10. Tineretul fascist şi tineretul naţional-socialist la serbările de la Iaşi.

Arhanghelul Mihail a fost ales de Capitan patronul Legiunii. La origine chiar, în momentul întemeierii ei, mişcarea s-a numit Legiunea Arhanghelul Mihail. În fiecare an, la chemarea Căpitanului, în ziua de 8 Noiembrie când cade sărbătoarea Arhanghelului, toată suflarea legionara ţinea post, mergea la Biserica şi se închina cu evlavie Ocrotitorului ceresc al mişcării.

Urmând aceasta tradiţie, am convocat şi eu masele legionare sa se adune la Iaşi, pentru a sărbători chiar în cuibul de unde a pornit mişcarea pe patronul ei spiritual. Ca un omagiu adus străvechii cetăţi româneşti, de unde şi-a luat zborul Legiunea, am proclamat Iaşul „oraş al mişcării legionare”.

Am invitat sa participe la serbările de la Iaşi tineretul fascist şi tineretul naţional-socialist. Invitaţiei noastre i s-a răspuns imediat de organizaţia tineretului fascist, care cunoscuse cămăşile verzi la Padua şi care acum primise cu bucurie sa întoarcă vizita tineretului legionar. Cu invitaţia tineretului naţional-socialist s-a ivit o dificultate diplomatica. Până la acea data, legionarii n-au calcat în mod oficial pământul Germaniei, încât nu puteam pretinde ca sa vina tineretul hitlerist mai întâi în România, o mica putere în raport cu Marele Reich German. Consultându-ne cu delegaţii lui „Hitlerjugend” aflători în Capitala, am ajuns la o soluţie de compromis: noi sa trimitem mai întâi o delegaţie care sa se întoarcă acasă, însoţită de delegaţia tineretului german, destinata sa participe la serbările de la Iaşi. Odată aceasta formalitate îndeplinita, nimic nu mai stătea în calea prezentei cămăşilor brune la Iaşi.

Timpul scurt ce-l aveam la dispoziţie nu permitea decât plecarea şi întoarcerea legionarilor cu avionul. În graba am constituit o delegaţie legionara a tineretului, sub conducerea Secretarului General, Nicolae Petrascu, din care făceau parte Constantin Stoicanescu, seful national al tineretului, Ilie Smultea, seful Frăţiilor de Cruce, Vasile Andrei, seful studenţimii legionare, George Macrin, Victor Mezdrea şi Dr. Victor Biriş. Delegaţia de legionari români a plecat în 2 Noiembrie şi a fost primita la Berlin de Arthur Axmann, seful tineretului hitlerist, în 3 Noiembrie 1940. Legionarii români au adus omagiul lor cămăşilor brune care au căzut pentru cauza naţională, depunând o coroana la mormântul lui Horst Wessel. A doua zi au plecat la Weimar, unde au fost primiti de Reichsstathalterul provinciei. Oaspeţii români au vizitat instituţiile culturale, uzinele Wilhelm Gustloff şi diferite aşezăminte naţional-socialiste.

După aceasta scurta şedere în Germania, delegaţia româneasca a luat drumul înapoi spre tara tot cu avionul, de asta data însoţită de o delegaţie germana, formata din şefii superiori ai organizaţiei „Hitlerjugend”. Masa participanţilor, un detaşament de 150 tineri national-socialisti, trebuia sa sosească cu trenul în aceeaşi zi.

La coborârea din avion pe aeroportul Băneasa, în după masa zilei de 6 Noiembrie 1940, cele doua delegaţii au fost salutate de Comandantul Legionar, Preot Vasile Boldeanu, seful biroului organizării de la Secretariatul General al Mişcării, care, într-o scurta cuvântare, le-a urat bun sosit: „Scumpi prieteni şi dragi camarazi, Am venit sa aducem salutul de „bine v-aţi întors acasă”, salutul sefului regimului legionar, al D-lui Comandant al Mişcării Legionare şi îmbrăţişarea frăţească a tuturor legionarilor. Prietenilor, pentru dragostea cu care v-au primit, iar vouă, dragi camarazi, pentru cinstea şi demnitatea cu care a-ţi purtat cămaşă verde pe pământul Marelui Reich. Trăiască Legiunea şi Căpitanul!”

Garda legionara de onoare, prezenta la aeroport, a intonat „Sfânta Tinereţe Legionara”, după care a luat cuvântul Dr. Finck, în numele organizaţiei centrale a tineretului german, aducând salutul Führerului: „Va aduc salutul şi marea dragoste a Führerului şi a Marelui Reich German. Trăiască Legiunea şi Căpitanul!”

