DE LA BISERICA LA MAUSOLEUL DE LA „CASA VERDE”

Ziua de 30 Noiembrie 1940, ca şi aceea a înmormântării eroilor Mota şi Marin va rămâne în istoria României ca o manifestare religioasa şi naţională de proporţii necunoscute până atunci. A fost un act de adeziune al întregului popor la sacrificiul Căpitanului, al Nicadorilor şi Decemvirilor. A fost mai mult decât un doliu colectiv: o revărsare transcendentala de sentimente şi credinţe spre acei care şi-au vărsat sângele pentru mântuirea neamului. Participarea mulţimilor a fost uriaşă. Lacrimi, emoţii şi suferinţe la toţi oamenii care, înşiraţi de-a lungul străzilor, salutau cortegiu murmurând rugăciuni.

Din cauza evenimentelor de atunci, am redus participarea legionarilor din provincie la delegaţii, pentru a nu rani susceptibilitatea lui Antonescu. Anturajul lui, în frunte cu doamna Goga, îi insuflase şi cu acest prilej teama ca noi vrem sa profitam de venirea la Bucureşti a mase de legionari, pentru a-l răsturna. Aceasta măsura restrictiva nu a alterat cu nimic masiva afluenţa de populaţie la funeralii. Lipsurile din provincie au fost compensate de capitala. În afara de evrei, n-a lipsit nici o casa de român şi creştin care sa nu fi ieşit în întâmpinarea martirilor, pe ultimul lor drum. Trebuie socotit la cel putin o jumătate de milion de oameni pe cetăţenii care s-au adunat de-a lungul străzilor parcurse la cortegiu, pentru a aduce ultimul lor omagiu de recunoştinţa şi reculegere acelora care s-au ridicat biruitori prin moarte.

Nu putem reda mai bine starea de spirit a populaţiei din capitala, a familiilor celor căzuţi şi a mulţimilor legionare decât reproducând impresiile reporterului care a consemnat pentru ziarul Buna Vestire desfăşurarea actului de reînhumare:

La Biserica Sf. Ilie Gorgani, fortăreaţa creştinismului legionar „Biserica Sf. Ilie Gorgani, lăcaşul unde se închina pe vremuri Căpitanul, de unde au plecat şi eroii Mota şi Marin, iar deunăzi venerabilul luptător, părintele Ion Mota, adăposteşte de trei zile şi trei nopţi sfintele oseminte ale Căpitanului şi ale celorlalţi treisprezece martiri, trecuţi întru Domnul pentru dreapta credinţă legionara.

În acest răstimp, pe dinaintea celor paisprezece sicrie, a defilat toată tara româneasca, ca un ultim omagiu adus unor vieţi de zbucium şi de sacrificiu.

Momentele premergătoare parcurgerii drumului spre veşnicie sunt de o cutremurare nemaiîntâlnita.

Încerci să-ţi reţii durerea, dar lacrimile curg peste orice zăgazuri şi se preling abundent. Eşti cuprins de acea durere în fata căreia nu găseşti nici un fel de mângâiere, trăieşti momentele acelea când vrei cu tot dinadinsul sa iei locul alături de sufletele lor, sa parcurgi vămile nevăzute ale văzduhului, spre acel minunat colţişor de rai, în locuri luminate, în locuri nevinovate, unde se vor aşeza sufletele nevinovate ale martirilor pe care-i jelim astăzi. La căpătâiul Căpitanului, scufundata în adânca smerenie, plânge, plânge, doamna Elena Codreanu, tovarăşa lui de viaţă.

Aureolata de fumul de smirna şi tămâie emanat din amfore, ai viziunea unei martire, ce şi-a luat sarcina de a înfrunta drumul spinos al vieţii. De unde o mai fi având lacrimi?

Mai departe, străjuind în capul celorlalte sicrie, abia conturându-se în mulţimea de flori, vezi răsărind familiile îndurerate ale celor ce-au avut parte de o moarte atât de grozava.

