scopurile ce le urmăreşte şi modul ei de funcţionare:

Comandantul nostru, Horia Sima, mi-a încredinţat comanda muncii de salvare şi refacere urgenta a tarii.

După un lant de alte suferinţe, prin cutremurul din noaptea de 9 Noiembrie, o noua încercare a survenit năprasnic în viaţa noastră. Suferinţa ne încearcă pe toţi şi indiferenta în fata ei ar fi cutremurătoare.

Acum e vremea când trebuie sa înceapă înfrăţirea şi refacerea prin elanul muncii. Încercările sortii şi lipsurile sunt dintre cele mai mari pe care le cunoaşte istoria. Dar nu trebuie sa ne lăsăm prada descurajării, ci, în fata suferinţelor mari, voinţa de salvare sa fie şi mai mare. şi salvarea nu poate fi împlinita decât prin munca”. După ce da îndrumări asupra modului de funcţionare al noii organizaţii, Stoicanescu încheie apelul sau cu următoarele cuvinte: „Reîncepem taberele de munca legionara, păstrând în inimi şi în ochi imaginea îndemnatoarea a Căpitanului, care ne-a făurit pentru vremurile acestea grele. Sub îndemnurile lui, simţind alături de noi, înfriguraţi, pe toţi cei duşi din rândurile noastre, pentru acelaşi dureros ideal, vom îndeplini hotărârea Domnului General Antonescu şi ordinul Comandantului nostru, Horia Sima”.

Birourile „Muncii Legionare” s-au deschis în Strada Cobalcescu Nr. 1, fiind conduse de un grup de tineri din elita Capitalei. Seful Statului Major-Tehnic a fost inginerul Alexandru Avram. S-au creat mai multe secţii, cu personal calificat şi competent: studii şi proiecte, organizarea economico-financiara, educaţia legionara, inspectoratul de control al execuţiei lucrărilor, economatul, transporturile, secretariatul şi propaganda.

Pornind la drum pe un plan bine conceput, întocmit înainte de apariţia ei publica, „Munca Legionara” a fost nevoita sa renunţe pentru moment la ideea ei iniţială de ajutorare a sinistraţilor. Realizările organizaţiei au fost absorbite total, din ceasul înfiinţării ei, de problemele create de cutremur.

Constantin Stoicanescu a făcut apel la toate organizaţiile din judeţele neatinse de cutremur ca sa îndrume spre Bucureşti meşteşugari şi muncitori, pentru ca de aici sa fie repartizaţi la locurile unde trebuia sa se facă reparaţii la casele avariate.

Organizaţia „Munca Legionara” către meseriaşi şi muncitori „Pentru a se veni în mod organizat şi intens în ajutorul sinistraţilor, Organizaţia „Munca Legionara” a făcut apel la organizaţiile legionare din judeţele nesinistrate să-i trimită meseriaşi şi muncitori.

Apelul a fost înţeles.

Zilnic sosesc muncitori din toate părţile tarii. Cum însa nevoile sunt mari, Organizaţia „Munca Legionara” continua apelul către toţi meseriaşii şi muncitorii sa se prezinte la organizaţiile legionare cele mai apropiate pentru a fi îndrumaţi în regiunile administrative.

Adăpostirea şi plata sunt asigurate de Mişcarea Legionara, Organizaţia „Munca Legionara”, iar transporturile se vor face cu foi de drum eliberate de Organizaţia „Munca Legionara”, prin organizaţiile judeţene sau prefecturile locale”.

Comandantul O. M. L. Prof. C. Stoicanescu.

În 25 Noiembrie, C. Stoicanescu anunţa ca un lot de 500 de zidari, ţiglari şi sobari au sosit în Capitala pentru a participa la repararea imobilelor. Ei au fost repartizaţi la cele 11 sedii ale organizaţiei „Răzleţilor”, pentru ca de aici sa fie pusi la dispoziţia cetăţenilor din cartierele respective care aveau nevoie de braţe de munca. Totodată Stoicanescu face apel la cadrele tehnice din Bucureşti, ingineri, arhitecţi, conductori tehnici, profesionişti liberi, ca sa sacrifice câteva ore din timpul lor pentru a supraveghea şi îndruma şantierele de reparaţie în diverse puncte ale Capitalei.

Munca de ajutorare a sinistraţilor a fost organizata de la Centru în aşa fel încât sa dea rezultate imediate. Într-un interval de 10 zile de la catastrofa, „Munca Legionara” a transportat pe tren dispensare, scoli primare şi un spital capabil sa adăpostească 100 de bolnavi. Au fost reparate mai întâi casele mai putin lovite de cutremur, rămânând ca acele ce nu mai puteau fi locuite sa fie clădite din nou.

