11. Reorganizarea studenţimii.

Studenţii legionari de la toate Universităţile din tara îşi aveau organizaţia lor aparte. Erau constituiţi în centre studenţeşti legionare, unul pentru fiecare oraş universitar. La Bucureşti exista Centrul Studenţesc Legionar Bucureşti.

Organizaţia oficiala a studenţilor era separata de organizaţia legionara a studenţilor. Încă din 1922, studenţimea din toată tara se integrase într-un organism unitar, care purta numele de „Uniunea Naţională a Studenţilor Creştini Români”. La fiecare Universitate, studenţimea era reprezentata printr-un Centru Studenţesc, care purta numele Universităţii respective: Centrul Studenţesc Bucureşti, Centrul Studenţesc Cluj, Iaşi, etc. Toate împreuna formau Uniunea. Deci, trebuia sa se facă deosebirea între centrele studenţeşti legionare, formate exclusiv din studenţi încadraţi în mişcare, şi centrele studenţeşti oficiale sau profesionale, în care intra întreaga studenţime. Centrele Studenţeşti Legionare erau subordonate Comandamentului Studenţimii Legionare, unul pe tara, cu sediul la Bucureşti, în timp ce centrele studenţeşti profesionale erau aparte, având ca expresie comuna pe tara Uniunea.

Începând din 1934, curentul legionar a devenit atât de puternic în mijlocul studenţimii încât la toate Universităţile masa studenţeasca a ales în comitetele de conducere ale centrelor oficiale conducători legionari. Separaţia a continuat sa subziste între cele doua organisme studenţeşti, dar din cauza ca conducerea studenţească oficiala a fost precumpănitor formata din legionari, s-a realizat o interpenetraţie atât de puternica între ele încât până la urma guvernul şi autorităţile au considerat Uniunea Naţională a Studenţimii un organism anexa al mişcării. În cursul prigoanei, Uniunea a fost dizolvata şi şefii ei arestaţi, condamnaţi şi apoi ucişi.

După biruinţa legionara de la 6 Septembrie, s-a pus problema reorganizării studenţimii. Chiar a doua zi după victorie, Sâmbăta 7 Septembrie, Preşedintele Uniunii Naţionale a Studenţilor Creştini Români, Dr. Şerban Milcoveanu, a convocat o şedinţă solemna a Consiliului Uniunii, pentru a lua hotărâri asupra reorganizării vieţii studenţeşti, după pierderile suferite în prigoana şi după prăbuşirea hotarelor tarii.

Au participat Tiberiu Veres, Preşedintele Centrului Studenţesc Cluj, Nicolae Sguroiu, preşedintele Centrului Studenţesc Iaşi, M. Popovici, Preşedintele Centrului Studenţesc Cernăuţi, Eugen Manolescu, Preşedintele Centrului Studenţesc Timişoara, iar Centrul Studenţesc Bucureşti a fost reprezentat de Traian Cristescu, ca delegat al Preşedintelui în funcţie Viorel Trifa, care nu se întorsese încă din exilul din Germania. Au mai participat consilierii Uniunii rămaşi în viaţă, lipsind cei asasinaţi mişeleşte în cursul terorii carliste.

Preşedintele Uniunii Naţionale, Dr. Şerban Milcoveanu, a declarat şedinţa solemna şi a îndreptat primul sau gând şi al tuturor celor prezenţi memoriei conducătorilor asasinaţi mişeleşte, pentru dârzenia luptei lor şi pentru credinţa lor în învierea Neamului. S-a făcut apelul celor căzuţi, ale căror oseminte sunt împrăştiate pe întreg cuprinsul tarii.

S-a luat decizia ca viaţa studenţească sa se reconstituie în formele ei interioare, adică pe baza de cercuri studenţeşti şi regionale, societăţi pe facultăţi, Centre Studenţeşti şi Uniune. Între 1 Octombrie şi 7 Noiembrie, toate aceste asociaţii îşi vor reconstitui comitetele de conducere, conform procedurii cunoscute. Averea şi sediile organizaţiilor vor reintra în posesia conducătorilor ei legitimi. În special s-a pus accentul pe revenirea la destinaţia lor fireasca a localurilor istorice, legate de lupta studenţimii, Căminul Studenţilor în Medicina şi Casa Studenţeasca de pe Calea Plevnei.

Duminica, 8 Septembrie, s-a săvârşit un Te-Deum la Biserica Sf. Anton din Piaţa cu Flori, în prezenta întregii conduceri studenţeşti ramase în viaţă, în frunte cu Dr. Şerban Milcoveanu. Cu acest prilej sfântul lăcaş a revenit ca loc de închinare al studenţimii române.