Comandanţii legionari, garda de onoare, dau sumbrului decor o nota de o şi mai pronunţată durere.

Pătrunşi de măreţia clipei, înaintea sicrielor martirilor, înainte de Sfânta Slujba a Prohodului, un grup de ostaşi germani privesc îndelung cele paisprezece trupuri neînsufleţite”.

Marea Slujba a Prohodului.

Un impunător sobor de preoţi, în frunte cu Mitropolitul Gurie al Basarabiei, asistat de P. S. S. Venaimin Pocitan, prim Vicar al Patriarhiei, a săvârşit slujba religioasa. Din sobor mai făceau parte P. S. S. Valeriu Moglan, Vicarul Mitropoliei Moldovei, preoţii Andrei Mihailescu-Gorgani, Georgescu-Edineti, duhovnicul studenţimii, Arh. Atanasie Popescu, Dionisie Udristeanu, Liviu Stan, Stefan Palaghita, Protoereul Firmilian Marin, Ilie Imbrescu, G. Butnaru, C. Diaconescu, Antipa Florescu, Orghidan, Tuta, Brighidan, Matei şi Babus.

Biserica, ce de dimineaţă adăpostea numai familiile legionarilor căzuţi, începând de la opt şi jumătate, se populează încet cu oficialităţi şi conducători legionari.

În partea dreapta a bisericii iau loc, alături de reprezentantul M. S. Regelui, colonelul Erwin Kraus, dl. general Antonescu, seful statului, Horia Sima, comandantul Mişcării Legionare, îmbrăcaţi în cămaşă verde. În acelaşi timp, Comandanţii Bunei Vestiri, Ilie Gârneaţa, Corneliu Georgescu, Radu Mironovici, Mile Lefter şi inginerul Blanaru. Alături de ei, primul senator al Legiunii, profesorul Ion Gavanescul.

Tot în partea dreapta, în al doilea rând, se aşează membrii guvernului: Traian Brăileanu, Ministrul Educaţiei Naţionale; Nicolae Mareş, Ministrul Agriculturii; George Cretianu, Ministrul Finanţelor; Vasile Iasinschi, Ministrul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale; Ion Protopopescu, Ministrul Comunicaţiilor; general Constantin Petrovicescu, Ministrul Afacerilor Interne; Nicolae Dragomir, Ministrul Cordonarii Economice; Mihail Antonescu, Ministrul Justiţiei.

În spatele miniştrilor, iau loc subsecretarii de stat şi alti înalţi demnitari: Alexandru Constant, Subsecretar de Stat la Ministerul Presei şi Propagandei; Constantin Papanace, Subsecretar de Stat la Finanţe; Vladimir Dumitrescu, Secretarul General la Ministerul Cultelor şi Artelor; prof. P. P. Panaitescu, Rectorul Universităţii din Bucureşti; Eugen Chirnoagă, Rectorul politehnicii din Bucureşti; prof. arhitect Iotsu, Retorul Scolii de Arhitectura; Radu Gyr, Directorul Ministerial; I. G. Vântu, Primarul General al Capitalei; colonel Elefterescu, adjutant al conducătorului statului.

În acelaşi grup se afla comandanţii legionari Andrei C. Ionescu, Sandu Valeriu, Coriolan Matei, Grigore Macrin, Ion Turcanu, Al. Ventonic, avocat Aurel Ibrăileanu, D. Ifrim, Petre Bolintineanu, Dimitrie Popa, Iosif Dumitru, Stefan Predescu, Dumitru Chica şi alţii.

Armata este reprezentata de domnii general Pantazi, Subsecretar de Stat la Apărarea Naţională; general Ioanitiu, Seful Marelui Stat Major; amiral Roşca, Amiral Coslinschi, general Dobre, general Petrescu, general Vasiliu, general Ramiro Enescu, general Negrescu, comandor Jienescu.

