3. Reţeaua de sabotori englezi de pe Valea Prahovei.

O prima chestiune de politica externa de care ne-am izbit chiar la începutul guvernării noastre a fost arestarea de către legionari a unor supuşi englezi ce-şi aveau reşedinţa pe Valea Prahovei.

Cine erau aceştia? Cu îngăduinţa guvernelor din timpul dictaturii carliste, îndată după izbucnirea războiului, în Septembrie 1939, serviciile engleze au organizat o reţea de sabotori pe Valea Prahovei, cu misiunea sa repete operaţia din primul război mondial, azvârlind în aer sondele de petrol şi incendiind rafinăriile. Daca s-ar fi realizat acest plan, ar fi avut grave urmări pentru operaţiile militare ale Puterilor Axei, avizate în mare parte la aprovizionarea cu petrol românesc.

Paralel germanii, pentru a preîntâmpina eventualele acte de sabotaj ale agenţilor englezi, au implantat un serviciu propriu de securitate pe Valea Prahovei, însărcinat sa supravegheze activitatea acestora şi sa comunice orice fapt suspect. Guvernul Reichului, pe baza rapoartelor primite din România, intervenea la Bucureşti, ori de câte ori li se părea situaţia grava, denunţând activitatea agenţilor englezi şi făcând presiuni ca sa fie împiedicaţi. Regele Carol,desi era iniţiat în planurile engleze de paralizare a industriei petroliere româneşti, totuşi nu-i convenea sa se înfrunte direct cu Reichul de teama represaliilor. El lasă englezilor toată libertatea să-şi pregătească actele lor de sabotaj, dar ori de câte ori primea vreun avertisment dur de la Berlin, se grăbea sa intervină pentru a opri executarea lor. Reţelele engleze se abţineau pentru moment de la acţiune, dar nu erau dezrădăcinate. Ele rămâneau mai departe în funcţie, sub binevoitoare protecţie a guvernului român, pândind un moment favorabil, când ar putea sa duca la bun sfârşit misiunea lor.

În cadrul politicii de duplicitate ce-o ducea Regele Carol fata de axa, Moruzov, seful serviciului secret, avea o poziţie aparte. Îşi avea jocul lui propriu, independent de-al Suveranului. El ştia de existenta sabotorilor englezi şi era responsabil de siguranţa lor, conform ordinelor primite de la Rege, care, în acelaşi timp avea grija să-i comunice lui Canaris sabotajele ce pregătesc englezii în România, pentru ca pe baza acestor servicii aduse Reichului, în cazul unei victorii germane să-şi poată pastra postul şi influenta lui în România. În modul acesta, guvernul Reichului dispunea de o dubla sursa de informaţii: a propriilor lui agenţi de pe Valea Prahovei, dar şi de rapoartele lui Canaris, întocmite pe baza a ceea ce primea de la Moruzov, încât atunci când dispunea sa se intervină la Bucureşti prin Legaţia germana, Regele rămâne perplex, atât erau de precise şi amănunţite datele servite de Fabricius. Nu-i mai rămânea altceva de făcut decât sa se plece în fata evidentei, ordonând „sabotarea” actelor de sabotaj pregătite de englezi.

După biruinţa legionara de la 6 Septembrie, serviciile engleze care operau pe Valea Prahovei au rămas descoperite, lipsindu-le înalta protecţie de care se bucurau până atunci. Serviciul german de securitate a socotit momentul oportun pentru a elimina reţeaua de sabotori din regiunea petrolifera, atât de periculoasa pentru interesele militare ale Germaniei, folosindu-se în acest scop de ataşamentul ce-l arătau legionarii Puterilor Axei. Dr. Luptar, seful serviciului german de securitate de pe Valea Prahovei, a luat contact cu organizaţia legionara din acest judeţ, care abia se înfiripase sub conducerea profesorului Mihail Tase, dezvăluindu-i existenta reţelei de sabotori englezi şi pericolul ce-l reprezenta atât pentru România cât şi pentru Germania. Dr. Luptar a cerut ca legionarii sa intervină cât mai repede, pentru a-i face inofensivi pe agenţii englezi, înainte ca aceştia sa poată întreprinde ceva, profitând de starea de tranziţie în care se găseşte tara.

