2. MAREA MANIFESTAŢIE DE LA ALBA IULIA.

Abia s-au încheiat ceremoniile din capitala şi a doua zi un tren special pornea de la Bucureşti spre Alba Iulia, ducând cu sine înaltele autorităţi ale Statului, pentru a lua parte la aniversarea Unirii Ardealului cu Patria-Mamă.

Trenul a intrat în gara Alba Iulia la ora 9 dimineaţa. Din vagoane au coborât Reprezentantul M. S. Regelui, Colonel Pastia, generalul Ion Antonescu, Conducătorul Statului, Horia Sima Vice-Preşedintele Consiliului de Miniştri, Generalul Ilie Steflea, ataşat la Preşedinţie, şi maiorul Elefterescu, secretar la Preşedinţie. Apoi următorii miniştri: Mihail Sturdza, Ministrul de Externe, Gheorghe Cretianu, Ministrul Finanţelor, Constantin Papanace, Subsecretar de Stat la acelaşi Minister, Rioseanu, Subsecretar de Stat la Interne, Corneliu Georgescu, Subsecretar de Stat la Economie, pentru Colonizări şi Populaţia Evacuata. Ministrul Presei şi Propagandei a fost reprezentat de Emil Bulbuc, Secretar General al presei. Mişcarea Legionara a fost reprezentata de Comandanţii Bunei Vestiri, Ilie Gârneaţa şi Mile Lefter. Printre participanţi se afla şi Constantin Stoicanescu, Seful Muncii Legionare.

Pe peronul gării, Generalul Ion Antonescu a fost întâmpinat de către Aurel Bozdoc, Primarul Municipiului, cu tradiţionala pâine şi sare. O companie de infanterie, cu muzica şi drapel, a dat onorul, după care Conducătorul Statului şi Comandantul Mişcării Legionare au trecut în revista compania de soldaţi şi detaşamentul de cămăşi verzi aflate pe peron. Apoi, Conducătorul Statului s-a întreţinut câteva clipe cu Generalii Petre Dumitrescu, Corneliu Dragalina, Carol Schmidt, Tiberiu Petrescu, precum şi cu toţi ofiţerii superiori din garnizoana Alba lulia.

Conducătorul Statului a fost salutat apoi de autorităţile civile ale judeţului şi oraşului: Grigore Baciu, prefect al judeţului, Avocat Ilie Colhon, Comisar al refugiaţilor din Nordul Transilvaniei, Petre Pastiu, sef legionar al judeţului.

De la gara, Conducătorul Statului şi Comandantul Legiunii s-a îndreptat spre Poarta de la intrarea în Cetate, unde au vizitat celula în care a fost ţinut în lanţuri Horea până la moartea lui pe roata. De asemenea au văzut locul unde au suferit martiriu eroii revoluţiei de la 1784.

Generalul Antonescu a vizitat apoi garnizoana militara din localitate, în timp ce seful Legiunii a trecut pe la sediul legionar din localitate.

După aceste vizite, înalţii oaspeţi s-au reunit din nou şi s-au îndreptat spre Catedrala Încoronării, la ora 10 dimineaţa. Au fost întâmpinaţi sub portalul Catedralei de către Prea Sfinţia sa Partenie Ciopron, Episcop Militar, cu Sfânta Evanghelie, înconjurat de un impunător sobor de preoţi în odăjdii.

După acest ceremonial, cortegiul a pornit spre Catedrala Încoronării, unde s-a oficiat un Te-Deum. Răspunsurile au fost date de către Corul Legionar din localitate.

Pe Câmpia Românilor din fata Catedralei.

Încă din zorii zilei, numeroase trenuri venite din Ardeal şi Banat au transportat la Alba Iulia zeci de mii de legionari, îmbrăcaţi în cămăşi verzi sau în frumoasele noastre costume naţionale. În afara de legionari, alte mii şi mii de români din toate satele noastre au ţinut sa fie de fata la măreaţa manifestaţie. După o minima evaluare, cel putin o suta de mii de români au umplut platoul din fata Catedralei. Trebuie notat ca ordinul de concentrare al maselor legionare s-a restrâns la organizaţiile din Ardeal şi Banat. Celelalte parti ale tarii n-au fost mobilizate.

