4.Întoarcerea la Oberslzburg

N-am fost înştiinţat nici când a plecat Generalul Antonescu să-l vadă pe Hitler la Obersalzberg şi nici la întoarcerea lui la Bucureşti. Mai târziu s-a spus ca nu m-am prezentat să-l salut pe Conducătorul statului, cum cerea protocolul, nici când s-a urcat în avion şi nici la sosire. În realitate, am fost ţinut într-o ignoranta totala asupra acelor doua date. Antonescu n-a binevoit nici să-mi treacă conducerea guvernului, în timpul absentei lui din tara, cum a procedat alta data.

Am aflat ca vizita generalului la Hitler s-a desfăşurat într-o singura zi, 14 Ianuarie, şi ca a doua zi Antonescu revenise la Bucureşti.

L-am văzut pe General îndată după sosirea lui. Era însoţit de Fabricius. Amândoi ma priveau scrutător, dar fara vreun semn de nelinişte. L-am întrebat pe General cum a decurs audienta „militara” la Führer. Mi-a răspuns scurt: „ bine şi cu rezultate pozitive, pentru tara”. Fabricius a dat şi el din cap afirmativ. Ma priveau amândoi cu un surâs enigmatic. Simţeam ca era ceva necurat la mijloc. Întrebând pe Fabricius de sosirea lui Killinger, mi-a răspuns evaziv ca încă nu s-a stabilit ziua când îşi va prezenta scrisorile de acreditare. Era ceva anormal.

Bănuielile mele s-au risipit când am aflat ca Generalul Antonescu semnase o decizie prin care lărgea atribuţiile Secretarului de la Interne, Dr. Victor Biriş. Acest gest de atenţie mi s-a părut de bun augur. Tocmai la Interne, unde Generalul s-a arătat întotdeauna nemulţumit şi nu înceta cu admonestările! Asta însemna ca a găsit la Hitler o atmosfera favorabila Mişcării şi vrea sa dreagă lucrurile.

În realitate, cum s-a adeverit mai târziu, recompensa oferita lui Biriş era cu tâlc, o măsură de ordin tactic, destinata sa ne însele vigilenta, acoperind lovitura ce-o va da peste câteva zile.

Nici în zilele următoare, până la 20 Ianuarie, nu s-a petrecut nimic deosebit în relaţiile mele cu Antonescu. Se părea ca vechile animozităţi au intrat ca prin farmec în adormire. Dar nu era asa. Aparentele înşelau. Pregătirile erau în toi ca sa ne atace cu armata.