4. Bunurile de la „Straja tarii” trec în patrimoniul Legiunii.

Constantin Stoicanescu, pe care-l numisem sef al tineretului legionar, mi-a sugerat sa ma duc la General şi sa cer ca bunurile fostei organizaţii „Straja Tarii” sa fie transferate în patrimoniul Legiunii, deoarece acum mişcarea se ocupa de educaţia tineretului. Ideea lui Stoicanescu era buna, dar ma îndoiam ca Generalul Antonescu îşi va da aprobarea. Aceste bunuri aparţineau Statului şi putea obiecta ca nu le poate înstrăina unui partid, chiar daca momentan acest partid face parte integranta din Stat.

Când m-am dus la Preşedinţie şi i-am expus chestiunea, l-am găsit pe General extrem de dispus sa ma asculte. Şi-a însuşit imediat argumentul nostru, găsind perfect îndreptăţită propunerea mea. aşa se face ca, în 18 Septembrie 1940, aşadar la câteva zile după constituirea guvernului, a apărut decretul prin care toate bunurile care au aparţinut „Străjii Tarii” au fost trecute în patrimoniul Legiunii.

Bunurile „Straja Tarii” erau constituite din mai multe imobile şi din bani lichizi. Imobilele pe care le-am luat în primire au fost: Casa din Strada Romei, unde funcţionaseră până atunci birourile fostei organizaţii, o casa de oaspeţi, tot la Bucureşti, şi o clădire la Predeal, unde era instalat centrul pentru formarea comandamentelor-strajere. Casa din Strada Romei ne-a fost de mare folos, deoarece vechiul sediu din Strada Gutenberg era neîncăpător, iar aripa noua, a carei construcţie începuse sub Capitan nu fusese terminata din cauza prigoanei. În Strada Romei şi-au găsit adăpost Corpul Răzleţi, Corpul Muncitorilor Legionari, Ajutorul Legionar, Secţiunea Feminina, Patrimoniul Mişcării, Secţiunea de Studii Economice, Contenciosul Legionar şi alte servicii. Clădirea de la Predeal am predat-o „Frăţiilor de Cruce”, pentru instruirea cadrelor acestui corp. În ce priveşte casa de oaspeţi de la Bucureşti, ea se găsea în stare de reparaţie şi amenajare, încât n-am putut-o folosi în tot timpul guvernării noastre. „Straja Tarii” mai fusese înzestrata cu o mulţime de terenuri sportive împrăştiate prin sate şi oraşe. Pe acestea nici nu le-am luat în primire şi nici cel putin n-am ştiut de existenta lor. Ca bani lichizi, „Straja Tarii” dispunea de un fond de aproximativ 70 de milioane de lei, care a fost trecut în patrimoniul mişcării.

După lovitura de Stat din Ianuarie 1941, Generalul Antonescu a pretins în volumul Pe Marginea Prăpastiei ca ne-am fi însuşit de la „Straja Tarii” o avere de un miliard de lei! În acest miliard, probabil s-a calculat şi valoarea terenurilor ce le avea organizaţia carlista în toată tara pentru educaţia sportiva. Dar chiar asa, cifra este exagerata. Cum voi arata mai târziu, nu numai ca n-am risipit bunurile fostei organizaţii, dar le-am înmulţit considerabil. Cine ne-a jefuit, a fost Generalul Antonescu, care nu numai ca ne-a luat înapoi ceea ce ne dăduse înainte pe cale legala, dar ne-a confiscat şi patrimoniul propriu al mişcării în valoare a zeci de milioane de lei, realizat din contribuţia benevola a sute de mii de români, fara nici un amestec al Statului.