Organizarea manifestaţiei a fost impecabila, sub conducerea avocatului Ilie Colhon, Comandant Legionar. În mijlocul Câmpiei Românilor din fata Catedralei Încoronării, s-a ridicat o imensa tribuna, deasupra căreia străjuia un panou în forma de Cruce, înalt de aproape 20 de metri. Pe braţele acestei Cruci, erau fixate cinci icoane cu chipurile eroilor neamului. Căpitanul în centru, având de-o parte şi de alta, figurile scrutătoare peste veacuri ale lui Horia, Cloşca, Crişan şi Avram Iancu.

La ieşirea din Catedrala şi până la urcarea la tribuna, Generalul Antonescu şi Horia Sima au fost salutaţi cu urale prelungite, în fata tribunei s-a sfinţit mai întâi steagul Uniunii Foştilor Luptători din Gărzile Naţionale, din anii 1918-1919.

Cuvântările.

După actul sfinţirii, seria cuvântărilor a fost deschisa de Generalul Vlad, Comandantul Gărzilor Naţionale din anii 1918-1919: „Noi, membrii Gărzilor Naţionale din anii 1918- 1919, istoviţi de suferinţele îndurate pe toate fronturile războiului mondial, de lipsurile îndurate pe toate fronturile războiului mondial, de lipsurile îndurate în captivitate, şi de povara anilor ce ne-au presărat capetele cu bruma bătrâneţii, nu ne mai putem lua angajamentul reabilitării. Suntem însa fericiţi ca destinul ne-a învrednicit de norocul sa avem un tineret care sa continue lupta dusa de noi.

Garda Naţională Româna, Comandantul vostru de ieri, ordona transmiterea steagului vostru Uniunii Foştilor Luptători din Gărzile Naţionale din 1918-1919, înmânându-l Primului Preşedinte al vostru.

Iar vouă, tinerilor, încalecaţi pe aripile şoimilor de fier ai împlinirii tuturor nădejdilor româneşti, va zic cuvintele Marelui Mucenic: „Faceţi o tara frumoasa şi strălucita ca Soarele de pe Cer.”

Dr. Aurel Dumitrescu, Preşedintele noii organizaţii a Uniunii Foştilor Luptători, care a luat în primire steagul predat de Generalul Vlad, a rostit următoarele cuvinte: „A 22-a aniversare a alipirii Ardealului de Patria Mama găseşte hotarele tarii ciuntite. Este poate totuşi un semn fericit de la Dumnezeu, pentru ca de câte ori tara şi Neamul sunt greu încercate, noi generaţii de eroi se nasc, care, cu braţele oţelite, vor lupta pentru a da câştig cauzei romaneşti.”

Se urca la Tribuna Ilie Colhon, avocat, Comandant Legionar şi organizatorul serbării de la Alba Iulia, care în esenţă a spus următoarele: „Cu toată jalea şi durerea care ne-au strivit inimile, îngenunchem astăzi, ridicând imnuri de slava şi mărire lui Dumnezeu, pentru ca a hărăzit Neamului nostru un om care să-l salveze de la pieirea fiinţei lui.

Se cuvine sa ne legam în fata lui Dumnezeu şi a Căpitanului şi în fata miilor de martiri ai neamului, ca îl vom urma cu sfinţenie pe Generalul Antonescu, care păşeşte astăzi biruitor în Cetatea Ardealului, pe urmele Marelui Mihai.

Sa ne legam în fata sutelor de morminte legionare ca îl vom urma pe Comandantul nostru, Horia Sima, până la moarte, pentru a împlini vrerea lui Ion Mota şi dorinţa Căpitanului.

Sa facem o tara frumoasa, ca un soare, binecuvântata şi ocrotita de Dumnezeu.”

După Colhon am luat eu cuvântul, adresând maselor adunate pe Platoul Românilor următorul mesaj, pe care-l reproduc după cum a apărut în gazeta Buna Vestire.

Horia Sima, seful Mişcării Legionare, vorbeşte Ardealului „Domnule General, Marita Adunare Naţională, Este pentru întâia oara când sufletul românesc de pretutindeni, după 22 de ani de Unirea de la Alba Iulia, se regăseşte cu atâta însufleţire în Cetatea lui Mihai Viteazul.

Aceasta sărbătoare aminteşte, prin numărul ei mare şi clocotul de viaţă care o stăpâneşte, ziua de 1 Decembrie 1918, când zecile de mii de romani din Ardeal şi Banat, adunaţi aici, au hotărât sa dărâme o stăpânire nedreapta şi să-şi unească destinul cu fraţii de dincolo de munţi.

