5. UN TRIMIS AL LUI CANARIS.

Ma aflam la o recepţie data de von Ritgen, Consilier de Legaţie, la locuinţa lui particulara, cu o mulţime de invitaţi. Eram obiectul atenţiei generale, fiind în acel moment Preşedinte ad-interim al Consiliului de Miniştri, în lipsa Generalului Antonescu, Conducătorul Statului, care se afla în vizita oficiala la Berlin.

În cursul recepţiei, vad ca se apropie de mine un domn în civil, pe care mi-l recomanda von Ritgen a fi trimisul Amiralului Canaris, seful Abwehr-ului german. Nu i-am reţinut numele. Probabil sa fi fost acelaşi ofiţer de marina, Comandor von Müller, de care vorbeşte Mihail Sturdza în cartea lui, România şi Sfârşitul Europei, în capitolul XV.

Am avut o scurta convorbire cu solul lui Canaris într-un colt al salonului. Aşteptam cu interes sa vad ce mesaj îmi trimite puternicul sef al contra-spionajului german, urmaşul faimosului colonel Nikolai, din timpul primului război mondial. Ma aşteptam la toate în afara de aceasta întrebare:

— Amiralul Canaris se interesează de soarta lui Moruzov, care a adus multe şi reale servicii Germaniei. Va întreb care e situaţia judiciara şi daca nu-i este ameninţată viaţa.

I-am răspuns cu toată nevinovăţia neştiind ce se va întâmpla peste câteva zile cu deţinuţii de la Jilava, ca Moruzov va fi judecat împreuna cu lotul marilor criminali ai regimului carlist. Soarta lui o va decide justiţia. Până atunci se afla sub mandat de arestare şi nu vad cum să-i fie ameninţată viaţa.

A fost mulţumit de răspunsul meu şi ne-am despărţit prieteneşte. Nu stiu daca, paralel, n-au fost şi alte intervenţii în favoarea lui Moruzov, făcute direct pe lângă General, fie din partea aceluiaşi personaj sau chiar de către Canaris, în cursul vizitei lui Antonescu la Berlin.

După câteva zile, s-a întâmplat execuţia de la Jilava. Fara îndoiala ca aflând aceasta veste, atât Canaris cât şi trimisul lui la Bucureşti şi-au închipuit cele mai rele lucruri despre mine: cuvintele mele liniştitoare n-ar fi avut alt scop decât sa îndepărteze orice bănuială de la apropiata lichidare a deţinuţilor de la Jilava, în care şi-a găsit moartea şi protejatul lor, întâmplare de care eu n-aş fi fost strain. Asigurările ce le-am dat enigmaticului personaj trimis de Canaris, fara îndoiala ca le-au considerat ca expresia unui cinism fara margini.

Mai e o problema ce trebuie lămurită. Asupra lui Moruzov apasă o dubla osânda: nu era acuzat numai ca participase la actele criminale ale regimului carlist, dar mai trebuia sa suporte şi ura mortala a Generalului Antonescu. Dintre toţi deţinuţii de la Jilava el avea situaţia cea mai grea. Principial şi teoretic, as fi putut interveni pentru toţi cei arestaţi în cazematele Jilavei, pentru a le uşura soarta, în afara de Moruzov. Subiectul era tabu pentru General. Moruzov era bestia neagra a lui Antonescu. De câte ori venea vorba despre Moruzov, în legătură cu internarea Generalului la Mănăstirea Bistriţă, din vara anului 1940; ochii îi scăpărau de mânie şi făcea un gest ca şi cum ar fi vrut să-l răpună cu mana lui.