Cum avionul aterizase la orele 2,30 după masa, iar trenul special cu detaşamentul german era prevăzut sa ajungă la orele 3,50, cele doua delegaţii s-au îndreptat în graba spre Gara de Nord, pentru a nu scăpa momentul sosirii lui. Primirea oaspeţilor germani a luat aspectul unei manifestaţii impresionante de fraternizare între cele doua mişcări, de o amploare neobişnuită. Gara era frumos pavoazata cu drapele româneşti, germane, italiene, spaniole şi japoneze. La ieşirea din gara, pe peretele de deasupra, fusese fixata fotografia Căpitanului, în format mare, împodobita cu cetina de brad. Peronul gării era înţesat de legionari, care, într-o ordine desăvârşită, sub comanda Inginerului Nicolau, aşteptau sa dea onorul oaspeţilor. Guvernul era reprezentat prin Vasile Iasinschi, Ministrul Muncii şi al Sănătăţii, şi de Horia Cosmovici, Subsecretar de Stat la Preşedinţie. Din partea Legaţiei germane era prezent Consilierul de Legaţie, Steltzer.

La oprirea trenului, coboară mai întâi Dr. Blomquist, seful detaşamentului german, cu statul sau major. Este salutat de Vasile Iasinschi şi ceilalţi reprezentanţi ai guvernului român, după care conducătorii tineretului german trec în revista formaţiile legionare în acordurile imnului Sfânta Tinereţe Legionara, cântat de o muzica militara. Când grupul de comandanţi germani se apropie de formaţiunile tineretului hitlerist din România, aparţinând lui „Auslandsorganisation”, o alta muzica militara intonează Deutschland über Alles, urmata de Horst Wessel Lied. Detaşamentul german coboară din vagoane, se încolonează şi porneşte spre ieşire. În fata portretului Căpitanului, se opresc, saluta cu braţul în sus şi păstrează un minut de reculegere.

În Piaţa Gării, miniştrii şi celelalte oficialităţi primesc defilarea detaşamentului german. Se formează apoi o coloana mixta româno-germana din tinerii veniţi din Reich, tinerii grupului etnic german din România şi cămăşile verzi. Coloana, având în frunte muzica tineretului german, străbate arterele principale ale Capitalei, în ovaţiile mulţimii, până la Statuia lui Mihai Viteazul. În fata Statuii, are loc o noua defilare, a tuturor grupurilor, în acordurile muzicii tineretului din Reich.

În seara aceleiaşi zile, conducătorii tineretului german, în frunte cu Dr. Finck, au venit la Preşedinţie, unde au trecut mai întâi pe la biroul meu, pentru a ma saluta. La urarea mea de bun venit, a răspuns Blomquist, seful detaşamentului din „Hitlerjugend”, care a spus următoarele: „Domnule Comandant, Noi toţi ştim de lupta mişcării D-voastra. Am urmărit din presa şi am fost cu sufletul mereu alături de D-voastra. Cunoaştem jertfele voastre de sânge. Prin ele ati arătat voinţa D-voastra legionara de a birui.

Ati ştiut prin prudenta, lupta şi înţelegerea datoriei, prin sacrificii mai ales, sa stabiliţi legătura cu marea idee a naţionalismului noii Europe. Am venit sa punem temelie acestei camaraderii şi suntem convinşi ca în mijlocul vostru ne vom găsi gata pentru viitoarele batalii”.

Delegaţia tineretului german a trecut apoi în sala festiva a Preşedinţiei, unde a fost primita de Generalul Antonescu. Conducătorul Statului, într-un moment de sinceritate şi buna dispoziţie, cum rar îi erau proprii, le-a făcut o declaraţie de solidaritate deplina cu Legiunea: „Sunt fericit sa va salut în numele guvernului naţional-legionar. De la mine, până la ultimul legionar, sunteţi primiti cu toată camaraderia şi frăţia.

Sper ca veţi rămâne cu amintiri frumoase şi bune impresii din România.

Mulţumindu-vă, doresc sa ne vedem la Iaşi.

Trăiască partidul naţional-socialist german”.

Tot în ziua de 6 Noiembrie, noaptea, la orele 12,30 a sosit cu Simplonul delegaţia tineretului italian, formata din 7 ofiţeri, care conduceau grupul, şi o centurie din G. I. L. (Gioventu Italiana del Littorio). Pe peronul gării era prezent Pelegrino Ghigi, Ministrul Presei, Alexandru Constant, Emil Bulbuc, Secretar General la acelaşi minister, Victor Silaghi, conducătorul grupului legionar de la Padua, şi Ion Victor Vojen, Ministrul României la Roma, care se afla în acel moment la Bucureşti.