Actul săvârşit atunci la Alba Iulia a izvorât în chip nesilit din conştiinţa poporului nostru şi din dreptul lui de a decide asupra teritoriului pe care îl stăpâneşte, atât ca număr, cât şi ca vechime istorica.

El încheie o epoca nesfârşit de lunga a luptelor dintre noi şi unguri şi care trebuia sa însemne un veac nou în istoria poporului nostru.

Ceea ce a lipsit din clipa unităţii teritoriale şi până astăzi, pentru ca viaţa poporului nostru sa se desfăşoare pe o linie de ascendenta, au fost oamenii de mare răspundere la cârma tarii. Niciunul n-a vrut sa înţeleagă ca numai o puternica închegare sufleteasca a tuturor, în serviciul ideii de permanenta a neamului nostru, numai o mobilizare a tuturor sforţărilor unei naţiuni, poate să-i asigure trăinicia hotărârilor sale.

După ce poporului nostru i s-au dat prin legi şi constituţii toate drepturile, prin metodele de guvernare i s-au risipit toate puterile şi libertăţile, până când i s-a nimicit credinţa în viitor şi până când a ajuns sa se simtă asuprit în propria lui tara şi sa privească cu deznădejde ziua de mâine.

Sub aceasta greşită orientare a conducătorilor tarii, sufletul de luptător al Ardealului a fost nesocotit. Sufletul acesta smuls în chinurile pe roata ale Bălgradului şi în spânzurătorile de pe întreg cuprinsul Transilvaniei, sufletul Ardealului, răvăşit de durerea nedreptăţilor care au pustiit inima Iancului, sufletul zbuciumului prin închisorile Vatului şi Seghedinului, sufletul care şi-a căutat apărători până pe câmpiile din Majadohonda Spaniei sau care a ars ca jarul în inima lui Siancu şi Bănea, n-a fost înţeles.

Acest suflet ardelenesc de luptător permanent, singurul care a asigurat trăinicia aspiraţiilor şi hotărârilor poporului nostru, nu a aflat ascultare nici chiar de multe ori la multi dintre conducătorii politici ardeleni în ultima vreme, care în loc sa cultive acest spirit de lupta, au luptat contra lui.

Dar noi, Ardealule schingiuit, nu te-am uitat. Sufletul tau uriaş cât un munte şi mare cât o furtuna răscolitoare, şi-a găsit împlinirea în Legiune. La chemarea Căpitanului, mii de flăcăi din Ardeal au pornit sa se înşiruie sub comanda lui şi multi dintre ei n-au mai prins răsăritul soarelui.

Ardealule, leagăn al neamului, tulnicul durerilor tale răzbate peste tot. Din cetatea aceasta, a suferinţelor şi nădejdilor noastre, unde am venit sa slăvim împlinirea unui act de dreptate, astăzi, când în fruntea tarii se afla un ostaş care trăieşte şi conduce în spiritul marilor tai luptători, Ardealule, sufletul tau ne vesteşte biruinţa.

Trăiască Ardealul Legionar!

Trăiască Generalul Antonescu, Conducătorul Statului!

Trăiască România Legionara!” (urale prelungite)

Discursul D-lui General Ion Antonescu „Romani, Fraţi ardeleni, Legionari!

1 Decembrie nu este anul acesta ziua bucuriei naţionale.

1 Decembrie este ziua durerii Neamului.

1 Decembrie este astăzi pentru noi ziua martirilor care au suferit şi au murit, s-au jertfit şi au căzut odată cu granitele noastre sfinte.

1 Decembrie este anul acesta ziua judecăţii trecutului, este ziua mustrării şi a pocăinţelor, dar este, fraţilor, şi ziua care ne deschide calea drepturilor viitorului. Sa păşim pe aceasta cale cu încredere în biruinţa.

Am pus doua mii de ani ca sa ne întemeiem hotarele vieţii şi drepturile româneşti, hotarele lui Traian, ale lui Mihai-Bravul şi ale lui Ferdinand; am umplut de ruşine şi paginile de glorie milenara ale istoriei noastre şi slovele biruinţei româneşti, lăsând sa se prăvălească în prăpastia robiei ceea ce zidisem cu sângele atâtor martiri şi sângele ultimilor 800.000 de morţi.

Se plătesc greşelile.

