11. DECORAT DE REGE.

Maiorul Mircea Tomescu, aghiotant Regal, îmi telefonează sa ma prezint în dimineaţa de 8 Ianuarie la Palat, fiind invitat de Maiestatea sa Regele.

Nu ştiam pentru ce sunt chemat. De alta parte îl cunoşteam pe Mircea Tomescu ca un prieten al Mişcării. O criza politica era exclusa. Regele era prea izolat ca sa întreprindă ceva. Antonescu îl ţinea din scurt, îi supraveghea toate mişcările şi nu-i permitea sa se ridice peste rolul lui pur decorativ.

Ajungând cu maşina în curtea Palatului, am fost primit la scara de mai multi ofiţeri şi apoi condus imediat în cabinetul de lucru al Regelui. Regele Mihai era vădit stânjenit, iar eu nu mai putin, când a deschis discuţia. Ne-am văzut la diferite manifestaţii, dar pentru întâia oara stăteam singuri fata în fata. Am schimbat câteva cuvinte protocolare şi apoi Regele a trecut la subiectul audientei mele.

— V-am chemat pentru a va oferi aceasta decoraţie.

Mi-a întins o cutie deschisa, în care se afla o înalta decoraţie, „Steaua României”. M-am uitat îndelung la ea. Nu-mi venea sa cred. I-am mulţumit călduros, spunându-i ca nu m-am aşteptat la aceasta distincţie. L-am asigurat de devotamentul meu personal şi al Legiunii pentru Monarhie şi Dinastie.

M-a invitat apoi într-o camera alăturată, unde am fumat o ţigară. În cursul scurtei conversaţii, mi-a pus câteva întrebări:

Ce sunt gradele legionare şi ce semnificaţie au ele?

I-am enumerat gradele legionare de la instructor legionar până la Comandant Legionar şi apoi Comandant al Bunei Vestiri, rezervat întemeietorilor Legiunii. I-am explicat ca aceste grade n-au nimic comun cu gradele militare, ca reprezintă etapele de realizare spirituala ale legionarului. Cel ce se distingea prin ţinuta lui, în luptele şi acţiunile Mişcării, Căpitanul îi conferea un grad, pentru a-i întări autoritatea lui asupra oamenilor şi a-l da ca exemplu.

A doua chestiune pe care mi-a pus-o Suveranul a fost daca sunt infiltraţii comuniste în Mişcare şi daca lor li se datorează anumite dezordini întâmplate.

Mi-am dat seama ca a fost îndoctrinat de General. I-am răspuns ca la periferia Mişcării s-ar putea sa se fi strecurat şi vreun militant comunist. Noi suntem o mişcare de o jumătate de milion de oameni încadraţi. Dar chiar daca ar fi adevărat, nu reprezintă nici un pericol, deoarece nu ating centrii de comanda ai Legiunii şi nu pot influenta politica ei.

În ceea ce priveşte dezordinile săvârşite de anumiţi legionari, ele sunt minime în raport cu masa enorma a acelora care îşi fac datoria conştiincios, în linişte şi ordine. Aceste deficiente inerente stării de tranziţie de la revoluţie la mentalitatea de Stat, se vor corecta în scurta vreme. Am nevoie de un timp oarecare până ce voi putea reorganiza şi disciplina Mişcarea.

M-am abţinut sa ating sub vreo forma problema relaţiilor noastre cu Generalul Antonescu. Nu m-am plâns de ieşirile Generalului, de elementele dubioase care-l înconjoară şi de presiunile la care suntem zilnic supuşi. Am păstrat o atitudine loiala fata de Conducătorul Statului, desi mi-am dat seama ca încercase să-l otrăvească şi pe Rege, pentru a-l atâta contra noastră.

Când a aflat Antonescu de decorarea mea – ştirea se publicase în ziare – l-a apucat o furie oarba. Actul de la Palat cădea cum nu se poate mai rau pentru planurile lui. Era în plina pregătire pentru eliminarea noastră de la putere. şi acum vine Regele şi îi strica toată combinaţia. Ce va zice armata? Va mai putea conta pe armata ca pe un bloc unitar, în momentul loviturii de Stat?

Nu s-a mai putut stăpâni. Nu sunt sigur daca s-a dus în persoana la Palat sau i-a telefonat numai Regelui. I-a făcut un scandal imens, cum de-a cutezat sa ma decoreze fara să-l întrebe, aducâdu-i aminte ca el îl tine pe tron.

Gestul Regelui, conferirea de decoraţii, aparţinea puţinelor prerogative ce-i mai rămăseseră, după ce fusese despuiat de Antonescu de toate puterile Statului. Era în dreptul lui sa o facă. Iar în ceea ce priveşte alegerea persoanei mele, nimic mai normal, având în vedere funcţia ce-o îndeplineam în acel moment, de al doilea mandatar al guvernului.