La sosirea trenului, seful expediţiei italiene, Eduardo Natoli, a fost salutat de Ministrul Constant şi de reprezentanţii Legaţiei italiene. După trecerea în revista a formaţiunilor legionare, tinerii fascişti se încolonează şi pornesc spre ieşire, în acordurile lui Giovinezza, cântata de o muzica militara. În Piaţa Gării, cu toată ora înaintata, o mare mulţime de oameni aştepta tineretul italian şi izbucnea în urale la apariţia lor. Se cânta de întreaga asistenta imnurile celor doua tari şi apoi, fiind ora înaintata, tinerii fascişti sunt conduşi la maşini, de unde pleacă spre căminele unde sunt încartiruiţi.

În ziua de 7 Noiembrie, cele doua detaşamente, german şi italian, au pornit spre Iaşi cu un tren special, pentru a fi a doua zi dimineaţă în Capitala Moldovei. La Iaşi, în prezenta Regelui, a Reginei-Mama, a membrilor guvernului, în frunte cu Generalul Antonescu, a reprezentanţilor diplomatici ai Axei, a avut loc o mare manifestaţie, în cadrul căreia au defilat şi formaţiile germane şi italiene, salutate cu tunete de aplauze de populaţie şi de masele legionare.

După întoarcerea la Bucureşti, grupul italian a mai zabovit în România, dorind sa cunoască frumuseţile tarii şi locurile ei istorice. Conduşi permanent de Emil Bulbuc, Secretarul General al Ministerului Presei, au vizitat mai întâi Parcul Carol, unde au depus o coroana de flori la Mormântul Eroului necunoscut. În continuare au făcut un pelerinaj la cimitirul militar Ghencea, unde sunt înhumaţi eroii italieni din primul război mondial. La „Casa Verde”, au depus o jerba de flori la Mausoleul eroilor căzuţi în Spania şi au păstrat un minut de reculegere. Tot însoţiţi de Emil Bulbuc s-au deplasat la Predeal, pentru a cunoaşte locurile dragi Căpitanului, unde a trăit atâtea clipe frumoase, dar şi atâtea dureri. S-au oprit mai întâi la cimitirul legionar din vale, unde au contemplat îndelung sirul de cruci. „Emoţia, scria ziarul Buna Vestire, de care au fost cuprinşi camarazii de lupta ai Italiei fasciste, în fata nesfârşitelor cruci ale martirilor legionari, i-a zdruncinat adânc pe cei prezenţi. După ce au depus o coroana de flori, tinerii au îngenuncheat la marginea mormintelor cu ochii în lacrimi, gest de suprema înfrăţire a acestui tineret cu tineretul biruitor al Legiunii”.

Tineretul italian a lăsat o amintire neştearsă în inima poporului român, prin gestul sau de solidaritate spontana cu grijile populaţiei, încercata tocmai în aceste zile de catastrofalul cutremur. Din primul moment, tinerii fascişti s-au prezentat în echipe perfect organizate, cu şefii lor, pentru a participa, alături de legionari şi de autorităţi, la dezgroparea victimelor aflate sub dărâmăturile edificiului „Carlton”. „Cu un spirit de disciplina şi jertfa, scrie tot ziarul Buna Vestire, care a produs o adânca impresie în rândurile populaţiei bucureştene, tinerii membri ai G. I. L., în frunte cu conducătorii lor, au muncit neîntrerupt, în cursul zilei şi al nopţii, cimentând cu gestul lor pentru totdeauna legătura de frăţietate între tineretul fascist şi cel legionar”.

Înainte de a se întoarce în patrie, am oferit o masa delegaţiei italiene la „Athenee Palace”, la care au participat Ministrul Ghigi, cu colaboratorii sai cei mai apropiaţi, Emil Bulbuc, Victor Silaghi, P. P. Panaitescu, Rectorul Universităţii de la Bucureşti, şi Octavian Roşu, pe care îl desemnasem sa fie reprezentantul mişcării legionare pe lângă partidul fascist, echivalent cu delegatul acestui partid la Bucureşti. La sfârşitul mesei, am rostit o cuvântare în care am exaltat camaraderia ideologica dintre cele doua popoare.

„Camarazi, România Legionara va mulţumeşte pentru sentimentele de profunda camaraderie şi dragoste pe care le-aţi dovedit tineretului legionar, atât la serbările tineretului fascist la Padua cât şi aici, pe pământul tarii noastre.

