3. PARADA TRUPELOR GERMANE.

Abia ne-am întors de la Alba Iulia şi la Bucureşti ne-a aşteptat un nou eveniment important: parada militara a trupelor germane.

Ca urmare a intrării României în Pactul Tripartit, Misiunea Militara Germana a organizat în capitala o defilare a trupelor germane de instrucţie, atât ca omagiu pentru adeziunea tarii noastre la acest pact, cât şi ca o demonstraţie a forţei combative a Reichului.

Defilarea a avut loc în ziua de 3 Decembrie şi s-a desfăşurat pe Şoseaua Jianu, începând de la Statuia Aviatorilor.

S-a construit o tribuna destinata înaltelor autorităţi ale Statului şi alături de ea alte tribune, rezervate celorlalţi invitaţi. În tribuna principala, în centru, a luat loc M. S. Regele Mihai I. La dreapta Regelui, în linie, protocolul german l-a aşezat pe Generalul Ion Antonescu, pe Horia Sima şi pe Fabricius, Ministrul Germaniei la Bucureşti. În stânga Regelui, erau Generalul Hansen, Comandantul Misiunii Militare Germane şi Generalul Speidel, Comandantul Misiunii Germane de Aviaţie.

În aceeaşi tribuna, în al doilea rând, se aflau înaltele autorităţi militare ale Statului: Colonelul Râmniceanu, adjutant al M. S. Regelui, Generalul Pantazi, Subsecretar de Stat la Apărarea Naţională, Comandorul Jienescu, Subsecretar de Stat pentru Aviaţie, Amiralul Koslinski, Subsecretar de Stat pentru Marina, Generalul Dobre, Subsecretar de Stat pentru Aprovizionarea Armatei, Generalul Ioanitiu, Seful Marelui Stat Major, Generalii Tătăranu şi Iacobici.

O alta tribuna era rezervata membrilor din guvern: Sturdza, Petrovicescu, Mareş, Mihai Antonescu, Vasile Iasinschi, Alexandru Constant. În tribuna guvernului se mai afla şi D. Lupu, Primul Preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Corpul Diplomatic a fost reprezentat de Merry del Val, Ministrul Spaniei la Bucureşti, Macici, Ministrul Slovaciei, şi ataşaţii militari ai Germaniei, Italiei şi Japoniei. Au mai fost prezenţi la defilare reprezentanţii presei străine: germane, italiene şi japoneze, între care Costa Trandafilo, ataşatul de presa al Italiei, Dr. Schikert, Dr. Voss, Karl Hermann Theil, acreditaţi pe lângă diferite agenţii şi organe de presa ale Reichului.

Pe întreg parcursul Şoselei Jianu, de-o parte şi de alta, s-a înşiruit un numeros public. Se distingeau detaşamentele de cămăşi verzi, batalioanele tineretului german din România, precum şi numeroşi funcţionari de la marile ministere şi muncitori de la întreprinderile din capitala.

Defilarea a început la orele 12. O formaţie de avioane de vânătoare germane a străbătut cerul ca nişte săgeţi, urmate de alte grupuri de avioane, de alt tip. Defilarea este deschisa de o echipa de vânători români în accentele muzicii lor militare, care intonează arii patriotice. Defilarea vânătorilor este impecabila. Toţi ostaşii sunt pătrunşi de solemnitatea momentului Odată defilarea încheiata, muzica româneasca se încolonează după unitatea de vânători şi o muzica germana îi ia locul.

Trec mai întâi prin fata tribunei, trupele motorizate germane, cu statele lor majore: infanterie motorizata, formaţiuni de tancuri şi artilerie antiaeriana.

Urmează trupele pedestre: un batalion de aviaţie şi un batalion de infanterie.

Impresia a fost de neuitat pentru toată asistenta, atât prin ţinută marţială a unităţilor germane cât şi prin calitatea armelor cu care erau înzestrate. Până atunci armata germana nu suferise nici o înfrângere şi în mintea tuturor părea sa fie o formidabila forţa militara, necunoscuta în istorie, căreia nu-i va putea rezista nici o putere de pe glob.

Parada a luat sfârşit aproape de orele doua. M. S. Regele, Generalul Antonescu şi Horia Sima i-au felicitat pe comandanţii misiunii militare germane şi şi-au luat rămas bun de la membrii guvernului şi de la corpul diplomatic.