Douăzeci de ani ne-am frânt puterea, ne-am slăbit cugetul şi ne-am slăbit minţile în lupte fratricide pentru ideologii. În deosebi stupide. În bârfeli odioase. În vrajbe dureroase şi în apucături neomenoase.

Greşelile au venit la scadenta. Teribila scadenta!

Granitele s-au prăbuşit rând pe rând, fara ca sa încercam sa le apărăm, fiindcă România a fost surprinsa de furtuna, total slabita înăuntru şi fara nici un sprijin dinafara.

A fost pedepsita o naţiune care va fi eterna, pentru păcatele unei generaţii care este trecătoare. Dar sa nu ne robim durerii. Durerea şi înfrângerea închid în mormântul istoriei neamurile sortite pieirii, dar redeşteaptă şi înalta adevăratele popoare. şi Neamul Românesc nu piere.

Din îndepărtate veacuri şi până azi a reînviat de nenumărate ori triumfator şi înviorat din cenuşa suferinţelor şi umilinţelor sale.

Către fraţii ardeleni.

De aceea, din aceasta cetate a Unirii, a drepturilor noastre veşnice şi încercate, ma adresez cu încredere tuturor. Îmi îndrept gândul plin de nădejde spre ardeleni, spre ostaşi, spre legionari şi spre toţi romanii.

Fraţi ardeleni!

Voi care v-aţi sfâşiat sufletul şi trupul!

Voi care v-aţi părăsit încă odată vetrele vieţii şi crucile mormintelor.

Voi care ati adăugat dureri noi la hrisovul suferinţelor de veacuri.

Nu descurajaţi!

Pe umerii voştri sta apăsarea sfânta a datoriilor strămoşeşti.

În aceasta clipa de îngenunchere, îngenuncheaţi ca sa auziţi trosnetul de trupuri pe roata ale lui Horia şi Cloşca; simţiţi în sânge clocotul de viaţa ardeleneasca al lui Avram Iancu şi ritmul de redeşteptare naţională al lui Mureşan. Plecaţi urechea la brazda strămoşeasca şi purtaţi în cuget icoana gândurilor lui Lazăr, Şincai şi Şaguna, şi cutremuraţi-vă de biruinţă măreaţă şi veşnică a 1ui Mihai Viteazul.

Ne-am născut aici, suntem cei dintâi aşezaţi aici şi vom pleca cei din urma. Vom muri aici, fraţi ardeleni, pentru ca nu putem părăsi, ceea ce nu se poate părăsi. Nici furtunile, nici trufiile şi nici trădările nu ne vor clinti. În fata noastră viitorul sta aspru şi greu, dar plin de nădejde.

Pentru alinarea suferinţelor celor în pribegie.

Am făcut totul pentru a mângâia suferinţele pribegilor. Credinţa lor este nesfârşită, durerea lor este nemărginită, ura lor este fara limita.

Desi am găsit o tara secătuita, am dat totuşi multe ajutoare şi vom face toate jertfele pentru a le da putinţă sa înceapă, prin munca, viaţa lor de la capăt. Am expropriat pentru ei toate proprietăţile rurale evreieşti; pe ele am aşezat mare parte din pribegii neamului.

A vrut Dumnezeu, ca eu, care am luptat în tinereţe pentru granitele neamului şi m-am străduit pentru onoarea şi puterea armatei, sa am la bătrâneţe dureroasa soarta de a-i aduna pe risipiţii granitelor sfărâmate, fara sa am putinţa de a le mângâia rănile şi suferinţele atât cât sufletul meu şi al D-voastra ar fi dorit.” (În continuare, Generalul Antonescu arata ca în călătoriile lui la Roma şi Berlin a pledat cauza Ardealului şi a găsit înţelegere deplina la cei doi conducători ai Puterilor Axei)

Către legionari.

Legionari, România national-legionara şi viitorul întreg al neamului depinde astăzi de fapta voastră de mâine.

De atâtea ori mi-am deschis sufletul pentru voi, de atâtea ori mi-am îndreptat gândul spre voi. Astăzi, în aceasta zi sfânta şi trista, din aceasta cetate de biruinţă româneasca, va trimit din nou sfatul şi nădejdea mea.

Mistica naţională înseamnă convingerea şi dreptatea în puterea unui neam. În aceasta cetate s-a zămislit întâia oara mistica naţională, prin lupta şi prin jertfa. Aici s-a zămislit prima ctitorie a drepturilor şi a afirmării romaneşti.

