8. Refacerea organizaţiei legionare.

Ceea ce a surprins pe toată lumea, nu a fost numai mulţimea de cămăşi verzi care au ieşit ca din pământ în toate colturile tarii, ci şi iuţeală cu care s-a făcut organizaţia noastră. Ca şi cum n-ar fi trecut o crâncena prigoana peste noi – cu Căpitanul ucis şi elita decimata – legionarii s-au încadrat într-o ordine perfecta, sub conducerea şefilor de cuib, a şefilor de garnizoana, a şefilor de plasa, a şefilor de judeţ, până la şefii de regiune. N-a fost nevoie de un efort special. Fiecare îşi cunoştea locul unde sa se încadreze. Fulminanta reînviere a mişcării s-a conjugat cu o tot atât de grabnica reconstituire a formei ei de manifestare. Lumea a văzut ca masele legionare nu se agita în gol, ca nu sunt nişte bande dezorganizate, care acţionează fiecare pe socoteala proprie, ci răspund la o singura comanda pe linia ierarhica a sistemului fixat de Capitan.

Pentru ce s-a putut reface organizaţia legionara fara nici o greutate şi într-un timp record?

a) Faptul se datorează în primul rând excelentei educaţii primite de legionari în cuib, bazata pe dragoste, unitate şi disciplina.

b) În cursul prigoanei, n-a încetat o clipa sa existe un embrion de organizaţie, care a funcţionat fara întrerupere chiar şi în epocile cele mai grele. Nici după marile masacre din Septembrie 1939, organizaţia clandestina a mişcării n-a putut fi nimicita.

c) Proclamarea noului sef, la 6 Septembrie, a împiedicat dezbinările interne şi a constituit un punct de referinţă pentru toţi legionarii. Aveau ochii aţintiţi acum spre acea persoana care exercita comanda suprema. şi acum sa vedem cum se prezenta mişcarea legionara, după reorganizarea ei din Septembrie 1940: Secretarul General Petrascu şi-a luat ca ajutor pe Preotul Vasile Boldeanu, Comandant Legionar, căruia i-a încredinţat biroul organizării. Preotul Boldeanu ţinea legătura cu organizaţiile judeţene, prin mijlocirea şefilor de regiuni. Ca secretar particular, Petrascu şi l-a ales pe Alexandru Popovici, care îl însoţea în toate deplasările.

Ca şefi de regiuni au fost numiţi următorii:

Regiunea Banat – Preot Virgil Puşcaş.

Regiunea Ardealului de Sud – Avocat Nistor Chioreanu.

Regiunea Bucovinei – Avocat Grigoras Sucevan.

Regiunea Moldovei – Avocat Ion Dragomir.

Regiunea Galaţi – Nicolae Ion.

Regiunea Dobrogea – Eugen Teodorescu.

Regiunea Muntenia – Preot Vasile Boldeanu (provizoriu).

Regiunea Oltenia – Avocat Nicolae Rosulescu (provizoriu).

Corpurile Legionare au avut următoarea conducere:

Seful Studenţimii Legionare – Vasile Andrei.

Seful Centrului Studenţesc Legionar Bucureşti – Nicolae Mazilescu.

Seful Corpului Muncitorilor Legionari – Dumitru Groza.

Comandanta Cetăţuilor de Fete – Lucia Trandafir.

Organizaţia Doamnelor Legionare – Marietta Claudian Tell.

Seful Frăţiilor de Cruce – Ilie Smultea.

Corpul Răzleţilor din Capitala – Ilie Niculescu şi Ion Nicolau.

Seful Tineretului Legionar (studenţi şi fraţi de cruce) – Constantin Stoicanescu.

La Centru funcţii importante au îndeplinit:

Vasile Posteuca – Seful tipăriturilor – legionare.

Alexandru Randa – Seful Presei legionare.

Nicolae Horodniceanu – Seful Patrimoniului legionar.

Alexandru Vergatti – Contenciosul Legionar.

Cea mai mare parte a elementelor care au ocupat aceste funcţii au trecut prin prigoana din 1938 şi au participat şi la revoluţia de la 3-6 Septembrie. Nu au fost creaţiile mele, ci s-au impus prin fapta şi sacrificiile lor. Vasile Andrei, Dumitru Groza, Lucia Trandafir, Ilie Smultea, Alexandru Popovici, Eugen Teodorescu, Avocatul Dragomir, Ilie Niculescu, Vasile Posteuca, Constantin Stoicanescu, au trecut prin cele mai teribile încercări. Ei au fost permanent în prima linie în lupta contra regimului carlist. Daca au scăpat cu viaţa, aceasta se datorează exclusiv unui miracol, caci nu s-au cruţat nici o clipa. Au ieşit dintr-o bătălie, pentru a intra în alta.

În mişcare nu se pot face numiri arbitrare, caci nu le suporta corpul legionar. Cel numit trebuie sa aibă în prealabil o anumită ascendenta în mişcare, o legătură organica cu cei pe care îi va comanda. Principiul este valabil de la seful de cuib la seful Legiunii. Altminteri numirile nu sunt operante.

Bineînţeles ca aceste numiri nu erau permanente. Ele trebuiau revizuite periodic. La trei ani, la doi ani, după importanta funcţiilor îndeplinite de fiecare. E un principiu fixat de Capitan, pentru a nu crea feude în mişcare, ca în partidele politice.