Din magistratura s-a remarcat prezenta domnilor D. G. Lupu, Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; D. Botez, Prim-Presedinte al Curţii Superioare Administrative; Brătescu, Preşedintele Curţii de Conturi; N. Ioanovici, consilier; I. Petrescu, Prim-Presedinte al Curţii de Apel; Emil Vântu, Prim-Presedinte al Tribunalului Ilfov; Benedict Stoenescu, procuror general; I. Gheorghiade, Prim-Procuror al Tribunalului Ilfov.

Din partea Cavalerilor Ordinului Mihai Viteazul au participat un grup de generali de rezerva; Samsonovici, Bengulescu, D. Bucur, Magulescu şi un grup de colonei, în frunte cu Popescu-Corbu şi Bolintineanu.

Reichul german a fost prezentat printr-o numeroasa delegaţie, în frunte cu trimişii guvernului german, Baldur von Schirach şi Von Bohle. Alături de ei, ministrul Germaniei la Bucureşti, Wilhelm Fabricius şi generalii Speidel şi Nansen, şefii misiunii militare germane din România; generalul Von Scheich, trimisul extraordinar al Armatei Marelui Reich; Neubacher, fostul primar al Vienei şi actualul însărcinat cu afacerile economice din România; p.p. Obergruppenführer Lorenz, reprezentant al Reichsführerului SS Himmler.

Din partea Italiei au luat parte la funeralii Pelegrino Ghigi, ministrul Italiei la Bucureşti şi reprezentant al M. S. Regelui-Împarat Silenzi, reprezentantul personal al Ducelui.

Din partea Spaniei au venit domnii Merry del Val, însărcinatul de afaceri al Spaniei; Luis Beneyto, conducatorul-delegat al Falangei Spaniole în România.

La orele noua începe slujba prohodirii. Se face pomenire celor căzuţi, în timp ce clopotele tuturor bisericilor din capitala încep sa sune prelung. Răspunsurile sunt date de corul Patriarhiei, sub conducerea comandantului-ajutor Remus Tincoca.

Formarea cortegiului.

După sfârşitul Sfintei Slujbe a prohodirii, soborul de preoţi iese din biserica şi coboară treptele în strada. În fata bisericii, de partea cealaltă a străzii, apare un imens panou îmbrăcat în pânza verde, având la mijloc chipul Căpitanului, sub care este scris „Prezent”. Pereţii de la intrarea în biserica sunt de asemenea îmbrăcaţi în verde, având deasupra chipul Arhanghelului Mihail. Comanda cortegiului a fost încredinţată de Radu Mironovici comandantului legionar Bartolomeu Livezeanu, care se ocupa de încadrarea oficialităţilor, pe măsură ce ies din biserica.

Sicriele sunt scoase pe umeri de către comandanţii legionari şi comandtii-ajutori şi aşezate pe năsălii. Sicriul Căpitanului este purtat de colonelul Zavoianu şi un grup de preoţi.

Cortegiu este deschis de 25 de buciumeni şi tulniceri din codrii Câmpulungului Bucovinei, locuri atât de scumpe Căpitanului, pe care le-a străbătut în lung şi în lat.

După buciumeni urmează o troiţă vie, formata din fraţi de cruce.

La câţiva pasi, Vasile Iovin şi Dumitru Bănea duc crucea ce-a fost înfipta pe mormântul legionarilor de la Jilava. Urmează crucile martirilor ce vor fi aşezate la căpătâiul lor, la Casa Verde.

După ei, un grup de tineri duc prapurii şi coliva. Urmează cortegiul coloanelor, fiind deschis de o coloana de lauri, a mişcării legionare. Vin apoi la rând coroanele depuse de familii; familia Codreanu, familia Belimace, Catalina Codreanu, doamna Alexandrina Cantacuzino, doamna inginer Maria Ionescu. Coroana doamnelor legionare ale celor căzuţi la Râmnicu-Sarat. În continuare apar coloanele delegaţiilor străine. Coroana trimisa de Führerul Adolf Hitler, alcătuită din trandafiri roşii, pe un fond de lauri. Coroana Ducelui Mussolini. Coroana Legaţiei germane. Coroana ambasadorului italian Pelegrino Ghigi. Coroana contelui Ciano, Ministrul de Externe al Italiei.