După întoarcerea lui Viorel Trifa din Germania, acesta, ca prezumtiv succesor la conducerea Uniunii, a făcut greşeala sa schimbe structura organizaţiei studenţeşti, bazata pe alegeri, la cercuri, federaţii şi societăţi, şi s-a orientat după sistemul de conducere al studenţimii germane şi după structura autoritara a noului Stat Român, care avea în fruntea lui un Conducător. A cerut puteri depline pentru a-i putea numi direct pe conducătorii de centre studenţeşti, fara sa se mai treacă prin filiera organizaţiilor de baza.

Consiliul Suprem al Uniunii s-a întrunit din nou în 27 Septembrie pentru a face bilanţul celor doi ani de prigoana şi pentru a pasi la reorganizarea studenţimii, în conformitate cu noile realităţi politice ale tarii. Şedinţa s-a ţinut la „Casa Studenţeasca” de pe Calea Plevnei si, în cursul ei, vechiul Comitet al Uniunii, în frunte cu Dr. Şerban Milcoveanu, şi-a depus mandatul şi a fost proclamat un nou Comitet, avându-l ca Preşedinte pe Viorel Trifa, întors din Germania. Viorel Trifa fusese ultimul Preşedinte al Centrului Studenţesc Bucureşti. Reprezentând cel mai puternic centru universitar din tara, îi revenea prin tradiţie şi conducerea Uniunii. Cu acest prilej, fostul Preşedinte al Uniunii, Dr. Şerban Milcoveanu, a ţinut un discurs memorabil, în care a evocat faptele cele mai importante petrecute în decursul mandatului sau, care a coincis cu ororile prigoanei carliste.

Cuvântarea lui Dr. Şerban Milcoveanu „Onorata asistenta şi dragi camarazi studenţi, În Consiliul de asta seara comitetul nostru îşi depune mandatul şi urmează sa se aleagă un nou comitet.

Comitetul nostru, ales în Noiembrie 1936, şi-a prelungit mandatul peste limita obişnuită, fiind constrâns de împrejurările politice excepţionale sa păstreze mai departe chiar din temniţă şi exil conducerea studenţimii.

Conform tradiţiei ar trebui sa facem un bilanţ de activitate. Renunţăm pentru ca întreaga noastră arhiva ne-a fost confiscata de fosta Siguranţă Generala.

În cursul conducerii noastre s-au petrecut următoarele evenimente:

1. Confundarea totala a vieţii studenţeşti cu mişcarea legionara, atât ca atitudine cat mai ales ca suflet.

2. Precizarea politicii externe romaneşti alături de Axa Berlin-Roma, în urma adeziunii spontane la memoriul Căpitanului în Noiembrie 1936.

3. Precizarea politicii interne romaneşti prin indicarea cangrenei în persoana lui Carol al II-lea şi iniţierea unei legături cu Dl. Maniu, în Aprilie 1937.

4. Începerea marii prigoane în 1938, care a lovit mai întâi studenţimea şi apoi mişcarea legionara.

5. Asasinarea în masa a preşedinţilor şi conducătorilor studenţeşti în noaptea măcelului, 21-22 Septembrie 1939.

6. Înfrângerea duşmanului şi prima biruinţă legionara din Septembrie 1940.

De îndată ce vom relua arhiva la Siguranţă, toate acestea vor fi publicate, împreuna cu activitatea studenţimii de la 1934 încoace.

Astfel, în aceasta seara, gândurile noastre se îndreaptă înainte, spre viitor. În Septembrie 1940, studenţimea româna încheie un capitol şi deschide un nou capitol. Capitolul pe care îl încheiem este lupta contra vrăjmăşiei şi duşmanilor din afara noastră, a studenţimii şi a mişcării legionare. Aceasta lupta, începuta protestatar la 1922, a fost dusa în armata organizata începând din 1934, când la conducerea studenţimii au venit marii preşedinţi martiri, Traian Cotiga şi Gheorghe Furdui.

Din acest capitol pe care îl încheiem propunem sa se împărtăşească noilor generaţii de studenţi următoarele:

1. Primul număr din Cuvântul Studenţesc sa reediteze vechile articole cu caracter de veşnicie; al doilea număr sa publice ceea ce a fost oprit de cenzura în activitatea studenţimii începând de la 1934 şi al treilea număr sa cuprindă istoricul organizaţiilor studenţeşti din provinciile pierdute şi cele ramase.

2. Celelalte numere din Cuvântul Studenţesc sa fie închinate memoriei conducătorilor martiri ai studenţimii: Traian Cotiga, Gh. Furdui, Al. Cantacuzino, I. Caratanase, I. Bozântan, Grigore Pihu, I. Antoniu, Th. Tudose, V. Dragomirescu, P. Craja, I. Spânu, M. Goga etc., şi sa cuprindă viaţa şi fapta lor ca într-o arhiva.

3. Sa se organizeze la Casa Studenţeasca un muzeu cuprinzând fotografiile, publicaţiile şi toate amintirile dragi din viaţa studenţească începând din 1922.

