LUCRĂRILE DE DESHUMARE.

Şefii de regiuni şi judeţe au fost convocaţi la Casa Studenţească, Duminica, 24 Noiembrie, pentru a pregăti reînhumarea sfintelor oseminte ale Căpitanului. Luând parte la aceasta şedinţă, împreuna cu secretarul general al Mişcării, am stabilit următorul program, care a fost transmis imediat prin radio şi presa.

„Din ordinul Comandantului, săptămâna care vine, începând de Luni, 25 Noiembrie, va fi închinata în întregime memoriei, eroismului şi jertfei nemuritoare a întemeietorului Mişcării Legionare.

În toate zilele din aceasta săptămână, legionarii vor înalta rugăciuni la toate bisericile din tara pentru odihna sufletului Căpitanului, cel mai mare erou şi martir al neamului nostru.

Miercuri seara, în 27 Noiembrie, sfintele oseminte ale Căpitanului, Nicadorilor şi Decemvirilor vor fi depuse la Biserica Sf. Ilie Gorgani, unde preoţii vor rosti ziua şi noaptea rugăciuni, iar comandanţii legionari şi toate gradele legionare vor face de veghe la căpătâiul celor adormiţi în Domnul.

Toate drapelele studenţimii şi ale marilor unităţi legionare vor fi aduse la Biserica Sf. Ilie Gorgani, pentru a fi închinate Căpitanului.

Reînhumarea va avea loc Sâmbăta, 30 Noiembrie, la Casa Verde.

Unităţile tuturor organizaţiilor din provincie, cu drapele lor, vor fi prezente în capitala, în dimineaţa zilei de sâmbătă.

În aceasta zi, a celei mai mari jertfe din istoria neamului nostru, legionarii de pe întreg cuprinsul tarii vor tine post negru şi vor trai într-o adânca reculegere”.

În conformitate cu dispoziţiile luate în şedinţa aceasta, organizaţia capitalei a luat masurile necesare cum sa se procedeze la lucrările de deshumare.

Marţi 26 Noiembrie, la orele 10 dimineaţa, pătrund în fort echipele de lucru şi se concentrează în fata mormântului. La colturile lui străjuieşte o garda de legionari în cămăşi verzi. Ţinând seama de faptul ca trebuia ridicata uriaşa placa de beton, s-a deplasat la Jilava şi un grup de ingineri, acelaşi grup care a lucrat şi la blocul Carlton, prăbuşit din cauza cutremurului. Echipa îl avea în frunte pe inginerul Stefan Draganescu, ajutat de inginerul Florescu, de Pantazescu şi Trofin. La început, tehnicienii au făcut planul ca lespedea sa fie sparta cu aparate speciale şi apoi bucăţile din ea sa fie înlăturate de pe mormânt. S-a renunţat mai târziu la metoda sfărâmării, după ce comandanţii legionari prezenţi au stăruit ca placa sa fie scoasa întreaga, fiind o piesa istorica, ce trebuie păstrată aşa cum este. S-a avut în vedere şi eventualitatea ca, în cursul operaţiei de spargere, sa nu fie atinse şi trupurile din groapa, neştiindu-se exact la ce adâncime se aflau. S-a renunţat la distrugerea plăcii şi dintr-un sentiment de pietate: sa se respecte liniştea celor ce-şi dormeau somnul de veci sub lespede.

Echipa de ingineri a elaborat un alt plan, care prevedea ridicarea întreaga a plăcii şi aşezarea alături de mormânt. Aceasta lucrare era mult mai anevoioasa, cerea unelte speciale şi o forţa motrica. Pe de alta parte ar fi durat mai mult decât simpla ei spargere.

La Jilava s-a deplasat şi Comisia Speciala de Ancheta, în frunte cu preşedintele comisiei, consilierul Eugen Bănescu, împreuna cu membrii ei: Apostolide, Vintila Cristescu şi Gerota. Comisia era însoţită de medicul legist Valentin Sava şi de comandantul închisorii Jilava, colonelul Opriş.

Consilierul Eugen Bănescu vroia ca în cursul acelei zile, la ora 4 după masa, sa procedeze la identificarea osemintelor. Dar hotărându-se ca lespedea sa fie ridicata întreaga, lucrările s-au prelungit până a doua zi dimineaţa şi atunci consilierul, pierzându-şi răbdarea, a spus celor dimprejurul lui, dar suficient de tare ca sa audă şi alţii: „Sa se termine odată cu comedia asta”.