O splendida coroana de brad de pe Muntele Rarău, simbolizând locurile cutreierate de Capitan încheie cortegiul.

Îndată după coroane, urmează corul legionar condus de Remus Tincoca. După ce se înşiră membrii corului studenţesc, condus de Mircea Hoinic, iar la urma corul Seminarului Monahal Cernica, condus de Ierodiaconul Felix Dubneac.

După grupele corale vine clerul, condus de preoţii Gheorghe Dan Popescu şi Ion Potecaş.

Sunt aproape o mie de preoţi în cortegiu, care înaintează în ordinea următoare: preoţii de mir şi călugării de la diferitele mănăstiri; diaconii care servesc în sobor; preoţii cu epitrafire, culioane şi feloane albe; preoţii cu epitrafire şi feloane albastre; grupul preoţilor greco-catolici.

Căpitanul purtat pe umeri.

După cortegiul preoţilor, urmează grupul de Comandanţi ai Bunei Vestiri şi comandanţii legionari care formează o garda de onoare şi poarta pe umeri trupul Căpitanului. Sicriele Nicadorilor şi Decemvirilor înaintează în rând câte doua, purtate de 12 legionari, iar pe margine alti 24 de legionari mărşăluiesc ca echipe de schimb.

La câţiva pasi de sicrie, familiile legionarilor căzuţi: profesorul Codreanu, doamna Elena Codreanu, doamna Iridenta Mota, cu copiii Gabriela şi Mihaias, familia Nicki Constantinescu, familia Belimace, doamna Maria Ciumetti, familia Trandafir.

Urmează după familii o garda legionara de onoare, după care păşeşte reprezentantul M. S. Regelui, Colonelul Erwin Kraus. În rândul următor, Generalul Ion Antonescu, Conducătorul Statului, îmbrăcat în cămaşă verde, avându-l la stânga pe Horia Sima, Comandantul Mişcării Legionare. În spatele lor, o alta garda de onoare, formata din legionari îmbrăcaţi în mantale negre de piele. Îndată după ei, apar membrii guvernului, trimişii extraordinari, membrii corpului diplomatic, înalţii demnitari, generalii şi Cavalerii Ordinului Mihai Viteazul.

Asociaţiile patriotice.

După oficialităţi, se rânduiesc în cortegiu asociaţiile patriotice din toată tara, fie în corpore, fie reprezentate prin delegaţii şi drapele: Invalizii de război, Gloriile Neamului, Asociaţiile Vitejii Neamului, Virtutea Militara, Surorile de caritate din război, Bărbăţie şi Credinţa, Legaţia Româna a foştilor luptători, Asociaţia voluntarilor din război, Grupul seniorilor „General Cantacuzino”, Voluntarii Ardeleni şi Macedoneni, Cercul Subofiteresc de rezerva, Societatea Veteranilor de la 1913, Cercetaşii de război, Uniunea Ardelenilor.

Batalioanele legionare.

Cortegiul este încheiat de batalioane legionare. Imensul convoi al cămăşilor verzi este deschis de Cetăţuile legionare, sub conducerea Luciei Trandafir. Urmează Frăţiile de Cruce, sub conducerea lui llie Smultea. În continuare, defilează studenţimea legionara, sub conducerea comandantului ei, Vasile Andrei. La câţiva pasi apar batalioanele Corpului Muncitoresc, în frunte cu Dumitru Groza. Organizaţia Capitalei se încheie cu Corpul Răzleţilor, comandat de Ilie Niculescu. După unităţile din Bucureşti se înşiruie organizaţiile din provincie, după regiunile cărora aparţin.

Pe Bulevardele Capitalei.

