7. Numirea prefecţilor.

După formarea guvernului, prima chestiune ce ni s-a pus a fost înlocuirea prefecţilor militari, vestigii ale vechiului regim carlist, cu prefecţi legionari: Prefecţii reprezentau autoritatea ce s-a instalat la conducerea tarii. În aceasta privinţă, n-a existat nici o deosebire de păreri între mine şi General. Din motive de siguranţa interna, şi el era tot atât de interesat ca sa se procedeze repede la înlocuirea vechilor cadre administrative.

În zilele următoare, am lucrat cu înfrigurare la întocmirea listelor cu noii prefecţi. Treaba nu era deloc uşoară, pentru ca nu cunoşteam în toate părţile ce-a mai rămas din vechile organizaţii, după masacrele săvârşite sub dictatura carlista. Trebuia sa ma consult cu alti camarazi şi sa tin seama de recomandările lor. În câteva judeţe organizaţia era aşa de slaba încât nu aveam de unde sa aleg viitorii prefecţi. În general am făcut apel la forţele locale şi numai în mod excepţional am trimis elemente din alta parte. M-am mai izbit de dificultatea ca unii legionari pusi pe lista sa fie numiţi prefecţi erau concentraţi şi se aflau pe zona. Până când s-a dat ordin din cabinetul Generalului Antonescu sa fie desconcentraţi şi sa vina de urgenta la Bucureşti, a trecut iarăşi timp, încât de la începerea acestor lucrări până la terminarea lot s-a scurs exact o săptămână de când s-a format guvernul.

Decretul de numire al noilor prefecţi a apărut în 20 Septembrie 1940, iar Sâmbăta, 21 Septembrie, au depus jurământul în fata Conducătorului Statului. În câteva judeţe, Buzău, Prahova şi Vlasca, n-au putut fi numiţi legionari, deoarece Generalul a rezervat aceste prefecturi unor cunoscuţi de-ai lui.

În Banat alegerea prefecţilor a fost uşoară, având de-a face cu o regiune pe care o cunoşteam:

Timis-Torontal, Profesor Ilie Ghenadie, un vechi şi încercat legionar. Fost sef de judeţ al acestei organizaţii;

Severin, Profesor Tiberiu Mitar, o ilustra figura a corpului didactic din Banat, cunoscut prin activitatea lui culturala atât la Lugoj cât şi în Banatul Sârbesc.

Caras, Profesor Ion Vintan din Timişoara, fost sef de regiune al Banatului, după înlocuirea cadrelor la 1 Ianuarie 1937. I-a urmat avocatul Traian Laza, după demisia lui Vintan.

În Ardealul rămas României după dictatul de la Viena, ajutat de Nicolae Petrascu, am propus următoarele numiri:

Arad, Avocat Ilie Rotea. Originar din judeţul Hunedoara, şi-a pus viaţa în primejdie în lupta contra regimului carlist din perioada 1938-1940, participând şi la ultima expediţie de la Berlin spre tara.

Hunedoara, Avocat Iosif Costea. Fost sef de judeţ al acestei organizaţii, era o figura cunoscuta în întreaga mişcare. Luase parte la marşul din Bucovina din anul 1929, sub comanda Căpitanului.

Bihor, partea de sud a judeţului, Colonel în rezerva Constantin Luca. Era senator legionar, cunoscut şi apreciat de Iosif Bozântan şi de Stefan Comjig. L-am cunoscut chiar în cursul prigoanei din 1938, când şi-a pus casa din Oradea la dispoziţia celor urmăriţi de politie.

Alba, Avocat Grigore Baciu. Fiu al acestui judeţ, avea o minte agera şi cumpătată. Un legionar de elita, care făcea onoare acestei organizaţii.

Cluj-Turda, din restul celor doua judeţe mutilate s-a constituit o noua unitate administrativa, cu denumirea de mai sus. În fruntea ei a fost numit Profesorul Vasile Hanu, cu reputaţie bine stabilita, nu numai în lumea legionara, ci şi în viaţa culturala a provinciei.

Târnava-Mare, l-a avut ca prefect pe Profesorul Ion Creanga, iar.

Târnava-Mica, pe Profesorul Ion Nonea Covrig. Amândoi profesorii şi-au făcut un nume şi în domeniul literelor, ca ziarişti şi scriitori.

Sibiu, Avocatul Dr. Ion Fleseriu, fost sef de judeţ al acestei organizaţii.

Făgăraş, alegerea a căzut pe Virgil Mateias, vechi legionar dinainte de prigoana din 1933 şi fost sef de judeţ al acestei organizaţii.

Braşov, Avocatul Traian Trifan. Se bucura de multa apreciere în oraş şi judeţ, atât din punct de vedere profesional cât şi pentru înalta lui ţinuta morala.

În Oltenia, am întocmit lista după consultările avute cu organizaţiile locale:

Mehedinţi, avocatul Crisu Axente, fiu al acestui judeţ. Un intelectual de elita, Doctor în Drept de la Paris, apreciat de Capitan.

Gorj, Profesorul Octavian Tucu.

Râmnicu-Vâlcea, Avocat Victor Bărbulescu, fost sef de organizaţie al acestui judeţ.

Dolj, Avocatul Nicolae Rosulescu. Un element de valoare, care a adus mari servicii mişcării în prigoana din 1938- 1939.

Romanati, Libert Târnoveanu.

Olt, Avocat Victor Georgescu.

În Muntenia, situaţia prefecţilor sub regimul legionar a fost următoarea:

Argeş, Dr. Mihail Georgescu.

Muscel, Profesorul Paul Galasanu.

Dâmboviţa, Colonelul de rezerva, Stefan Spataru, acel ofiţer care m-a condus cu maşina în dimineaţa de 3 Septembrie 1940 spre Braşov.

