17. CE-AM GĂSIT LA PLOIEŞTI.

Când am ajuns la Ploieşti, m-am îndreptat mai întâi spre sediul organizaţiei de Prahova. Vroiam sa vorbesc în primul rând cu seful judeţului, Profesorul Mihail Tase, de la care aşteptam sa primesc informaţii mai precise privitor la cele întâmplate pe Valea Prahovei. Sechestrarea Profesorului Iorga avusese loc la Sinaia, localitate ce cădea în raza organizaţiei de Prahova. Echipa plecase de la Bucureşti, după declaraţia lui Atanasiu, dar pătrunsese în judeţul condus de Tase. Cum şi-au permis membrii acestei echipe sa facă razii pe Valea Prahovei fara consimţământul prealabil al sefului judeţului?

Mare mi-a fost amărăciunea când la sediul organizaţiei n-am găsit decât nişte tineri care făceau de paza, între alţii, fratele sefului de judeţ, Gheorghe Tase. Nimeni nu ştia să-mi spună unde e seful de judeţ sau cum poate fi găsit. aşa ceva nu mai pomenisem. Ştia ceva Profesorul Mihail Tase de raidul echipei de la Bucureşti şi a preferat sa dispară ca sa nu fie implicat în acţiunile ei? Nici până astăzi n-am putut sa descifrez enigma. Este adevărat ca era aproape de miezul nopţii şi nu avizasem pe nimeni de precipitata mea sosire. Sau poate desfăşurarea de forte militare pe Valea Prahovei l-a determinat pe Tase sa se ascundă ca sa nu cada victima unei arestări?

Atunci cu cine sa vorbesc? Hai, zic către însoţitorii mei, să-l căutăm pe seful politiei legionare. Aici m-a întâmpinat aceeaşi enigma. Nici Gheorghe Cârciumaru, seful politiei legionare, nu era de găsit. Ce se întâmpla cu aceşti oameni? O organizaţie cu şefi care se ascund. Ştiau ceva de sechestrarea Profesorului Iorga şi au preferat sa dispară, până se va limpezi situaţia, pentru a nu fi implicaţi în răspunderile actului?

La sediul politiei legionare am fost condus de Ioan Boacă, Gheorghe Tase şi Ioan Rădulescu, aceiaşi tineri pe care i-am găsit la sediul organizaţiei. Ei îmi spun ca în clădirea politiei legionare s-ar găsi arestaţi un grup de evrei comunişti. Unde sunt? Vreau să-i vad. M-a dus la un garaj din aceeaşi clădire şi acolo am descoperit vreo 20 de indivizi într-o stare jalnica. Erau înţesaţi unul lângă altul, în picioare, pe un spatiu restrâns. Se vedea după mutra lor ca erau oameni mai simpli şi îmbrăcaţi prost. Mi s-a făcut mila de ei. Un om care a stat în închisoare şi ştie ce-i suferinţa între gratii, nu are nici o placere sa vadă astfel de spectacole. Le-am spus celor trei tineri să-i puna în libertate chiar în noaptea aceea. A fi cineva de convingeri comuniste, nu îndrituieşte arestarea lui, afara de cazul ca e prins în activităţi subversive şi atunci locul lui nu e aici, ci la Tribunal. Într-adevăr, în scurta vreme după plecarea mea, au fost pusi în libertate.

Am plecat repede, caci eu venisem sa dau de urmele echipei care opera pe Valea Prahovei. Dar daca, după moartea lui Iorga, le-ar veni în gând sa săvârşească alte atentate? Cine ştie din inspiraţia cui lucrează? Trebuie găsiţi şi imobilizaţi cât mai repede.

Unde sa ne informam? Hai sa mergem la Prefectura Judeţului. Aici, un funcţionar somnoros ne-a spus ca Prefectul Judeţului, Marin Stănescu, nu este la Ploieşti, ci se afla la o vila a lui, în orăşelul Câmpina. Din sondajele făcute la Ploieşti, am aflat de o alta nenorocire în perspectiva. Echipa implicata în cazul Iorga s-ar afla acum în drum spre Câmpina, unde ar avea de gând sa puna mâna pe Prefectul Judeţului şi să-l ucidă.

Alta groaza m-a cuprins. Am sărit în maşină şi cu cei trei însoţitori, Roşu, Biriş, şi Stoicanescu, am pornit cu cea mai mare viteza spre Câmpina.