4. AM AVUT NOROC…

Înainte de a pleca spre Alba Iulia, anturajul feminin din jurul lui Antonescu, în frunte cu Doamna Goga, l-a sfătuit pe General sa nu meargă la manifestaţia de 1 Decembrie, deoarece „legionarii ar putea să-l omoare”, după cele întâmplate la Jilava.

Teama lui sa nu aibă parte de un glonte mi-a destăinuit-o Generalul la întoarcerea de la Alba Iulia, în trenul ce ne aducea spre Bucureşti:

— Auzi, Domnule Sima, cu ce umbla lumea: ca legionarii vor sa ma împuşte, pe mine, care am făcut atâtea pentru ei. şi ai văzut ce entuziasm, ce manifestaţie mi s-a făcut la fiecare pas. Sunt fericit ca am trăit aceste clipe de neuitat în mijlocul legionarilor din Ardeal.

Conducătorul era într-o stare sufleteasca euforica.

La manifestaţia de la Alba Iulia, îmbrăcase peste hainele militare un suman moldovenesc, din acelea purtate şi de Capitan, iar pe cap, nu stiu de la cine luase, avea un bicorn ca Mussolini, cu semnul Gărzii de Fier în partea dreapta. Apărea în fata maselor populare ca un legionar, desi nu avea cămaşă verde. În tot timpul nesfârşitei defilări, cu mine alături, saluta cu mâna în sus. Dispăruseră de pe fata lui acele manii şi încruntări de mai înainte şi acuma părea iluminat de o mare bucurie interioara. Atmosfera de sărbătoare de la Alba Iulia, entuziasmul cu care era întâmpinat de mulţime, l-au convins ca nimeni nu-i vrea raul. Dimpotrivă, priveşte la el ca la părintele patriei, chemat de Providenţa sa salveze România din nenorocirea în care căzuse.

După ce a trecut şi ziua defilării trupelor germane, mi-a spus îngândurat:

— Domnule Sima, am avut noroc cu ultimele evenimente: înmormântarea lui Codreanu, serbarea de la Alba Iulia şi parada trupelor germane. Aceasta succesiune de acte memorabile, ne-a salvat popularitatea. Altminteri, după Jilava şi mai ales după asasinarea lui Iorga şi Madgearu, opinia publica ne-ar fi dat peste cap.

— Domnule General, i-am răspuns, câta vreme rămânem împreuna, nu ne poate nimeni da peste cap. Suntem prea tari. Opinia publica este cu noi. Cele trei evenimente au demonstrat încă odată reacţia favorabila a poporului la guvernarea noastră. Pentru cei de la Jilava nu plânge nimeni. Cât priveşte moartea lui Iorga şi Madgearu, eu sunt primul care o regret, ştiind ce necazuri ne-a adus. E o întâmplare nefericita, dar nu aveam ce face. Trebuie sa mergem înainte, suportând aceasta lovitura.

Acuma, daca D-voastra credeţi ca opinia publica ar fi contra noastră avem un mijloc infailibil sa ne convingem: alegerile.

Pentru a treia oara ma adresez D-voastra, rugându-vă sa procedaţi la consultarea poporului, invitând toate partidele sa participe. Eu sunt gata oricând sa ma supun unui verdict popular.

Sunt convins ca poporul este cu noi şi vom obţine majorităţi zdrobitoare, în caz de alegeri. În modul acesta nu va mai putea susţine nimeni ca guvernam contra voinţei poporului”.

Propunerea mea, clara şi categorica, oferita pentru a treia oara Generalului, ca alternativa politica la sistemul existent, nu i-a convenit nici de asta data, desi el deschisese discuţia, spunând îngândurat ca „ne-ar fi putut răsturna opinia publica”.

— Bine, sa ma gândesc.

Generalul s-a consultat, cum îi era obiceiul, cu anturajul sau şi apoi cu oamenii partidelor. Aceştia l-au sfătuit din nou sa nu se avânte pe aceasta cale, deoarece Mişcarea Legionara este la zenitul popularităţii ei şi rezultatele alegerilor ar putea sa afecteze şi poziţia lui.