Ne-aţi arătat întreaga simpatie atât pentru serbările de la Iaşi cât şi în ceasurile grele ale catastrofei prin care am trecut.

Ceea ce ne leagă, dincolo de originea comuna, de istoria care sta mărturie, este şi lupta şi suferinţele pentru aceleaşi idealuri.

Fascismul a deschis un drum biruitor în istorie, al cărui final glorios nu poate fi decât victoria armelor care lupta pentru instaurarea unei Europe Noi, care înseamnă descătuşarea din robia unei lumi nedrepte a tuturor naţiunilor europene.

Intuiţia geniala a Marelui Vostru Duce a învrednicit poporul italian ca el sa fie deschizătorul acestor zări noi pentru Europa.

Căpitanul nostru, Corneliu Codreanu, în cea dintâi clipa a luptei pe care a început-o la Iaşi, a declarat ca „soarele nostru rasare la Roma” şi daca regimul înstrăinat de aspiraţiile poporului nostru – care s-a prăbuşit a avut atitudini de neînţelegere a marii opere fasciste, noi, legionarii, întotdeauna am crezut în biruinţa Ducelui Mussolini şi în eternitatea Romei.

În clipa în care Generalul Ion Antonescu, Conducătorul Statului şi Seful Regimului Legionar, va pasi pe pământul sacru al Italiei, în salutul lui sa simţiţi îmbrăţişarea calda a miilor de cămăşi verzi din România.

Va rugam, camarazi, la plecarea voastră din România, sa duceţi Ducelui şi poporului italian mărturisirea de credinţă a Mişcării Legionare, înfrăţita pentru totdeauna cu Mişcarea Fascista”.

La cuvântarea mea, a răspuns Eduardo Natoli, Comandant Federal al G. I. L. şi seful detaşamentului de tineri fascişti, cu următoarele cuvinte: „Domnule Comandant, Profit de împrejurarea fericita de acum pentru a da expresie celor mai adânci mulţumiri pentru camaradereasca primire pe care ati rezervat-o tinerilor lui Mussolini.

Am vizitat cimitirul de la Predeal, în semn de omagiu pentru glorioşii voştri camarazi, căzuţi pentru un nou regim, de ordine europeana.

Îngăduiţi-mi, D-le Comandant, sa va ofer acest pumnal, ce reprezintă un simbol pentru Garda Armata a Revoluţiei Fasciste.

În numele tineretului italian al Lictorului, care încadrează în rândurile lui noua milioane de tineri, însufleţiţi de o singura credinţă şi învăţaţi sa Creadă, sa Asculte şi sa Lupte, exprim salutul şi urarea lui cu strigatul nostru de bătălie”.

În cursul cuvântării, Eduardo Natoli mi-a oferit baioneta de Comandant al G. I. L. şi insigna organizaţiei.

Masa de înfrăţire cu tinerii italieni s-a încheiat în mijlocul unui mare entuziasm, în cântece şi strigate pentru Duce.

După terminarea festivităţilor de la Iaşi, tineretul hitlerist a mai rămas şi el câteva zile în tara noastră vizitând diferite locuri. Ca şi tineretul italian, tineretul german, după tragica noapte a cutremurului, a sărit în ajutorul populaţiei, participând la lucrările de dezgropare ale victimelor de la „Carlton”. Tineretul hitlerist german s-a bucurat de aceleaşi atenţii ca şi tineretul fascist din partea mea. I-am invitat şi pe ei, întreg grupul, la o masa la Athenee Palace, în seara de 12 Noiembrie. A asistat seful detaşamentului german, Blomquist, Dr. Finck, reprezentantul tineretului german în România, precum şi ziariştii Karl Hermann Theil şi Dr. Kromer, de la Völkischer Beobachter. Din partea românească au participat Dr. Victor Biriş, Constantin Stoicanescu, Victor Medrea şi Victor Silaghi.

Într-o atmosfera de mare entuziasm, la sfârşitul mesei, am rostit câteva cuvinte, în care am exaltat camaraderia dintre cămăşile verzi şi cămăşile brune: „Camarazi, Sunt fericit ca înainte de reîntoarcerea voastră în Marea Germanie, am prilejul sa stau în mijlocul camarazilor din Hitlerjugend.

Nu v-am considerat o singura clipa străini, iar voi prin ţinuta frumoasa care ati avut-o cu prilejul marilor serbări de la Iaşi şi prin intervenţia voastră bărbătească şi adevărat naţional-socialista, cu prilejul marii încercări ce-a suferit-o Capitala în aceste zile, ne-aţi dovedit ca înfrăţirea dintre ideea legionara şi cea naţional-socialista şi contopirea spirituala dintre Hitlerjugend şi tineretul legionar este o realitate.