Înainte de a se ajunge la lespede, trebuia data la o parte uriaşă movila de pământ de deasupra ei, înalta de 1,50 metri. O echipa e legionari din Tara Moţilor începe lucrul. „Bulgarii de pământ se rostogolesc cu iuţeala fulgerului, scrie reporterul de la Buna Vestire. Cu mâinile încleştate pe târnăcop, alti pe cazemate şi lopeţi, legionarii muncesc de zor şi n-au pic de odihna până nu vad placa de beton. După 4 ore de lucru le iau locul studenţii de la Politehnica şi apoi grupul legionar „Dealul Negru”. Abia spre seara a putu fi îndepărtată imensa cantitate de pământ aflata deasupra plăcii. Fiind la sfârşitul lui Noiembrie şi noaptea venind timpuriu, s-au instalat reflectoare puternice, care au permis continuarea lucrărilor fara întrerupere în tot cursul nopţii”.

Odată lespedea de beton dezvelita, a început operaţia de ridicare a ei. Au fost săpate galerii sub placa şi prin ele introduse sine de cale ferata, proptite în afara în doua grinzi de fier, aşezate de-o parte şi de alta a mormântului. Cum oamenii nu puteau ridica aceasta uriaşă greutate de 30.000 de kg, s-a folosit forţa motoarelor. Sub acţiunea maşinilor, placa s-a desprins de stratul de cărămizi şi a început sa se înalte încet. Abia la orele doua noaptea, după mari sforţări, placa a fost ridicata şi aşezată alături de mormânt.

Odată acest obstacol eliminat, Miercuri, 27 Noiembrie, la orele 6 dimineaţa, încep săpăturile pentru a se ajunge la osemintele din fundul gropii. În vederea deshumării, sunt prezente toate gradele legionare din Capitala, în frunte cu comandanţii Bunei Vestiri, Ilie Gârneaţa, Corneliu Georgescu, Radu Mironovici şi Mile Lefter. Mai sunt de fata la actul deshumării doamna Elena Codreanu, sotia Căpitanului, în mare doliu; domnul profesor Codreanu cu doamna Codreanu, sotia lui; familia Doru Belimace şi aproape toate familiile martirilor care zac în aceasta groapa.

Abia la ora zece dimineaţa stratul de pământ, adânc de un metru şi jumătate, a fost scos şi au apărut primele corpuri. În acel moment, părintele Boldeanu a făcut cea dintâi slujba de pomenire a sufletelor celor adormiţi de doi ani sub lespedea de piatra.

Primele relicve au apărut mai înainte, odată cu săparea galeriilor sub lespede. Din mormanul de pământ au fost scoase trei oscioare calcinate, bucăţi de lant şi o bucata de tabla, ce pare a fi rupta de la bidoanele de tinichea, în care a fost adus vitriolul vărsat peste trupurile martirilor. Relicvele sunt adunate grămăjoara şi aşezate deasupra mormântului, aprinzându-se lumânări în jurul lor. Primele obiecte întâlnite de legionari în groapa au fost geamantanul Căpitanului şi o cărticică de rugăciuni, tot a Căpitanului. Se pare ca ucigaşii au uitat aceste lucruri şi le-au aruncat în groapa mai târziu, după ce începuseră sa azvârle pământ peste trupuri. În continuare, îl citam pe reporterul de la Buna Vestire, care a făcut o dare de seama amănunţită a actului deshumării.

Apar osemintele „Săpându-se mai departe şi curăţindu-se ţărâna cu mare grija, s-a dat apoi peste primul rând de oseminte. Corpurile martirilor erau aşezate cu fata în jos, unul lângă altul, unele chiar suprapuse. Din cauza imensei cantităţi de acid sulfuric turnat în groapa, corpurile martirilor sunt aproape negre, însa toate bine conservate.

Faptul ca nu s-au descompus, identificarea făcându-se pe alocuri cu uşurinţă, se datorează plăcii de beton, care n-a permis pătrunderea apei şi a aerului în groapa.

Îmbrăcămintea şi încălţămintea în special a fost găsită în buna stare.