Dar cum vor putea fi ajutaţi oamenii care au rămas fara adăpost în pragul iernii, casele lor fiind dărâmate? Stoicanescu a găsit o soluţie ingenioasa. Se vor construi case de lemn demontabile, din panouri mari, care pot fi transportate la fata locului, oriunde este nevoie, şi acolo vor fi reconstruite. Stoicanescu a întemeiat la Bucureşti un şantier, pentru construirea acestor case care sa servească de prim adăpost sinistraţilor. După planul Arhitectului Joja, seful biroului de proiectare al organizaţiei, s-a început construirea de case de lemn de mai multe tipuri, după numărul membrilor unei familii. Tabăra s-a deschis la o fabrica de cherestea de la marginea Bucureştilor, Strada Mieilor, al carei proprietar era un iscusit meşter, Chirto, el însuşi membru al mişcării. La aceasta fabrica s-au concentrat peste 300 de legionari, majoritatea tâmplari, care au lucrat zi şi noapte la facerea locuinţelor. „Munca Legionara” anunţa, la o luna de zile de la înfiinţarea acestei tabere, ca s-au construit 300 de case de lemn care nu aşteptau decât sa fie transportate şi montate unde era nevoie. Aceste case, care costau între 35 şi 100 de mii de lei fiecare, după mărimea lor, se puneau complet gratuit la dispoziţia sinistraţilor. Era o soluţie provizorie pentru ca lumea sa aibă un adăpost pentru iarna. „Munca Legionara” anunţase ca la primăvară va începe construirea de case solide de cărămidă, iar cele de lemn vor fi ridicate şi folosite la adăpostirea legionarilor în taberele de munca.

În comuna Patârlagele-Buzau o echipa de studenţi, sub conducerea legionarului Tomescu, în cadrul „Muncii Legionare”, a construit 17 locuinţe pentru sinistraţi. La inaugurarea şi sfinţirea acestor case am luat şi eu parte la sfârşitul lunii Decembrie.

La Galaţi, Focşani, Tecuci şi alte localităţi lovite de cutremur, „Munca Legionara” a înfiinţat tabere de munca locale, care au început sa lucreze la transportul dărâmăturilor şi la reclădirea gospodăriilor distruse.

În 12 Decembrie 1940, „Munca Legionara” anunţa, printr-un comunicat publicat în ziare, ca au început lucrările de reconstruire ale oraşului Panciu, total distrus de cutremur: „Realizările şantierului Panciu, înfiinţat în 18 Noiembrie 1940:

Construirea şi amenajarea unor barcamente demontabile, construirea de camere de lemn cu pereţi dubli, umpluţi cu rumeguş de lemn. Ridicarea scheletului de lemn pentru un magazin legionar. Ridicarea unor magazii şi depozite pentru materiale şi alimente. Dărâmarea caselor şi a tuturor construcţiilor care ameninţau cu prăbuşirea.

De asemenea s-a dat o deosebita atenţie organizării asistentei medicale, deparazitarea cu etuve, dezinfectarea locuinţelor, consultaţii, pansamente etc.

Lucrările continua în acelaşi ritm şi primele necesităţi sunt pe cale de a fi satisfăcute, ceea ce însemna rezolvarea uneia din cele mai dificile probleme, problema locuinţelor.

Planul de reconstrucţie al oraşului Panciu este în studiu şi Statul Major Tehnic al Organizaţiei „Munca Legionara” cauta formula unui stil unitar.

Desigur ca odată cu venirea primăverii, ceea ce acum este numai un proiect, va fi o realitate, caci Organizaţia „Munca Legionara” a dovedit ca ştie sa duca, legionareste, la bun sfârşit, hotărârile luate”.

Profesorul Stoicanescu era adânc preocupat şi de problema Moţilor, năpăstuiţi sub toate regimurile. O echipa de ingineri legionari au plecat în regiunea lor pentru a studia modalitatea de a fi scoşi din mizerie prin lucrările executate chiar în satele lor, scutindu-i de a mai umbla în toată tara pentru un sac de mălai.

Într-un timp record, de altminteri ca toate instituţiile „Munca Legionara” a oferit primul ajutor sinistraţilor. Oamenii loviţi de cutremur au văzut ca sub regimul legionar nu sunt părăsiţi în voia sortii, în acest ceas de restrişte, ci întreaga naţiune îi cercetează şi cauta sa le aline suferinţele şi nevoile lor.