2. CUM S-AU FĂCUT ARESTĂRILE.

Arestarea celor vinovaţi de asasinarea Căpitanului şi-a fruntaşilor Mişcării a avut un ritm sacadat. Nu s-a întocmit de la început un plan de arestări, bazat pe anumite criterii de vinovăţie. Conducătorul Statului, hartuit probabil de evenimentele perioadei de tranziţie, nu ne-a cerut nici noua şi nu a stabilit nici singur o lista a presupuşilor culpabili, pentru a fi împiedicaţi sa fuga sau sa se ascundă. Problema arestărilor a rămas, în cursul lunii Septembrie, aşa zicând în aer. S-au făcut anumite arestări, dar acestea aveau un caracter sporadic şi fara nici o baza legala sau dispoziţie venita de sus. În mod succint, prezentam etapele acestor arestări, până ce s-a ajuns la Jilava:

I. Unul din primele acte de guvernare ale Generalului Antonescu, după ce a primit puteri depline, în dimineaţa de 5 Septembrie 1940, a fost sa ordone arestarea lui Moruzov, care tocmai atunci debarcase pe aeroportul Băneasa, venind din Germania. Un ofiţer l-a ridicat direct de pe aeroport si, sub paza, l-a depus la un regiment din capitala. Odată cu el a fost arestat şi Nicki Ştefănescu, fostul Director General al Siguranţei Statului. Graba Generalului de a-i aresta pe Moruzov se explica prin teama lui ca acesta, sosit în capitala, sa nu înnoade intrigi contra lui, fie la Palat fie în cadrul Armatei, şi să-l răstoarne. Îi purta ura lui Moruzov şi pentru o afacere mai veche. Pe timpul lui Carol, i se intentase Generalului Antonescu un proces de bigamie şi acela care furnizase justiţiei piesele doveditoare, fusese Moruzov. De atunci, cei doi oameni au devenit duşmani de moarte. şi internarea Generalului, în vara anului 1940, la Bistriţa, se datorează în mare parte influentei lui Moruzov la Palat.

II. Unii criminali ai erei carliste au încercat sa treacă frontiera sau sa se ascundă. Comisarul Parisianu de la Prefectura de Politie reuşise sa treacă frontiera în Iugoslavia, încă din primele zile după schimbarea de regim, unde nu avea de ce sa se mai teama. Mai putin noroc a avut Generalul Marinescu, care a încercat sa se salveze pe aceeaşi ruta. Recunoscut întâmplător de nişte legionari localnici la Băile Herculane, a fost readus în capitala.

Aceeaşi soarta a avut-o Colonelul Negulescu, fostul Preşedinte al Tribunalului Militar de la Cluj, un alter-ego al Colonelului Dumitru de la Bucureşti, complice şi la asasinarea legionarilor din grupul de la Huedin. Fugind din Cluj, după căderea Ardealului de Nord, s-a retras la Sibiu, unde locuia incognito. Descoperit de politia locala, a fost arestat şi transportat la Bucureşti.

Seful Legiunii de Jandarmi din Judeţul Constanta, una din marile bestii ale regimului carlist, care ucisese cu mâna lui trei preoţi din acest judeţ, în cursul represiunilor din 21 Septembrie 1939, dispăruse fara urma după 6 Septembrie. Căutat peste tot, nimeni nu bănuia ca se ascunde la propria lui moşie ce-o avea în sudul judeţului. A fost ridicat s i transportat la Bucureşti.

Colonelul Dumitru, acea sinistra figura din magistratura militara, care, fara nici o vorba de vinovăţie, îl condamnase pe Capitan şi pe fruntaşii Legiunii, nu fugise peste hotare, dar se ascunsese aşa de bine în gara, încât nu i s-a putut da de urma, în tot timpul guvernării noastre.

III. Abia spre sfârşitul lui Septembrie au fost întocmite listele de deţinuţi pentru crimele săvârşite contra legionarilor sub regimul carlist. Listele au fost întocmite direct şi exclusiv de General, Mihai Antonescu şi Rioseanu. Ca o prima parte, s-a decis sa se aplice domiciliul forţat presupuşilor culpabili. Listele întocmite, sub autoritatea Generalului, depăşeau cu mult intenţiile noastre. Cuprindeau şi persoane din cadrul politic al tarii, cum erau, Tătărăscu, Ghelmegeanu, Radu Lobes, Eugen Titeanu, Eduard Mirto şi alţii, apoi Generalii Ilcus şi Florea Tenescu. Cu mare greutate am reuşit să-l conving pe General sa renunţe la aceste persoane şi sa ne rezumam, aşa cum am convenit, la principalele unelte ale dictaturii carliste. Am tratat acest subiect, explicând motivele atitudinii noastre moderate, în Cazul Iorga-Madgearu cât şi în volumul I al lucrării Era Libertăţii, pp. 163- 167.

IV. În cursul cercetărilor Comisiei de Ancheta, s-au descoperit alti culpabili, neindentificati de legionari. S-au emis mandate de arestare contra acestora şi au fost depuşi la Jilava.

Cu aceştia din urma, numărul celor încarceraţi la Jilava se ridicase la 64 de deţinuţi, un număr extrem de mic în raport cu pierderile suferite de mişcare. Cei ucişi în cursul prigoanei carliste se urca la aproape 300, lăsând la o parte calitatea acestor oameni, în cea mai mare parte elemente de elita ale unei generaţii.