Prahova, Marin Stănescu, fost magistrat. Numit de General la recomandarea lui Mihai Antonescu. A avut bune sentimente fata de mişcare.

Buzău, Emanoil Hagi Moscu, om de încredere al Generalului.

Râmnicu-Sarat, Inginer Gheorghe Vlad. Ilfov, Avocat Emil Popa de la Cluj. Vechi legionar din şcoala lui Bănica Dobre şi Ion Bănea, a fost numit în Ilfov pentru a avea o garanţie ca în acest judeţ vecin cu Capitala, va fi ordine.

Teleorman, Profesorul Nicolae Zaharia. Fiu al acestui judeţ, i-am apreciat simţul lui de răspundere în timpul când a fost seful meu de cabinet, atât la Ministerul Educaţiei Naţionale cât şi al Ministerul Cultelor Artelor, în vara anului 1940.

Vlasca, Colonelul activ Anibal Dobjanschi, numit de Generalul Antonescu.

Ialomiţa, Avocat Ion Bogdan Munteanu.

Brăila, Avocatul Stere Mihalexe.

În Dobrogea, în cele doua judeţe ramase după cedarea Cadrilaterului Bulgariei, au fost numiţi următorii prefecţi:

Constanta, Avocatul Şeitan, fost sef al acestei organizaţii, refugiat în Germania în cursul prigoanei carliste.

Tulcea, Avocat Stefan Predescu, din baroul de Constanta. Cunoscut pentru întinsele relaţii atât la Constanta cât şi în lumea politica a Capitalei. Excepţional de bine pregătit în domeniul juridic şi administrativ.

În Moldova, s-au încrucişat mai multe curente. Alături de prefecţi recrutaţi din organizaţiile locale, a trebuit sa recurg la ofiţeri de rezerva şi la elemente provenite din alte regiuni.

Bacău, Profesorul Vasile Stoian. Legionar din organizaţia locala, a fost un bun administrator, corect şi impartia1. Covurlui, s-a bucurat de un prefect excepţional, Avocatul Mihail Orleanu, fiul liderului liberal Orleanu.

Iaşi, Dr. Alexandru Ventonic, medic, era fiul fruntaşului legionar Alexandru Ventonic, care l-a urmat pe Capitan din primele ceasuri după întemeierea Legiunii şi este menţionat în cartea Pentru Legionari.

Putna, Petre Tocu, Comandant Legionar, originar din Galaţi. S-a distins în diversele batalii legionare, între care şi bătălia comerţului legionar.

Fălciu, Avocatul Victor Corbutiu din Oradea, refugiat la Bucureşti.

Tecuci, Profesor Ion Dobre de la Bucureşti.

Baia, Grigorescu Constantin.

Dorohoi, Barbu Stroici, fratele lui Manole Stroici, seful sporturilor legionare.

Neamţ, Farmacist Eftimie Galan.

Roman, Avocat Ion Niculescu.

Botoşani, Capitan de rezerva, Vasile Niculescu.

Tutova, Colonel de rezerva, Constantin Bolintineanu, până la 16 Noiembrie, când i-a luat locul Horaţiu Comaniciu.

Vaslui, Colonel de rezerva, Alexandru Costachescu.

În Bucovina, sudul provinciei, în cele trei judeţe ramase după ocuparea părţii ei septentrionale de către ruşi, au fost numiţi prefecţi legionari indicaţi de Vasile Iasinschi:

Câmpulung, Avocat Cristian Rusu.

Rădăuţi, Nicolae Sulcina.

Suceava, Profesor Gavril Ionescu.

Cu prilejul depunerii jurământului, Generalul Antonescu a ţinut o cuvântare, în care a dat îndrumări noilor prefecţi cum sa se comporte în exerciţiul funcţiei lor. Le-a comunicat ca se vor bucura de toată libertatea şi iniţiativa, caci nu li se poate cere răspundere completa daca nu au libertate: „Noi trebuie să-l facem răspunzător de toată administraţia din judeţul lui. El trebuie sa se sesizeze de tot ceea ce se petrece în judeţ. (.) aşa înţeleg eu: să-i dam răspunderea completa, dar şi libertatea şi iniţiativa completa. Daca nu dai libertate şi iniţiativa totala cuiva, el nu poate sa răspundă total. Prin urmare, principiul sa fie acesta: Prefectul având libertate şi iniţiativa totala, are şi răspundere totala.

„Fiecare trebuie sa ne luam răspunderi istorice astăzi, nu numai răspunderi politice. Se poate întâmpla sa greşim, dar sa răspundem. Sa nu ţinem tara în loc, de teama ca vom raspunde mai târziu. Daca suntem de buna credinţă în actele noastre, istoria nu ne va condamna.

Prin urmare, sa se accentueze ca Prefectul are toată iniţiativa în cadrul legal, însa el trebuie sa utilizeze de aceasta iniţiativă la maximum. Aceasta este fraza pe care sa o trecem acolo”.

Am fost surprinşi cu toţii de lărgimea de vederi a Generalului, în îndrumările date noilor prefecţi. În loc de a le încorseta activitatea, după sistemul disciplinei militare, le acorda toată libertatea şi făcea apel la spiritul lor de iniţiativă: „Sa nu ţinem tara în loc, de teama ca vom raspunde mai târziu”.

Statul Naţional-Legionar avea în fruntea lui un om de o concepţie revoluţionară, care se gândea în primul rând la repararea nedreptăţilor suferite de poporul român sub guvernările anterioare. Prefecţii, după ascultarea acestei cuvântări, au plecat în judeţe cu sufletele înaripate, hotărâţi să-şi închine ridicării materiale şi morale a maselor populare toată puterea lor de munca