6. ASASINAREA MAIORULUI DÖRING.

Astăzi este un fapt bine stabilit ca asasinarea maiorului german Döring la Bucureşti a fost organizata de serviciile aliate, cu scopul sa provoace tulburările care au urmat apoi în România şi care sunt fals cunoscute sub numele de „rebeliune legionara”. Cum s-a exprimat just un istoric din exil, acest atentat a servit ca detonatorul loviturii de Stat a Generalului Antonescu. Dar eu nu fac istorie după documente, ci povestesc ce-am trăit atunci, cum am reacţionat fata de aceasta tragica întâmplare, care ne-a zguduit profund.

Cum am scris în capitolul anterior, Duminica, 19 Ianuarie, s-au desfăşurat mari manifestaţii legionare în toată tara, pentru a ne arata ataşamentul fata de Puterile Axei şi de lupta ce-o poarta pentru instaurarea unei noi ordini europene. Aceste manifestaţii înălţătoare au fost întunecate de vestea asasinării unui ofiţer german de către un agent strain pe străzile Capitalei. Ministerul de Interne a dat un comunicat cu următorul conţinut: „Atentatorul a încercat sa fuga, dar a fost prins.

Ofiţerul german a murit imediat.

Guvernul a ordonat cele mai aspre masuri.

Ancheta asupra motivelor atentatului continua.”

Cine era ofiţerul german asasinat? Maiorul Döring, seful transporturilor Misiunii Militare Germane. A fost împuscat în mijlocul unui grup de ofiţeri germani care se întorceau de la o masa comuna spre Hotel Ambasador, unde-şi aveau reşedinţa. Maiorul Döring avea o misiune importanta în cadrul programului de deplasări de trupe din Germania spre România. Dar nu era un sef de primul rang. Prin uciderea lui, armata germana n-a suferit decât o pierdere accidentala. Atunci de ce s-a tras în el? Nu era vizata armata germana şi nici vreun-sef de-al ei, ci scopul atentatului era sa cada un ofiţer german, oricare, pentru a procura Generalului Antonescu. prilejul să-şi puna în aplicare planul de a alunga Legiunea de la putere. Era un fitil, o materie incendiara, destinata sa demonstreze nemţilor incapacitatea guvernului naţional-legionar sa menţină ordinea în tara. Între împuşcarea Maiorului Döring şi declanşarea loviturii de Stat a Generalului Antonescu exista o conexiune clara, imediata şi inechivoca.

Atentatorul intrase în tara cu un paşaport turcesc pe numele de Sarandos, dar, la percheziţia domiciliara, s-a găsit la el un al doilea paşaport, emis de autorităţile greceşti, de asta data pe numele lui adevărat, Dimitrie Sarantopoulos. Cu un paşaport turcesc, agentul putea sa intre şi sa rămână mai uşor în tara, fara sa trezească bănuieli, în timp ce păstrând identitatea de grec, dat fiind conflictul dintre Grecia şi Puterile Axei, putea fi suspectat.

Mi-am dat seama de gravitatea faptului şi de complicaţiile ce se pot ivi. Ma temeam de reacţia din partea nemţilor. În ceea ce ne priveşte, eram liniştit. Atentatul nu putea avea consecinţe asupra Mişcării sau asupra miniştrilor legionari, deoarece Serviciul Secret al Armatei, de care depindea urmărirea agenţilor străini pe teritoriul României, era sub controlul lui Rioseanu.

Generalul Petrovicescu nu putea fi pus în cauza, deoarece nu avea atribuţii în Serviciile Armatei.

A doua zi, 20 Ianuarie, Luni după amiaza, însoţit de Biriş, care vorbea o germana impecabila, m-am prezentat Sefului Misiunii Germane, Generalul Hansen, pentru a-i exprima indignarea şi durerea noastră pentru pierderea suferita de armata germana, asigurându-l de loialitatea nezdruncinata a Mişcării fata de Führer şi de Reich.