Cortegiul se pune încet în mişcare la sunetul buciumenilor bucovineni, care anunţa plecarea. Pe Bulevardul Elisabeta circulaţia este întrerupta. Zeci de mii de oameni, în tăcere şi reculegere, aşteaptă trecerea sfintelor oseminte. Scene colective de adânca evlavie se observa în masele de oameni. Multi îngenunchează, murmurând rugăciuni. Cortegiul a făcut primul popas la rondoul de la Statuia Brătianu. Aici un imens panou, cu chipul Căpitanului, acoperă statuia, încadrat de aripile Arhanghelului Mihail. O mulţime imensa s-a adunat în jurul statuii. Aici sicriele sunt date jos de pe umeri şi soborul de preoţi face o scurta slujba de pomenire. Cortegiul se pune din nou în mişcare pe Bulevardul Brătianu şi apoi pe Take Ionescu. Se face o noua oprire în Piaţa Victoriei. Aici, Generalul Ion Antonescu, cu o parte din membrii guvernului şi reprezentanţii străini se desfac din cortegiul şi se îndreaptă spre Preşedinţia Consiliului; pentru un scurt moment de odihna. După slujba din Piaţa Victoriei, cortegiul îşi continua drumul avându-l în frunte pe Comandantul Mişcării Legionare şi pe toţi demnitarii legionari. Un alt popas se mai face în Bulevardul Basarab şi apoi în dreptul Atelierelor Griviţa. Pe Calea Grivitei, în dreptul unei case, pe peretele ei, apare o minunata troiţa de brad verde, având la mijloc icoana Căpitanului, oferita de muncitorii din cartier. De aici şi până la Casa Verde, trotuarele sunt presărate cu crengi de brad, aduse de populaţia din acest cartier.

La Casa Verde.

Avizaţi din vreme, Guvernul şi oaspeţii au sosit în maşini la Casa Verde, pentru a asista la actul reînhumarii.

În momentul când cortegiul se apropie de Casa Verde, tăcerea este întrerupta de sunetul prelung al buciumenilor. Primele formaţiuni pătrund pe sub bolta porţii în incinta Casei Verzi. În piaţa din fata Casei Verzi, un imens panou în verde, cu portretul Căpitanului, domina zarea. De-o parte şi de alta, flamuri verzi, cu chipul Nicadorilor şi Decemvirilor, îl încadrează pe Capitan. Echipe de 12 legionari, în poziţie neclintita străjuiesc intrarea.

Procesiunea se scurge încet spre curte. În fata Mausoleului Mota-Marin, de asemenea sunt aşezate panouri verzi şi steaguri cu semnul Gărzii de Fier. În fata Mausoleului, trei gropi deschise pentru Nicadori, iar în partea dreapta, sunt zece morminte proaspete, câte cinci de-o parte şi de alta, care aşteaptă trupurile Decemvirilor. Deasupra lor în partea de răsărit, sus, străjuieşte un uriaş Arhanghel Mihail.

Incinta Casei Verzi este neîncăpătoare pentru marea mulţime. În dreapta criptei iau loc Comandanţii Bunei Vestiri şi celelalte grade legionare, în stânga, familiile celor căzuţi, iar mai în fata preoţii. În fata mausoleului, iau loc membrii guvernului, în frunte cu Generalul Antonescu şi Horia Sima, împreuna cu delegaţiile străine. Soborul de preoţi cânta ultimele litanii şi îndată după aceea sicriul cu sfintele oseminte ale Căpitanului este aşezat în cripta, între Mota şi Marin. În continuare sunt coborâte în groapa sicriele Nicadorilor şi Decemvirilor. Se da comanda, şi întreaga asistenta, în poziţie de onor, cânta Imnul Legionarilor Căzuţi.

În acel moment suprem de durere şi reculegere, un vultur coboară din înaltul cerului, face câteva rotocoale deasupra Mausoleului şi apoi se înalta iar spre zări necunoscute. Mulţimea a văzut în acest zbor un semn şi o binecuvântare a cerului…

Se înserează când ceremonia a luat sfârşit şi lumea adunata la Casa Verde începe sa se împrăştie.