Astfel, tezaurul sfânt al studenţimii va rămâne prezent ca o rădăcină vie în sufletele tuturor generaţiilor de studenţi care ne vor urma şi vor purta prin lupta steagul mai departe.

Aceasta, pentru ca bătălia în istoria neamului nostru nu s-a terminat încă. Nu suntem ajunşi la Biruinţa şi nu ne este dat sa ne odihnim. Sa ne încordam pentru a putea judeca privind departe în zări pe o linie lunga. Până acum n-am făcut decât sa ne eliberam drumul, dar n-am învins. Avem doar o biruinţă virtuala şi trebuie sa câştigăm marea Biruinţa legionara de mâine.

Puterea sufletului legionar şi a motorului sau activ, studenţimea româna creştină, sta tocmai în rezervele lor latente, în potenţialul lor, în posibilităţile lor de devenire, în elanul lor veşnic înnoitor şi creator.

Suntem angajaţi pe linia revoluţionară a desăvârşirii, drum care rupe cu raul şi cu trecutul. Pe linia individuala trebuie sa ajungem la eroul integrat în unitate. Pe linia colectiva trebuie sa realizam o tara tare şi sănătoasă, iar pe linia dumnezeiasca trebuie sa obţinem mântuirea neamului românesc.

În luptele ce vor veni şi vor fi multe până la Biruinţa, noi cei vii nu suntem decât mandatarii celor ce vor veni după noi se vor rândui ca roadele sfintei rădăcini, care este jertfa lor.

Sa nu uitam, adevărul din natura: a trai înseamnă a lupta, cine nu lupta moare – sensul bărbatului este războiul. Nu vin timpuri de odihna. A rămas raul din noi şi dintre noi, ceea ce este un duşman mai vrăjmaş, pentru ca este ascuns. Numai prin noi şi prin tăria noastră vom putea reajunge şi face ceea ce ne-a legat Ionel Mota, primul nostru preşedinte de onoare.

Părăsind conducerea Studenţimii, urez noii conduceri sa facă mai mult decât am putut noi face”.

Cuvântarea lui Viorel Trifa.

Camarazi, „Nici unui înaintaş nu i-a revenit conducerea studenţimii în condiţii analoge celor de azi. Poate anul 1922 să-i fi pus pe conducătorii studenţimii în fata unei asemenea răscruci. Altele erau însa problemele lui 1922 şi altele sunt problemele anului 1940. Din cercetările pe care le-am făcut în ultimul timp referitor la viaţa studenţească am ajuns la următoarele concluzii:

I. După cei trei ani de prigoana n-a mai rămas nici o organizaţie studenţească în activitate. Toate au fost dizolvate, arhivele în mare parte distruse, comitetele de ani de zile, neschimbate. Este necesara o reorganizare şi o primenire a vieţii studenţeşti.

II. Statul Român, adversarul de ieri al Studenţimii, este astăzi Stat Naţional-Legionar. Sistemul de organizare studenţească de până acum a fost creat şi menţinut pentru a lupta împotriva clasei conducătoare jidoveşti. În noul Stat, putându-se lucra mai liber; conducătorii fiind reprezentanţii autentici ai poporului, se impune revizuirea metodei de activitate studenţească.

III. Vechile Centre, Uniunea şi Societăţile studenţeşti au la baza concepţia democratica a alegerilor comitetelor, comisiilor, cenzorilor etc. Toate acestea aparţin azi trecutului. În epoca noastră şi în noul Stat autoritar românesc, studenţimea nu poate sa rămână un organism anacronic.

IV. Prin realizarea Statului Legionar, studenţimea, pe lângă realizări de ordin spiritual, trebuie sa se bucure de o soarta mai buna şi în ce priveşte bursele, căminele, cantinele etc. Raportul dintre conducerea studenţimii şi Ministerul Educaţiei Naţionale trebuie sa fie altul decât cel de până acum.

Pentru a putea face fata tuturor acestor probleme, nu găsesc satisfăcătoare formula încredinţată unui mandat. Am nevoie de puteri absolute în viaţa studenţească. N-am timp de pierdut cu fleacuri democratice şi nici cu formalităţi de paragrafe.

Formula este simpla: sa se execute tot ceea ce poruncesc şi răspund pentru tot ceea ce am ordonat. Răspund camaradereşte în fata voastră a tuturor, răspund penal în fata Ministerului Mişcării Legionare şi moral în fata lui Dumnezeu şi a conştiinţei mele de legionar”.

În continuare, după enunţarea principiilor pe care se angajează sa le urmeze la conducerea studenţimii, Viorel Trifa da explicaţii Consiliului Suprem al Studenţimii asupra modalităţilor practice care vor călăuzi activitatea Uniunii în viitor. Şedinţa se încheie cu citirea şi aprobarea telegramelor care vor fi trimise Regelui Mihai, Conducătorului Statului, Comandantului Mişcării Legionare, Ministrului Educaţiei Naţionale şi şefilor studenţimii germane şi italiene.