16. Funeraliile Căpitanului. Baldur von Schirach şi von Bohle la Bucureşti.

Guvernul german şi partidul naţional-socialist au fost reprezentate la înmormântarea Căpitanului de doua personalităţi însemnate ale Reichului: Baldur von Schirach, seful tineretului german şi Ernst Wilhelm von Bohle, seful organizaţiei externe a partidului (Auslandsorganisation), şi Secretarul de Stat în Ministerul de Externe. Baldur von Schirach era trimisul lui Hitler, iar von Bohle îl reprezenta pe Rudolf Hess, locţiitorul Führerului la conducerea partidului.

Ei au sosit cu avionul în după amiaza zilei de 29 Noiembrie 1940 şi cum nu fusesem anunţat decât în ultimul moment, mi-a rămas putin timp ca sa pregătesc primirea lor. Antonescu considerând ca oaspeţii reprezintă mai mult partidul decât Statul, n-a venit la aeroport, cedându-mi mie întâietatea de a-i saluta pe pământul României. În câteva ore am mobilizat corpurile legionare din Capitala şi în momentul aterizării avionului, formaţiile noastre, în cămăşi verzi şi cu drapele, se aflau pe aeroportul Băneasa.

Însoţit de Victor Medrea, pe care-l numisem între timp sef al protocolului legionar, i-am întâmpinat pe delegaţii Reichului la coborârea lor din avion şi după prezentările de rigoare, am ascultat imnurile celor doua tari în poziţie de drepţi. După sfârşitul acestei ceremonii, am trecut în revista compania de onoare, cu muzica şi drapel, şi apoi detaşamentele legionare, care ne-au salutat, pe măsură ce înaintam, cu braţul în sus. În fata steagurilor, Baldur von Schirach şi von Bohle se înclinau şi salutau. Ne-am urcat apoi în maşini, eu cu Baldur von Schirach şi Victor Medrea, care îmi servea de interpret, şi i-am condus până la Athenee Palace, unde li se rezervaseră camere.

În dimineaţa de 30 Noiembrie, Baldur von Schirach şi von Bohle au asistat la slujba înmormântării la Biserica Sf. Ilie Gorgani. La picioarele sicriului Căpitanului, care era aşezat pe un pod mai înalt, cei doi reprezentanţi ai Reichului au depus o splendida coroana de trandafiri roşii, pe a carei panglica erau scrise cuvintele „Adolf Hitler”.

După sfârşitul funeraliilor, seara, Legaţia germana a dat o recepţie în onoarea reprezentaţilor Reichului, la care au fost invitaţi, în afara de Generalul Antonescu şi de mine, alti miniştri şi demnitari legionari. De partea germana, au asistat toţi şefii de misiuni, militari şi civili, de la Bucureşti, împreuna cu personalul Legaţiei germane. Mai era prezenta şi o delegaţie a armatei germane din România, formata din ofiţeri, subofiţeri şi soldaţi.

Cu prilejul acestei recepţii, Baldur von Schirach, care stătea lângă mine la masa, mi-a transmis din partea lui Rudolf Hess invitaţia de a-l vizita la Berlin, comunicându-mi şi ziua fixata pentru primirea mea, 15 Ianuarie 1941. L-am rugat să-i exprime lui Rudolf Hess mulţumirile mele pentru invitaţie şi pentru marea bucurie ce mi-o face de a-l putea cunoaşte şi saluta personal la data stabilita. În cursul conversaţiei care a urmat cu Baldur von Schirach, acesta m-a sfătuit sa întreţin cele mai bune raporturi cu seful Statului, pentru a se putea consolida regimul legionar. I-am răspuns, oarecum nedumerit, ca loialitatea noastră fata de General este o dogma şi ca relaţiile noastre au fost bune până la tensiunile ce s-au ivit în ultimele zile din cauza executării la Jilava a asasinilor Căpitanului de către un grup de legionari. I-am explicat starea sufleteasca a acestor oameni care au lucrat la deshumarea osemintelor Căpitanului şi revolta care i-a cuprins când au descoperit trupul Căpitanului ars de vitriol şi cu ştreangul la gât. Baldur von Schirach părea ca m-a înţeles, desi comportamentul lui era rece, rezervat, protocolar, spre deosebire de von Bohle, în care simţeai ca bate o inima de camarad. Era cald, afectuos şi deschis în toate manifestările lui.

După venirea lui Baldur von Schirach şi von Bohle la Bucureşti pentru a participa la înmormântarea Căpitanului, după ce au depus coroana de flori din partea Führerului, ca un omagiu adus întemeietorului mişcării, după ce s-a aflat de invitaţia mea la Rudolf Hess, toate aceste fapte au produs o puternica impresie asupra Generalului Antonescu, determinându-l sa revină la o atitudine mai moderata. Mâniile lui din ajun s-au risipit ca prin farmec. Nu-l mai recunoşteam. Vorbea pe un ton blând şi împăciuitor, ca şi cum nu ar fi fost nimic între noi cu doua zile înainte, când îmi cerea să-i cedez şefia mişcării. Revenisem la atmosfera buna din primele zile ale guvernării noastre. Îşi dăduse seama ca guvernul Reichului nu era dispus să-l susţină într-o acţiune de desprindere violenta de mişcare. Mai erau rezistente de înfrânt la Berlin şi trebuia sa aştepte o alta oportunitate, până ce şi acestea erau înlăturate.