9. A DOUA FAZA A LOVITURII DE STAT. ÎNLOCUIREA PREFECŢILOR şi CHESTORILOR LEGIONARI.

După destituirea Generalului Petrovicescu, a doua zi, Marţi, 21 Ianuarie, a venit rândul Prefecţilor şi Chestorilor legionari din toată tara sa fie înlocuiţi. Era a doua faza a planului de „restaurare a ordinii în Stat”, conceput şi executat chiar de Conducătorul Statului, Generalul Antonescu.

În capitala, ordinea publica era asigurata de Prefectura Politiei Capitalei şi de Direcţiunea Generala a Siguranţei şi Politiilor. Acesteia din urma îi erau subordonate, în afara de comisariatele din capitala, toate chesturile, sub Generalul Petrovicescu, de legionarii Alexandru Ghica, la Siguranţă şi de Radu Mironovici la Prefectura de Politie.

În dimineaţa de 21 Ianuarie, Antonescu a dispus înlocuirea tuturor prefecţilor şi chestorilor legionari şi concomitent au fost înlăturaţi din funcţiile lor Alexandru Ghica şi Radu Mironovici. Operaţia întreprinsa de Antonescu era generala, având ca scop final epurarea aparatului de Stat de personalul legionar, aflat până atunci în funcţiune.

Acum, trebuie observat un fapt esenţial: noile numiri nu s-au făcut în conformitate cu dispoziţiile legale. Noii şefi ai acestor instituiţii nu dispuneau, cum s-ar zice, de acte în regula, pentru a-şi exercita funcţiunea lor. Antonescu dăduse un ordin general, ca armata sa ocupe toate instituţiile publice, punând în fruntea lor ofiţeri sa le conducă. Ca urmare, ofiţerii se prezentau la instituţiile respective pentru a le lua în primire, pe baza unui ordin dat de Comandamentul Militar local. Cu acest procedeu, normativul legal al numirilor în înaltele funcţii ale Statului a fost ignorat. În mod normal, pentru a fi cineva numit Prefect de Judeţ, trebuia sa se întocmească un Decret, semnat de Conducătorul Statului. Acest Decret trebuia publicat în Monitorul Oficial. Abia după îndeplinirea acestor formalităţi, titularul lui se putea prezenta pentru a-şi lua postul în primire. Ori, ofiţerii care se prezentau la diferitele organe subalterne ale Ministerului de Interne pentru a le lua în primire, nu dispuneau decât de ordine verbale, emanate de la garnizoanele militare locale. Singura lor justificare era forţa de care dispuneau: veneau însoţiţi de un pluton, de o companie sau chiar de un regiment, după necesităţile locului şi momentului. Pretenţia lor de a li se ceda locul se baza exclusiv pe ameninţarea ca vor trage, în caz de nesupunere.

Caracteristicile loviturii de Stat erau mai evidente acum, când efectele ei s-au generalizat în toată tara. Ofiţeri de diferite grade se prezentau în instituţiile deţinute până atunci de legionari şi pretindeau clădirile (prefecturi, chesturi etc.), pe baza ordinelor primite de la superiorii lor. Ei ignorau faptul sau refuzau sa recunoască ca legionarii până în acel moment în funcţiune îşi exercitau mandatul lor pe baza unui Decret publicat în Monitorul Oficial, fiind investiţi cu toate puterile Starului, în vreme ce ei făceau figura de uzurpatori, nedispunând de o acoperire legala, de un act prevăzut cu sigiliul Statului, ci doar de un ordin venit de la garnizoana locala. Ei săvârşeau o flagranta violare a legilor fundamentale ale Statului, în timp ce antecesorii lor, legionarii, erau apăraţi de aceste legi.

