5. SEMNE DE BUNĂVOINŢĂ.

În zilele următoare, Generalul ne-a copleşit de atenţii şi dragoste. Nici nu deschideam bine gura sa ridic o problema şi era dispus sa o rezolve, fara prea multe explicaţii, în sensul vederilor noastre. A fost, a doua luna de miere în relaţiile noastre cu Conducătorul Statului. Înşir câteva din binefacerile de care ne-am bucurat din partea Generalului în aceasta scurta perioada:

I. După ce s-a întors de la Alba Iulia, încântat de ceea ce văzuse acolo, de splendida defilare a cămăşilor verzi, de frumoasele costume naţionale din Ardeal, mi-a spus ca va aloca o suma de 100 milioane lei pentru înzestrarea legionarilor cu uniforme.

„Trebuie sa ne prezentam şi noi în condiţii demne fata de membrii partidelor din Italia şi Germania”. Banii trebuiau sa fie vărsaţi atelierului de confecţii de uniforme legionare, de sub conducerea lui Vasile Iovin.

II. Într-un Consiliu de Miniştri, ţinut la scurta vreme, Generalul Antonescu aproba ca sa se acorde din bugetul Statului „pensii de onoare” familiilor legionarilor ucişi în era carlista. Erau aproape 300 de familii în aceasta situaţie. Când s-a dat comunicatul presei, nu stiu din intervenţia cui, a fost şters cuvântul „onoare”, cum fusese stabilit în Consiliul de Miniştri şi a apărut numai „pensii”.

III. S-a luat în cercetare cazul special al Doamnelor Iridenta Mota şi Elena Codreanu, sotia Căpitanului. Conducătorul a aprobat ca acestor doua văduve sa li se acorde o pensie de 50.000 lei lunar, ţinându-se seama de jertfa cutremurătoare a soţilor lor pentru Neam şi Tara.

IV. Pentru a veni în ajutorul studenţimii, Generalul Antonescu a alocat un ajutor substanţial din partea Statului în valoare de 100 milioane lei. Acest fond trebuia sa servească la repararea şi amenajarea căminelor existente şi la îmbunătăţirea hranei studenţilor.

Era vădită dorinţa Generalului de a ne capta bunăvoinţă, pentru a şterge urmele asprei atitudini după întâmplările de la Jilava. Pretenţia lui de a lua şefia Legiunii nu mai fusese ridicata şi nimic nu părea sa mai stea în calea unei colaborări loiale şi rodnice pentru tara.