7. Legionarii ucişi la Vaslui sunt reînhumati la Predeal.

În seara de 23 Octombrie, un grup de călători urca în acceleratul de Moldova cu destinaţia Vaslui. Sunt familiile legionarilor asasinaţi în noaptea de 21/22 Septembrie 1939 în lagărul din aceasta localitate, însoţite de camarazii lor rămaşi în viaţă, care merg sa ajute la lucrările de dezgropare şi identificare.

În Gara Vaslui oaspeţii durerii sunt întâmpinaţi de un detaşament de cămăşi verzi, sub comanda sefului garnizoanei locale. După ce li se da onorul, se îndreaptă spre cimitirul oraşului, în marginea căruia se afla mormântul comun al celor 32 legionari ucişi din ordinul Regelui Carol.

La ora 7 dimineaţa, când abia se desprindeau zorii zilei, o echipa de 20 de legionari localnici încep săpăturile pentru a ridica stratul de pământ ce zăcea peste trupurile lor. De aici înainte, vom urmări reportajul ziaristului I. Diaconescu, trimis special al ziarului Buna Vestire, care a fost de fata la zguduitoarea scena a dezgropării: „Pământul este umed şi cleios; se prinde de unelte!

Lucrul merge anevoie.

Alături de mormântul comun, stau familiile morţilor!

Se aud suspine, gemete, îmbărbătări.

Un camarad povesteşte la un colt al mormântului: „I-a împuscat pe la 5 dimineaţa. Apoi autorităţile au adunat jidanii din Vaslui, ducându-i în corpore la locul asasinatului ca sa se bucure de privelişte. Au fost aduşi şi câţiva români care au privit încremeniţi, făcându-şi cruce.

Pe la ora 6 seara, 30 de legionari vasluieni din arestul jandarmeriei au fost aduşi între baionete sa sape groapa comuna a camarazilor lor. La ora 9,30 groapa era gata.

A doua zi dimineaţa, camionul jidanului Galler, depozitar de alcooluri din Vaslui, a adus trupurile celor ucişi în cimitir. Primele şase au fost aşezate în groapa, unul lângă celalalt. Dar comisarul era probabil grăbit şi a dat ordinul ca sa se arunce claie peste grămadă, pentru ca lucrurile sa se termine mai repede.

Altfel va îngrop şi pe voi, a spus el camarazilor care au săpat groapa. După aceasta s-a turnat var. O parte din vesminte le-au fost ridicate şi împărţite de politie”.

„În timp ce se lucrează sârguincios la scoaterea pământului, corul legionar intonează Imnul Legionarilor Căzuţi.

Pe marginea mormântului ard lumânări sfioase, picura lacrimi din toţi ochii. Asistenta devine foarte numeroasa. În afara de cămăşile verzi, care se aduna neîncetat din toată Moldova, vin ţărani din satele din jur şi orăşenii din Vaslui.

La ora 11,30 la un capăt al gropii, se descoperă primele rămăşiţe mortuare. Sunt câteva bucăţi de stofa şi par. Se sapa în continuare cu precauţie. Se aduc fase, bandaje, acid fenic; camaradul doctor Valer Neagoe începe sa despresoare cu mistria oseminte din stratul ultim de pământ. El este depus pe pajişte şi acoperit.

Este Zosim Danielescu din Ploieşti; îl recunoaşte mama sa.

Urmează dezgroparea celorlalţi”.

Si asa, rând pe rând, pe măsură ce sunt scoase din fundul gropii şi întinse pe iarba, se trece la identificarea lor, după anumite caracteristice fizice, recunoscute de rudeniile lor, sau, când sunt prea desfiguraţi, după anumite obiecte personale ce le păstrează în haine.