Legiune a Arhanghelului Mihail, tu trebuie sa slujeşti crezul în puterile neamului. Pentru aceasta, fiecare fapta a fiecărui legionar trebuie sa fie o închinare şi o îngenunchere la drepturile şi la datoriile fata de patrie. Daca tara este astăzi a Legiunii, şi Legiunea trebuie sa fie a tarii. Adevăratul legionar, legionarul legendar, serveşte însa tara sa numai prin munca, numai prin ordine, numai prin supunere oarba la legile şi chemările tarii. Numai făcând astfel, va veţi împlini datoria fata de neam, fata de istorie, fata de voi înşivă şi fata de jertfa Căpitanului.

Am suferit pentru voi, am luptat pentru voi, mi-am sfărâmat în ţăndări o cariera strălucită, pentru voi, şi am pătimit pentru voi. Am nu numai dreptul, dar şi datoria sa va cer ascultare neşovăitoare şi dăruire completa. V-o cer eu, pentru ca prin mine o cere tara. Ascultaţi-o. Lucraţi în ordine, în linişte, în înfrăţire şi armonie. Numai aşa vom putea scoate tara din zbucium şi restrişte, numai aşa îi vom dura viitorul şi îi vom asigura biruinţa.

Ati luptat, ati suferit, ati învins. Întindeţi frăţeasca mâna la toţi şi construiţi cu toţii.”

(După acest mesaj adresat legionarilor, Generalul se îndreaptă spre toţi Românii, cerând sprijin şi încredere din partea lor.) „Români!

De aceea din Alba Iulia, unde gloria celui dintâi întregitor a adus peste veacuri afirmarea de voinţă şi unire a Ardealului, pentru ca în sunetul de clopote al credinţei strămoşeşti, sa dea coroana unirii celui din urma rege întregitor, în numele trecutului, pentru apărarea prezentului şi pentru gloria viitorului, cer azi unirea românilor într-un singur suflet.

Trăiască România!

Trăiască Regele!

Trăiască Legiunea!

Trăiască Unirea Româneasca!

Trăiască biruinţa ce va veni!”

La sfârşitul cuvântării Generalului, valurile imense ale legionarilor au izbucnit în urale.

După manifestaţie, înalţii oaspeţi, Colonelul Pastia, Reprezentantul M. S. Regelui, Generalul Antonescu, Horia Sima, miniştrii şi suita lor, s-au îndreptat spre Palatul Episcopiei, unde au luat masa în sala de festivităţi. Fete tinere, în costume naţionale au servit bucatele la masa. În tot timpul prânzului s-au cântat cântece romaneşti şi a domnit o mare însufleţire.

După recepţia de la Palatul Episcopiei, înaltele autorităţi s-au îndreptat spre Piaţa Mihai Viteazul, unde, de la o tribuna, au primit defilarea armatei şi a detaşamentelor legionare din Ardeal şi Banat.

La orele 5 după masa, Generalul Antonescu cu toţi membrii guvernului au reluat drumul spre capitala, în trenul special cu care au venit.

O singura nota discordanta în aceasta zi măreaţă. Ne aflam spre sfârşitul mesei, când, în fata Palatului Episcopiei, s-a adunat o mare mulţime de legionari, care au început să-mi strige numele. Generalul vădit nemulţumit, mi-a spus: „Du-te afara ca te cheama legionarii”. Am ieşit şi am mulţumit pentru manifestaţie. Dându-mi seama ca Generalul suferise în orgoliul sau, l-am chemat pe Victor Silaghi şi i-am spus sa organizeze în graba o concentrare asemănătoare de legionari, în cinstea lui Antonescu. Într-adevăr în câteva minute, în fata Palatului Episcopiei, au izbucnit urale furtunoase pentru Conducătorul Statului. Antonescu a ieşit în cerdac şi extrem de fericit, i-a salutat cu braţul în sus pe manifestanţi.

Serviciul de ordine al Mişcării, creat după dizolvarea politiei legionare, a dat întâiul examen al eficientei lui. Membrii acestui serviciu, în uniforma şi cu pistoalele la brâu, erau permanent în jurul nostru, ocrotindu-ne. Generalul a fost mulţumit de modul discret în care şi-au îndeplinit datoria membrii acestui serviciu şi a adresat felicitări sefului lor, Boian-Moisescu.