Mihail Tase, seful judeţului Prahova, şi Gheorghe Cârciumaru, devenit mai târziu seful politiei legionare din acelaşi judeţ, au adus un nepreţuit serviciu tarii, împiedicând reţeaua de sabotori sa treacă la acţiune. Pericolul era iminent, caci Generalul Antonescu, ocupat cu ocuparea teritoriilor cedate şi cu multe alte probleme grave, n-ar fi putut lua conta-masuri eficace, cu atât mai mult cu cât noul guvern nu se constituise încă, iar aparatul Statului era tot cel vechi, moştenit de la regimul precedent. Legionarii locali au înţeles importanta dezvăluirilor făcute de Dr. Luptar şi şi-au asumat răspunderea de eliminare a acestei primejdii potenţiale, chiar fara sa aibă o acoperire legala.

Într-adevăr, făcând o descindere la domiciliul unui oarecare supus englez Percy Clark, directorul unei fabrici de sârma, şi sediul presupuşilor sabotori, au descoperit un arsenal de unelte de distrugere: mari cantităţi de explozive, pregătite pentru a fi utilizate, bombe incendiare şi alte arme. Probele erau evidente. Supuşii englezi implicaţi în afacere, Brazier, Yoring, Andersen, Treacy şi alţii, au fost sechestraţi si, se pare, maltrataţi, un fapt regretabil, s-au înfăţişat cu lux de amănunte, ca în aventurile lui Jules Verne, peripeţiile, suferinţele şi pericolele prin care au trecut membrii Intelligence Service-ului din România. Se evoca în aceste cărţi gen „serie noire” numai sălbăticiile legionarilor şi nu se pomeneşte nimic de „misiunea” acestor sabotori şi de nenorocirea ce-ar fi putut-o provoca tarii. În ipoteza ca guvernul Majestăţii Sale ar fi dat ordin agenţilor lui din România sa execute planul prevazut-inexplicabil cum de n-au intervenit-şi aceştia începeau acţiunile de distrugere, cu certitudine ca o divizie aero-purtata germana ar fi coborât în regiunea petrolifera, pentru a opri extensia dezastrului, şi nu era exclus ca şi ruşii, profitând de starea de confuzie existenta în România, sa facă şi ei o incursiune în restul tarii, pentru a lua „sub protecţie”, Bucovina de Sud, regiune la care râvneau atât de mult caci le deschidea poarta spre Europa Centrala.

Suprimarea reţelei de sabotori englezi de pe Valea Prahovei s-a făcut fulminant, printr-o iniţiativă legionara locala, şi fara ştirea lui Antonescu. Dar desi era evident ca intervenţia legionarilor din Prahova, în colaborare cu serviciul german, a înlăturat o primejdie iminenta pentru tara, de care a beneficiat în primul rând Antonescu, Generalul n-a înţeles importanta operaţiei. După constituirea guvernului, a fost alarmat prin multiplele canale care serveau de legătură între Preşedinţia Guvernului şi serviciul englez, ca nişte „supuşi englezi” au fost sechestraţi şi maltrataţi de legionari la Ploieşti. De alta parte a intervenit şi legaţia engleza, cerând eliberarea cetăţenilor „reţinuţi în mod abuziv”.

Generalul Antonescu a redus toată chestiunea la un „abuz al cămăşilor verzi”, fara sa se întrebe măcar ce s-ar fi petrecut cu tara daca sabotorii englezi ar fi intrat în acţiune. Singurul lui gând era atunci sa nu-i supere pe englezi, sa n-aibă neplăceri cu ei, şi a dat ordin ca sechestraţii sa fie eliberaţi, fara sa se mai facă cercetările de rigoare de către organele judiciare militare.

„Nu vreau sa am dificultăţi cu englezii, spunea în şedinţa Consiliului de Miniştri din 22 Septembrie 1940. I-au ridicat pe englezi! Ce-au căutat?”

O afacere de spionaj şi sabotaj a tratat-o ca un „incident diplomatic”. Eu i-am aparat pe legionarii din Prahova, spunând ca „autorităţile de acolo nu şi-au făcut datoria”. Ma referam la vechile autorităţi, la acele ramase de pe timpul lui Carol, care, cu ştirea Palatului, au tolerat constituirea reţelelor engleze de sabotaj.

Dar ma întreb cum ar fi procedat englezii daca pe teritoriul Marii Britanii s-ar fi descoperit o reţea de sabotori. Ar fi fost daţi în judecata şi probabil condamnaţi la moarte!