5.Mari adunări legionare în toată țară

Pentru Duminica, 19 Ianuarie 1941, am convocat publicul sa participe la o serie de întruniri, atât în capitala, cât şi în provincie, pentru a-i asculta pe oratorii trimişi de la Centru, cărora le-am fixat sa trateze acelaşi subiect: „Lupta Germaniei şi Italiei pentru a instaura o noua ordine europeana”.

Aceste conferinţe n-au fost improvizate. Îşi au o istorie mai veche. Ideea lor s-a zămislit într-o convorbire avuta cu Generalul Antonescu, cam pe la începutul lunii Decembrie, după ce a trecut valul Jilavei şi apele s-au potolit.

— Domnule Sima, Guvernul şi Legiunea săvârşesc o mulţime de lucruri bune pentru tara, dar mi se pare cp aceste fapte nu se cunosc suficient în public.

— Aveţi dreptate, Domnule General, dar cum credeţi D-voastra ca s-ar putea mari eficacitatea propagandei noastre?

— Ar trebui ca oameni instruiţi de-ai D-voastra sa meargă în provincie şi sa explice poporului efortul ce-l facem zi de zi ca să-i vindecam rănile trecutului.

— Bine, Domnule General. Urmărind sugestia D-voastra, voi face în aşa fel încât cel putin odată pe luna personalităţi de la Centru sa viziteze capitalele de provincie şi sa explice lumii politica guvernului.

Cum aceasta discuţie s-a petrecut în Decembrie şi nu mai era timp suficient pentru a convoca lumea la adunări, din cauza apropierii Sărbătorilor, am amânat proiectul până în Ianuarie. Convocarea de la 19 Ianuarie nu era decât punerea în aplicare a unei dorinţe exprese a Sefului Statului, formulata de el cu o luna şi mai bine înainte.

Cu aprobarea lui Antonescu, aşadar, am organizat aceasta serie de întruniri, fara ca sa ridic nici în acel moment vreo obiecţie. Am ales ca subiect al acestor conferinţe „Lupta Germaniei şi Italiei pentru a instaura o noua ordine europeana”, deoarece România intrase într-o noua faza de politica externa, aderase la sistemul de alianţe al Puterilor Axei, şi era necesar ca poporul sa afle raţiunea acestei schimbări şi perspective ce ni se deschid într-o Europa naţionalista. Era un prim subiect ce trebuia tratat, urmând ca, luna de luna, sa abordam alte probleme care sa reflecte politica guvernului şi realizările lui. Ideea lui Antonescu era excelenta şi am adoptat-o cu toată convingerea.

Oratorii aleşi sa vorbească publicului în diferite puncte ale tarii erau de prima linie: miniştrii legionari şi toate figurile marcante ale Legiunii au fost mobilizate şi au plecat în oraşele unde s-au anunţat adunări: Constantin Papanace la Timişoara, Traian Brăileanu la Sibiu, Alexandru Constant la Braşov, P. P. Panaitescu la Galaţi, Victor Biriş la Constanta, şi alţii. În capitala, trei oratori în trei locuri diferite, au vorbit în sali arhipline: Vasile Iasinschi, profesorul Eugen Chimoaga şi Viorel Trifa.

Succesul întrunirilor a fost impunător. Zeci de mii de oameni au umplut sălile unde s-au ţinut aceste conferinţe, aplaudându-i frenetic pe oratori, izbucnind în urale când se rostea numele lui Hitler, lui Mussolini şi al Conducătorului Statului.

Desi participarea publicului a fost masiva în toate oraşele, nu s-a înregistrat nici cel mai mic incident. Mulţimile, după ce au intonat Sfânta Tinereţe Legionara, s-au împrăştiat în perfecta linişte la casele lor.

Si acum comentariile răuvoitorilor care ne-au dat lovitura la 21-23 Ianuarie 1941: „Aceste adunări au fost convocate de mine în vederea pregătirii rebeliunii”. Iată cum o iniţiativă a lui Antonescu, realizata conform dorinţei lui, s-a întors împotriva noastră, devenind cap de acuzaţie în Pe Marginea Prăpastiei şi în alte scrieri şi articole de aceeaşi speţă infama. În timp ce publicul ce umplea sălile acestor conferinţe şi-l aplauda pe Antonescu, el îşi scotea pe ascuns pumnalul din teaca sa ne lovească mişeleşte pe la spate…

Si un alt aspect decepţionant, pe care l-am descoperit mai târziu. În timp ce noi copleşeam cu elogii Puterile Axei, conducătorii ei ne arătau într-un mod cu totul neaşteptat ce înseamnă „noua ordine europeana”: închisori şi lagăre de concentrare. Noua ordine europeana era pentru Mişcare tot vechea ordine, cunoscuta de pe timpul lui Carol, cu deosebire ca se schimbase călăul…