Mişcarea legionara v-a urmărit cu atenţie şi dragoste şi va mulţumeşte prin mine.

Mâine părăsiţi Bucureştiul, care cunoaşte încă durerile marilor prefaceri. Duceţi cu voi impresii şi amintiri despre un tineret legionar ieşit din marea şcoală a suferinţei, despre un popor care aici în sud-est îşi cere dreptul la viaţă, anunţând totodată zorii unei Noi Europe, propovăduită de geniul lui Adolf Hitler şi realizata de glorioasa armata germana, în rândurile căreia multi dintre voi ati sângerat.

Camarazi, Fiţi acasă, în marea voastră patrie, solii sentimentelor noastre de camaraderie pentru conducătorii Hitlerjugend, interpreţii sentimentelor noastre pentru Marea Armata Germana şi interpreţii sentimentelor noastre de dragoste pentru marele D-voastra Führer, căruia îi uram din tot sufletul marea biruinţa finala”.

A răspuns Comandantul detaşamentul german, Blomquist: „Nu ne-am simţit nici o clipa străini în minunata D-voastra patrie; acest lucru sporeşte fericirea pe care am avut-o venind în tara în care au biruit credinţe asemănătoare cu ale noastre, după o lupta nespus de grea, lupta pe care noi o cunoaştem atât de bine şi despre care s-a scris atât de mult la noi, unde a fost urmărită cu cea mai mare atenţie şi dragoste”.

Încheind cuvântarea sa, Blomquist a adăugat: „Legiunea sub Horia Sima va impune poruncile Căpitanului, caci el este chezăşia marelui testament lăsat legionarilor spre împlinire.

În numele întregului tineret german fac cele mai calde urări nobililor luptători legionari şi închin un gând pios marii jertfe legionare”.

După şederea în Capitala, delegaţia tineretului german, în drumul spre patrie, s-a oprit la Braşov, pentru a cunoaşte acest străvechi oraş, întemeiat de cavalerii teutoni. În 12 Noiembrie, detaşamentul german a fost primit în gara Braşov de autorităţile locale, în frunte cu prefectul Traian Trifan şi primarul Ionica. A doua zi, 13 Noiembrie, grupul german a făcut o excursie la Bran, unde a vizitat castelul, iar după amiaza fanfara tineretului naţional-socialist a dat un concert în Piaţa Sfatului, colectând cu acest prilej bani pentru ajutorarea sinistraţilor cutremurului.

Seara, la plecarea din gara Braşov, delegaţia germana a fost salutata de Traian Brăileanu, Ministrul Educaţiei, care le-a ţinut cuvântul de despărţire în limba germana. În rezumat, Traian Brăileanu le-a spus următoarele: „În numele guvernului şi al D-lui Comandant Horia Sima, am venit la Braşov sa va spun un cuvânt de despărţire. Ati venit sa ne cunoaşteţi tara. Ne-am străduit sa va arătăm şi sufletul nostru care va dorea de mult. Am sărbătorit împreuna ziua Patronului Legiunii la Iaşi, în oraşul Mişcării Legionare. Ne-am înfrăţit în însufleţirea serbării. Dar în a doua noapte ne-a lovit nenorocirea cutremurului. În aceasta nenorocire, v-am cunoscut mai mult cât de aproape ne sunteţi. Ati luat parte la durerea noastră şi ne-aţi dat tot sprijinul de camarazi. aşa vom rămâne, uniti pe vecie, în bucurie şi în durere. Când va veţi întoarce în patria voastră, în marea şi neînvinsa tara, creata de geniul Führerului, păstraţi amintirea prieteniei noastre şi va rugam sa lăsaţi fiecare câte o părticică din inima, aici la noi, ca dorinţa de a reveni sa fie întotdeauna treaza”.

Profesorul Constatin Stoicanescu a adresat un salut în numele tineretului legionar, profund legat sufleteşte de tineretul german.

Conducătorul detaşamentului german, Blomquist, a răspuns printr-un înflăcărat discurs, arătând strânsa legătură ce exista între tineretul german şi Garda de Fier a Căpitanului.

„Sunt convins, a spus Blomquist, ca România va trece biruitoare prin toate greutăţile şi va deveni tara frumoasa pe care o visa Căpitanul”.

A încheiat cu un salut al tineretului german către Horia Sima şi către toţi camarazii din Garda de Fier, de care îi leagă o strânsa prietenie. În uralele legionarilor aflaţi în mare număr pe peron, trenul s-a pus în mişcare.