Pentru a înlesni armata sa ocupe instituţiile publice fara rezistenta din partea posesorilor lor legitimi, Generalul Antonescu a recurs la un vicleşug. Prin Ministerul Coordonării, a trimis tuturor Prefecţilor de judeţ ordinul de a se prezenta la Bucureşti, chiar în ziua destinata înlocuirii lor, la 21 Ianuarie, în vederea unor „importante consfătuiri economice”. Un ordin asemănător s-a trimis mai târziu de Rioseanu chestorilor de politie, convocându-i sa se prezinte tot în aceeaşi zi la Inspectoratele Regionale de Politie, în vederea unor „consfătuiri informative”.

Ce urmarea Antonescu? Ca în momentul în care armata se va prezenta pentru a ocupa chesturile, prefecturile şi alte instituţii publice, posesorii lor legitimi şi fie absenţi din localitate. Când s-ar fi întors, ar fi fost pusi în fata unor fapte împlinite. Au fost înlocuiţi cu militari. Cum puteau sa se împotrivească acestei uzurpări, când ei, posesorii legali, ai acestor instituţii, se găseau la sute de kilometri distanta de sediul puterii lor?

Nici eu şi nici vreun ministru legionar n-am fost înştiinţaţi de existenta acestor ordine. Au fost strict confidenţiale. Convocarea Prefecţilor şi a Chestorilor s-a făcut înainte de demiterea lui Petrovicescu, pentru a nu trezi bănuieli, între 17-19 Ianuarie, încât destinatarilor ordinul li s-a părut o dispoziţie normala şi i-au dat curs fara nici o rezerva.

Despre şiretlicul folosit de Antonescu cu aceste convocări, ne-a rămas mărturia scrisa a lui Nicu Iancu, care pe vremea aceea funcţiona ca chestor al oraşului Sibiu. El şi-a publicat amintirile în cartea lui Sub Steagul lui Codreanu. Iată ce citim la pagina 136-137: „Cu câteva zile înainte de data la care urma sa se producă lovitura de Stat a Generalului Antonescu, Prefectul Judeţului, Dr. Ion Fleseriu, a fost chemat la Bucureşti, pentru a lua parte la o conferinţă a prefecţilor. Acelaşi truc a fost folosit fata de mine, care îndeplineam funcţia de Chestor al Politiei: am primit ordin telegrafic de a ma prezenta la Inspectoratul Regional din Alba Iulia, la o reuniune informativa şi de „consfătuire”. La fel s-a procedat în întreaga tara.

Ţinând seama ca toţi prefecţii şi chestorii erau legionari, nu e greu de ghicit rostul acestor provocări, făcute din ordinul Conducătorul Statului. În ziua loviturii, toate prefecturile de judeţ şi politiile din tara, în lipsa titularilor, urmau sa fie ocupate de armata, iar aceştia înlocuiţi cu ofiţeri.

Exact aşa s-au petrecut lucrurile, iar faptele expuse mai sus sunt, la rândul lor, dovada cum nu se poate mai clar ca lovitura de Stat a lui Antonescu – aruncata în cârca legionarilor sub denumirea de „rebeliune” – a fost dinainte plănuită şi organizata.

Prefecţii legionari habar n-aveau ce se pune la cale, ce rosturi ascundea în realitate convocarea lor la Bucureşti. La rândul lor, chestorii şi şefii de politie ştiau, încă de prin luna Noiembrie, ca Generalul cauta „a scăpa” de legionari, pentru a rămâne singur şi absolut stăpân pe frânele tarii. Totuşi nu cred sa fi bănuit ca invitaţia ce-o primiseră în 19 Ianuarie, de a se prezenta la inspectoratele regionale respective, ar sta în legătură directa şi imediata cu lovitura ce-o pregătea Generalului Antonescu regimului naţional-legionar.

Aceste bănuieli şi presimţiri mi s-au întărit în momentul în care, în doua zile după convocarea prefecţilor la Bucureşti, o convocare identica, adresata de asta data şefilor de politie, a venit sa determine absenta acestora pe timp de 48 de ore de la instituţiile pe care le conduceau”.