9. Încadrarea legionarilor întorşi din Germania.

N-am făcut nici o deosebire între legionarii rămaşi loiali „Grupului de 17” şi ceilalţi, care, fie ca s-au răzleţit fie ca au adoptat o atitudine ostila acţiunii mele. Toţi au fost încadraţi în Statul Naţional-Legionar fara alta oprelişte decât pregătirea lor şi posibilităţile ce ni le oferea colaborarea noastră cu Antonescu. Din grupul opoziţionist au fost promovaţi trei miniştri, Constantin Papanace, Alexandru Constant şi Victor Vojen. Din acelaşi grup au făcut parte următorii înalţi demnitari:

Viorel Trifa, Preşedinte al Uniunii Naţionale a Studenţilor Creştini Români;

Nicolae Smarandescu, Secretar General al Ministerului Agriculturii şi Domeniilor;

Nicolae Horodniceanu, Secretar General al Patrimoniului Legionar şi Seful Centrului Legionar de Studii şi Documentare;

Stelian Stanicel, Secretar la Prefectura Politiei Capitalei;

Virgil Mihăilescu, Secretar General al „Ajutorului Legionar”;

Preotul Stefan Palaghita, care făcuse şi el parte din acelaşi grup câtva timp, Inspectorul General la Ministerul Cultelor;

Nicolae Şeitan, Prefect al judeţului Constanta.

Cei din grupul rămas loial – ma refer la cei ce au revenit în tara după biruinţa – n-au fost favorizaţi, fiind încadraţi acolo unde era nevoie de ei.

Octavian Roşu, seful acestui grup, a reluat şefia judeţului Caras, pe care o deţinea încă din timpul Căpitanului.

Ion Popa a luat conducerea unei secţiuni a Corpului Muncitoresc Legionar din Capitala.

Tolcea şi Vasiu s-au întors în judeţul lor de origine, Timiş, unde au îndeplinit funcţii modeste în cadrul organizaţiei lor locale.

Petre Ponta n-a avut nici o funcţie. A rămas cu mine la Preşedinţie, atât pentru a ma păzi în deplasările mele cât şi pentru îndemânarea lui în domeniul tehnic.

Singur Ilie Smultea a făcut un salt din condiţia lui anterioara, numindu-l Sef al Frăţiilor de Cruce. Ultimul Sef al Frăţiilor de Cruce din timpul prigoanei era Ion Taraoiu, un element bun, care făcea parte din cadrul de conducere al FDC şi era bine pregătit din punct de vedere al tehnicii de organizare. L-aş fi lăsat mai departe la conducere, daca, din nefericire, înainte de 3 Septembrie, aflând ca se pregăteşte ceva, n-ar fi ordonat Frăţiilor de Cruce sa se abţină de la acţiune. Fraţii de cruce n-au ascultat de el si, în cea mai mare parte, au participat la luptele de la 3 Septembrie, încadraţi în alte unităţi şi sub alte comenzi. Atunci l-am numit pe Ilie Smultea, el însuşi fost frate de cruce, care făcuse alături de mine toată prigoana din 1938-1939, fiind unul dintre putinii supravieţuitori ai acestei perioade teribile.

Doua elemente de la Berlin, afiliate „Grupului 17”, Victor Biriş şi Victor Silaghi, au ocupat funcţii importante în Stat.

Victor Biriş a fost numit Secretar General al Ministerului de Interne, iar Victor Silaghi, Director General al Asigurărilor Sociale.

Un caz special îl reprezenta Părintele Dumitrescu-Borsa şi Gheorghe Ciorogaru. Pe ei nu-i puteam încadra imediat în noul Stat, deoarece se puseseră în conflict cu întregul grup de la Berlin. Aceştia nu numai ca abandonaseră orice veleitate de lupta contra regimului carlist, dar trecuseră chiar în tabăra inamicului şi îşi pregăteau întoarcerea în tara. Surprinşi de evoluţia situaţiei politice din România, n-au făcut pasul final, ci au rămas mai departe la Berlin, continuând a-mi face greutăţi. Dar desi le cunoşteam debilitatea lor de caracter, având în vedere trecutul lor şi faptul ca fuseseră apreciaţi de Capitan, eram hotărât sa le acord şi lor situaţii corespunzătoare. Singurul lucru ce le-am cerut a fost sa aibă „puţintică răbdare”, pentru a menaja sentimentele marii majorităţi a legionarilor, care cunoşteau comportamentul lor îndoielnic.

Pe Ciorogaru l-am rugat sa înfiinţeze o secţie de studii şi cercetări în cadrul mişcării. El era Doctor în Economie de la Universitatea din Heidelberg şi era bine pregătit în materie. Ciorogaru a făcut aceasta secţie şi a început sa lucreze cu un grup de colaboratori. Cum citim într-un comunicat de la 1 Octombrie al secţiei economice, care-şi avea sediul în strada Romei, Ciorogaru a împărţit secţia în şapte grupe, agricultura, industrie, comerţ, finante-banca, cooperaţie, transporturi şi petrol, care au început sa lucreze. Daca nu s-ar fi angajat în acţiunea Profesorului Codreanu, lui i-ar fi revenit postul de Subsecretar de Stat la Economie, pe care l-a ocupat mai târziu Petra.

În ceea ce-l priveşte pe Părintele Borşa, îi rezervasem o misiune cum nu se poate mai frumoasa. Aveam de gând să-l trimit în Spania, în fruntea unei delegaţii legionare de ziarişti şi scriitori, pentru a reface drumul pe care l-a străbătut echipa legionara în 1936-1937, până la jertfa de la Majadahonda, cu scopul de a culege de la supravieţuitorii spanioli toate amintirile legate de luptele acestei echipe şi a le publica apoi într-un volum omagial. Nici acest proiect n-a putut fi realizat, Preotul Borşa preferând sa ia o atitudine de fronda. A fost unul dintre sfătuitorii Profesorului Codreanu în atacul sediului din Strada Gutenberg.