Toţi martirii poarta haine vărgate, uniforma deţinuţilor, iar în picioare ghete sau bocanci.

Primele oseminte scoase sunt identificate ca fiind ale decemvirului Ion Caratanase, găsindu-se în buzunarul bluzei vărgate o guma de şters, un briceag, un port-tigaret şi o cutie de chibrituri.

Sub bluza vărgată familia a recunoscut flanela ce i-o trimiseseră la închisoare.

Vin apoi la rând rămăşiţele pământeşti ale lui Stefan Georgescu, care sunt recunoscute după portmoneu şi îmbrăcăminte.

În preajma lui s-a găsit un geamantan de piele care conţinea articole de toaleta, o Biblie şi o iconiţă îmbrăcată în argint.

Stefan Curca este recunoscut după trăsăturile şi conformaţia fetei, precum şi după verigheta de aur găsită la deget.

Ion Trandafir este recunoscut imediat de familie după cojocul ce-l purta în permanenta, precum şi după lenjerie şi îmbrăcăminte.

Gavrilă Bogdan, ale cărui oseminte au fost scoase imediat după cele ale lui Ion Trandafir, este identificat abia la urma după fularul de la gât, după dantura, lenjeria de corp şi tabachera de lemn în care se mai găseau câteva ţigări.

De la marginea gropii sunt scoase apoi alte oseminte, ce par de asemenea a fi greu de identificat. Până la urma ele sunt recunoscute ca fiind ale decemvirului Ion Atanasiu, după o hârtiuţă pe care este scrisa o rugăciune”.

Apar osemintele Căpitanului „Din mijlocul gropii, dintre decemviri, sunt scoase alte oseminte care sunt recunoscute imediat. Sunt ale Căpitanului, având la gât cele trei cruciuliţe, un săculeţ mic de pământ, o iconita-medalion şi verigheta.

Ochii tuturor se umplu de lacrimi. Rămăşiţele sunt luate cu mare grija, aşezate într-un cearşaf şi puse apoi pe platforma de ciment ce se găseşte aşezată în partea de nord a mormântului.

Doamna Elena Codreanu, sotia Căpitanului şi părinţii Căpitanului, cu ochii scăldaţi în lacrimi, aşează flori multe, multe…”

Ceilalţi martiri „De lângă Capitan este desprins apoi corpul lui Iosif Bozântan, recunoscut după dantura şi îmbrăcăminte.

Al nouălea este scos Ion Grigore State. şi acesta este recunoscut de sotie cu multa uşurinţă, după verigheta şi îmbrăcăminte.

Vlad Radu, scos din marginea de nord a mormântului, este identificat după medalionul de la gât, cărticica de rugăciuni din buzunarul bluzei vărgate şi tabachera, în care se găseau intacte doua ţigări. Mai greu este identificat Ion Pele, deoarece nu se afla nimeni din familia lui. Este recunoscut totuşi după conformaţia fetei, bricheta şi tabachera”.

Nicadorii „Ultimii scoşi sunt nicadorii. Aşezaţi unul lângă altul, într-un colt al gropii.

Primul este scos Nicky Constantinescu, recunoscut imediat de fratele sau. Nicky avea la gât o bucata de frânghie.

Caranica Ion poarta la gât o cruciuliţă, iar Doru Belimace este recunoscut imediat de părinţii sai după îmbrăcăminte.

Platforma de ciment în greutate de peste 30.000 de kg., aşezată de asasini deasupra mormântului din cine ştie ce calcule, de data aceasta serveşte drept platforma pentru identificarea osemintelor.

Corpurile martirilor sunt aşezate pe platforma în ordinea găsirii lor în groapa, învelite în giulgiuri albe. Platforma îţi face impresia unui admirabil strat de flori, albul imaculat la pânzei împletindu-se cu varietatea florilor.

Plâng părinţii, fraţii, surorile, plâng rudele, plâng cămăşile verzi, toată lumea plânge.

În noaptea care se lăsă pe nesimţite se aprind proiectoarele, făcând tot mai strălucitoare şi mai impunătoare trista ceremonie a deshumării. Rând pe rând osemintele sunt ridicate de legionari şi aşezate cu multa grija în cele patrusprezece sicrie”.