DECORAREA MARTIRILOR.

Eu nu fusesem de fata la lucrările de deshumare de la Jilava. Am socotit ca nu e locul meu aici, deoarece asista Comisia de Ancheta, în frunte cu consilierul Eugen Bănescu, preşedintele ei. Comisia trebuia sa dispună de toată libertatea pentru a-şi pune concluziile ei, fara nici un amestec din partea guvernului. În al doilea rând, Mişcarea era reprezentata de Comandanţii Bunei Vestiri, Ilie Gârneaţa, Radu Mironovici şi Mile Lefter, mult mai indicaţi decât mine se prezideze actul deshumării, fiind camarazii Căpitanului din primele ceasuri ale întemeierii Legiunii. În sfârşit, avea întâietate familia Căpitanului, în frunte cu profesorul Codreanu şi doamna Elena Codreanu, sotia Căpitanului.

Aveam de gând sa merg totuşi la Jilava a doua zi, Miercuri, după încheierea lucrărilor de deshumare, pentru a vedea mormântul în care au zăcut trupurile martirilor şi sicriele lor, înainte de a fi închise şi duse la biserica. N-am putut sa merg nici atunci deoarece am fost absorbit de evenimentele ce-au urmat. În noaptea premergătoare, au fost împuşcaţi asasinii închişi la Jilava, iar Miercuri, toată ziua, am fost legat de Consiliul de Miniştri, care a început de dimineaţă şi a ţinut până seara târziu. După sfârşitul lui, în goana am plecat spre Ploieşti, în speranţa ca voi da de urmele lui Iorga şi Madgearu şi îi voi putea salva. Noaptea de Miercuri spre Joi, 27/28 Noiembrie, am petrecut-o pe Valea Prahovei. M-am întors în capitala abia Joi pe la amiaza şi atunci a trebuit sa ma ocup în graba de fixarea ordinii de participare şi a itinerarului ce trebuia să-l străbată cortegiul funebru de la Biserica Sf. Ilie Gorgani până la Casa Verde.

În după masa zilei de Joi, 28 Noiembrie, vine la Preşedinţie Fanica Anastasescu şi-mi propune sa decorez post-mortem martirii neamului. Am dat din cap îndoielnic. Nu-mi cădea bine propunerea lui. Eu eram prea mic ca să-l decorez pe Capitan şi chiar pe Nicadori şi Decemviri. Apoi, Nicadorii şi Decemvirii, după câte ştiam eu, fuseseră decoraţi de Capitan cu Crucea Alba. Cum sa adaug acum o decoraţie de aceeaşi valoare? Fanica Anastasescu nu s-a dat bătut şi mi-a răspuns:

— Actul decorării are acum o alta semnificaţie, fiind săvârşit în alte împrejurări. Dumneavoastră sunteţi seful Legiunii şi vicepreşedintele Consiliului de Miniştri. E o recunoaştere a martiriului şi a gloriei lor din partea Statului National Legionar, pentru a cărui împlinire s-au sacrificat ei.

— Bine, sub acest aspect, actul ar avea o justificare, dar pe Capitan în nici un caz nu pot să-l decorez eu. Trebuie sa însărcinăm un senator al Legiunii sau un comandant al Bunei Vestiri.

Ne-am fixat atunci asupra profesorului Ion Gavanescul, primul senator al Legiunii. Atât prin vârsta, cât şi prin vechimea lui, era cel mai indicat sa prindă decoraţia pe pieptul Căpitanului.

— Dar eu nu am Crucea Alba, şi nu stiu cine sa aibă numărul necesar, caci şi decoraţiile au fost confiscate de politie şi distruse.

— Am eu o colecţie întreaga, mi-a spus Fanica Anastasescu. N-au fost găsite în cursul prigoanei.

Vineri dimineaţă, 29 Noiembrie, la orele 8,40, însoţit de profesorul Gavanescul şi de Fanica Anastasescu, am intrat în Biserica Sf. Ilie Gorgani, care fusese mai înainte închisa publicului. După un scurt moment de reculegere, sicriele au fost deschise şi pe linţoliul care învăluia trupurile lor, am pus decoraţiile. La urma, profesorul Gavanescul a prins decoraţia pe pieptul Căpitanului. A fost ultima data când sicriele au fost descoperite.

O tăcere mormântala. Toată lumea lacrima împietrita. Ne închinam cu evlavie în fata sicrielor şi părăsim biserica. Pelerinajul şi slujbele religioase şi-au reluat cursul.

În noaptea de Vineri spre Sâmbătă am făcut şi eu de garda la căpătâiul Căpitanului, cu o echipa de schimb.