9. Doamna Himmler la Bucureşti.

Într-o dimineaţă, pe la sfârşitul lui Octombrie, aflându-mă la Preşedinţie, îmi telefonează Papanace, comunicându-mi ştirea ca doamna Himmler se afla la Bucureşti, venita într-o vizita privata.

Asta n-ar fi fost nimic, dar adăugă ca doamna Himmler se găseşte chiar în biroul lui şi ar dori sa ma cunoască. Ma roagă sa trec pe la el, pentru a o saluta pe sotia Recihsführerului.

Fara a întârzia o clipa, m-am urcat în maşină si, în câteva minute, am fost la Ministerul de Finanţe, putin contrariat de aceasta convocare brusca. Intrând în biroul lui Papanace, fac cunoştinţă cu o doamna de statura mijlocie, zvelta, tip de germana. Era numai cu Papanace, fara nici o alta suita. După prezentările cuvenite, îl vad pe Papanace ca scoate o insigna legionara si, în prezenta mea, o agata de pieptul doamnei Himmler. Era un fel de decoraţie din partea mişcării.

Încheiata cu aceasta ceremonie, nu ştiam daca Papanace a făcut un program în continuare. O vizita la conducătorul statului sau o masa data de mişcare în onoarea ilustrei doamne. Nimic. Ne-am uitat unii la alţii câtva timp, am schimbat câteva întrebări de politeţe şi m-am despărţit, lăsând-o pe doamna Himmler cu Papanace.

N-am înţeles cum de-a ajuns doamna Himmler la Papanace, când normal era sa fie condusa la Preşedinţie, sa ma vadă întâi pe mine ca maxim reprezentant al mişcării si, apoi, eventual, pe Conducător. Trebuia apoi sa le cunoască pe doamnele legionare, sa se facă un cerc în jurul ei, sa i se arate o suma de lucruri de-ale noastre. Unei doamne de talia ei, trebuia sa i se acorde toată atenţia cuvenita cât timp şedea la Bucureşti, ca şi unui personaj oficial, desi venise în vizita particulara.

N-am mai auzit nimic de doamna Himmler după aceasta întrevedere-fulger, în care Papanace făcea pe amfitrionul. S-a pierdut un prilej ca doamna Himmler sa cunoască mai bine mişcarea, transmiţând soţului ei impresiile culese la Bucureşti.

Apariţia doamnei Himmler în biroul lui Papanace, răsturnând toate regulile protocolului, nu era chiar aşa de nevinovata. Îşi avea tâlcul ei. Cine a aranjat aceasta întrevedere a avut inspiraţia sau chiar ordinul de undeva sa scoată în evidenta persoana lui Papanace. Prin prezenta Doamnei Himmler, i se acorda acestuia o anumită greutate, o anumită preferinţa, indicându-l ca o „personna grata” în fata guvernului german. Numai aşa mi-am explicat strania întâlnire.

Este ştiut ca guvernul german în toate tarile ocupate sau aliate avea obiceiul sa aplice o tactica de confruntări şi alternative între conducătorii lor, pentru a le putea controla mai bine. Nu e unul, avem o rezerva, este altul care ne poate servi interesele.

Cine ştie ce serviciu german a descoperit în Papanace punctul slab al mişcării victorioase, un rival potenţial al meu (poate din timpul exilului la Berlin) şi îi cultivau imaginea…