Cei 32 legionari ucişi la Vaslui, în ordinea deshumării, sunt următorii:

1. Zosim Danielescu

2. Mircea Motoc

3. Vasile Popescu

4. Gheorghe Nicolicescu

5. Dorin Constantinescu

6. Virgil Borzea

7. Tucan Boris

8. Locot. Maricari Nicolae

9. Constantin Boboc

10. Gheorghe Volocanu

11. Ion Belgea

12. Petre Rioseanu

13. Spiru Popescu

14. Moraru Alexandru

15. Mircea Goga

16. Mircea Teohari

17. Spiru Bujgoli

18. Radu Dobre

19. Traian Clime

20. Victor Puiu Gârcineanu

21. Iordache Spânu

22. Teodor Tudose

23. Caratasu Chiriac

24. Valeriu Cardu

25. Sola Stavri

26. Nicu Comanescu

27. Calapăr Mihai

28. Ion Antoniu

29. Teodor Stahu

30. Supila Polisperhon

31. Ion Busuioc

32. Gogu Racman.

În general, notează corespondentul, trupurile sunt îngrozitor de mutilate. Se vede ca jandarmii, pentru a le grăbi sfârşitul, i-au mai înjunghiat cu baioneta sau i-au lovit cu patul pustii. Ion Antoniu are ţeasta sparta de un pat de puşcă.

După ce părinţii, fraţii sau surorile adunate în jurul gropii, cu lacrimi în ochi şi cu inimile strânse de durere, au stabilit identitatea celor ucişi, osemintele lor au fost înfăşurate în cearceafuri şi apoi învăluite în pânza tricolora. Chiar în cimitir s-a săvârşit apoi o slujba de veşnica pomenire de către un sobor de preoţi, în mijlocul unei mulţimi încremenite de durere. Pe marginea sicrielor şi în mâinile tuturor ardeau sute de lumânări, care aruncau văpaia lor tremurătoare în amurgul serii.

S-a format apoi cortegiul funebru. Sicriele au fost aşezate pe care trase de boi şi acoperite cu cetina. După fiecare car, păşesc familiile celor ucişi, iar în urma convoiului, în pas domol, coloana legionara.

Cortegiul străbate strada principala a oraşului, de-a lungul căreia se vad arborate steaguri tricolore îndoliate. Ferestrele caselor creştineşti sunt deschise şi pe pervazul lor ard lumânări. Din balcoane atârna scoarţe romaneşti. Elevii şi elevele din localitate, împreuna cu o mare mulţime de oameni, ocupa ambele trotuare, ţinând lumânări în mâna. Clopotele tuturor bisericilor răsuna într-un dangăt trist.

„Pluteşte în tot oraşul un duh de smerenie, reculegere şi religiozitate. Ochii tuturor sunt umezi.

Vasluiul lui Stefan cel Mare, atât de înstrăinat, astăzi se întoarce cu gândul la vremurile străvechi când românul era stăpân la el acasă”.

Coloana de care şi oameni se apropie de Gara Vaslui. Aici sicriele sunt coborâte şi apoi purtate pe umerii legionarilor până la vagoanele pregătite pentru transportul lor. Mâine dimineaţă, Vineri, 25 Octombrie, un tren special îi va duce pe martirii Legiunii şi ai Neamului pe ultimul drum, până la Predeal, unde sunt aşteptaţi pentru a primi creştineasca înmormântare în cimitirul din localitate. Familiile lor îndoliate şi multi camarazi de suferinţă din lagăre pleacă cu acelaşi tren al destinului tragic al mişcării pentru a le da ultimul salut când îşi vor găsi locul de veci alături de alti fraţi de-ai lor.

În timp ce se desfăşura la Vaslui actul de deshumare al celor 32 de legionari, o alta ceremonie tot atât de cernita, se petrecea la Bucureşti, având ca decor crematoriul „Cenuşa”. În urma unor informaţii primite ca la crematoriul din Dealul Spirei s-ar găsi osemintele calcinate ale mai multor legionari, arşi în cuptorul de aici, o echipa legionara, sub conducerea lui Bartolomeu Livezeanu, face o descindere aici şi începe cercetările. Într-adevăr, îndrumaşi de mecanicul crematoriului şi de preotul care slujea, au aflat cenuşa celor ucişi în prigoana din 1939: Vasile Christescu, Locot. Nicolae Dumitrescu, Nicoleta Nicolescu, Victor Dragomirescu, grupul Nadoleanu şi grupul Miţi Dumitrescu. Sub titlul „Grozăviile de nedescris petrecute în hrubele crematoriului”, ziarul Buna Vestire din 27 Octombrie 1940, publica cutremurătoarea mărturisire a mecanicului Ion Cerchez, care era angajat la crematoriu: „Iată ce povesteşte mecanicul.

