6) „Liga apărării naţional creştine” (L. A. N. C.)

La întoarcerea din străinătate, Corneliu Codreanu întâlneşte următoarea situaţie: lumea studenţească este în grevă şi continuă cu înverşunare lupta pentru a determina votarea lui „numerus clausus”…Guvernul, la rândul său, tot atât de ferm hotărât să nu facă nici un pas în sensul dorit de studenţi.

Analizând forţele care erau faţă în faţă. Corneliu Codreanu ajunge la concluzia că lupta studenţilor se desfăşoară în gol, fără nici o şansă de succes.

Într-adevăr, studenţii nu reprezentau decât o fracţiune infimă din populaţie. Forţele lor, în ciuda bravurii cu care ei înfruntau presiunile guvernamentale, şi în pofida tuturor victoriilor parţiale posibile, erau insuficiente ca să constrângă guvernul să cedeze.

Pentru a face să triumfe tezele lor, era necesar ca ele să fie proiectate, pe scară largă, în conştiinţa naţională.

Acţiunea studenţilor trebuia să iasă din cadrul universitar, din sectorul limitat în care opera până atunci; pentru a deveni o mişcare de masă, o mişcare politică la scară naţională; prin urmare această mişcare, luptând pe căi legale şi utilizând formidabilul curent de opinie creat în favoarea ei, ar putea să determine parlamentul să ratifice „numerus clausus”.

Corneliu Codreanu demonstrează conducătorilor studenţilor necesitatea creării unei organizaţii politice sub preşedinţia profesorului A. C. Cuza, a cărui probitate ideologică era mai presus de orice bănuială. Studenţii trebuiau să constituie avangarda noii organizaţii, în timp ce persoanele mai în vârstă să formeze cadrul propriu-zis politic.

Acest punct de vedere n-a fost acceptat cu uşurinţă.

Majoritatea conducătorilor studenţilor erau de părere că mişcarea nu trebuia să iasă din cadrul universitar. După discuţii ample, s-au raliat în cele din urmă argumentelor lui Codreanu şi s-a adoptat proiectul său.

La 4 martie 1923, a fost convocată, în Iaşi, Adunarea Constitutivă a noii grupări politice. În faţa a peste 2000 de persoane, venite din toate părţile ţării, s-au pus bazele „Ligii Apărării Naţional Creştine” – L. A. N. C., profesorul A. C. Cuza fiind proclamat preşedinte.

Cel dintâi act al noului preşedinte este de a însărcina pe tânărul avocat Corneliu Zelea Codreanu cu organizarea Ligii pe întreaga întindere a ţării, ceea ce corespondea cu funcţia de Secretar General.