În anul trecut, mi se pare în seara de 22 Septembrie, au fost aduse zece cadavre cu maşina Societăţii, spunându-se ca sunt cei ce l-au asasinat pe Armand Călinescu. Incinerarea s-a făcut fara participarea noastră şi în prezenta unui domn colonel şi a mai multor civili. Cine au fost nu stiu nici azi.

Cenuşa am scos-o eu dimineaţa, fiindcă incinerarea a durat până la 6 în zori şi am pus-o într-o lădiţă, lădiţa aceea de colo, pe care apoi am ascuns-o într-un colt din subsolul cuptorului. A stat acolo mai mult de şase luni. Mi s-a spus s-o arunc pe câmp.

Asta primăvara am luat lădiţa şi în loc s-o arunc pe câmp, am îngropat-o în coltul crematoriului, dinspre „Valea Plângerii”.

Cel de-al zecelea cadavru, fiindcă zece spune mecanicul ca au fost, se pare ca ar fi al camaradului Victor Dragomirescu.

„În ziua de 26 Ianuarie 1939, s-au adus de la Institutul Medico-Legal doua cadavre cu auto-dricul Institutului. Incinerarea s-a făcut în prezenta D-lui Comisar al circumscripţiei 23 precum şi a altor persoane pe care nu le cunosc.

Cadavrele, după data, sunt ale camarazilor Vasile Christescu şi Locot. Nicolae Dumitrescu.

„În ziua de 18 Februarie 1939, noaptea, pe la orele 11,30, s-au adus la crematoriu 7 cadavre, pe care n-am putut sa le vad, întrucât nu mi s-a permis sa ies din crematoriu. Cadavrele erau însoţite de mai multi plutonieri de jandarmi. Tot ei aranjau cadavrele în sicrie bine acoperite pentru a nu putea fi văzute.

Macabra operaţie s-a făcut cu asistenta unui colonel, a unui procuror, a unui medic şi a altor persoane din Prefectura Politiei pe care nu le cunosc. Despre identitatea celor arşi n-am cunoştinţă. Incinerarea a început pe la ora 24 şi s-a terminat pe la ora 5 dimineaţa.

În ziua de 10 Iulie 1939, s-a adus la crematoriu pe la orele 23 sau 24, o femeie, cu maşina de turism a Prefecturii Politiei. Depunerea în sicriu s-a făcut în dosul crematoriului, pe întuneric, aşa ca nu pot da alta relaţie. Incinerarea s-a făcut în prezenta delegaţilor Prefecturii de Politie.

După toate indicaţiile, femeia aceasta a fost desigur camarada Nicoleta Nicolescu.

În ziua de 27 Septembrie 1939, au fost aduse doua cadavre de la închisoarea Jilava cu maşina Societăţii. Cadavrele au fost însoţite de un jandarm, iar incinerarea s-a făcut în prezenta jandarmului şi a unui comisar civil. Cine sunt, nu stiu.

În ziua de 10 Octombrie 1939, s-a adus un cadavru cu mâinile legate la spate, îmbrăcat şi pus cu fata în jos într-un sicriu. Incinerarea s-a făcut în prezenta a doi comisari în civil.

În ziua de 31 Octombrie 1939, s-a incinerat de-asemenea un cadavru în asistenta delegaţilor Prefecturii de Politie.

Alte relaţii nu mai cunosc”.

Declaraţia este semnata Ion Cerchez.

Pentru transportarea urnelor cu cenuşa găsită la crematoriu a legionarilor incineraţi aici, s-a format o coloana de 2.000 de legionari aparţinând tuturor corpurilor din Capitala. În noaptea de 26/27 Octombrie, care cade spre Duminica, la ora 3 spre ziua, s-a oficiat o slujba religioasa în curtea crematoriului şi apoi cortegiul cu urnele funerare a străbătut oraşul în mars până la Gara de Nord. Aici legionarii s-au îmbarcat într-un tren special, cu destinaţia Predeal. La Ploieşti s-a adăugat o garnitura de vagoane cu legionari din judeţul Prahova.

Cele doua manifestaţii de doliu, cea venind de la Vaslui şi coloana de la Bucureşti, s-au întâlnit la Predeal, unde, Duminica, la ora 3 după masa, a avut loc actul reînhumarii în cimitirul din localitate, sub conducerea Comandantului-Ajutor Vasile Iovin. Urnele cu cenuşa celor arşi la crematoriu au fost depuse într-un mormânt separat.