4De unde proveneau banii Gărzii de Fier?

Abia se încheiase capitolul suferinţelor de la Vişani, că legionarii citiră în „Patria”, din 22 iulie 1933, organul oficial al Partidului Naţional-Ţărănist din Cluj, o nouă aiureală: „La Răşinari, comună situată în apropierea Sibiului, s-a făcut o senzaţională descoperire, de natură a prezenta o întreagă organizaţie politică în cea mai urâtă lumină şi împotriva căreia guvernul, care are acum în mână cele mai zdrobitoare dovezi, va trebui să procedeze cu toată străşnicia.

O fabrică de bani falşi a Gărzii de Fier.

Anume, în comuna Răşinari s-a descoperit una din multele fabrici de falsificat monezi. Din cerceările întreprinse s-a constatat însă, spre stupoarea tuturor, că de astă dată nu e vorba de o bandă de ţigani sau de descreieraţi, care înfruntă rigorile legii în nădejdea unei grabnice îmbogăţiri, ci de însăşi Garda de Fier, organizaţie politică a d-lui Zelea Codreanu, care, în ultimul timp, s-a dedat la cea mai deşănţată campanie împotriva guvernului şi în general a tuturor partidelor politice din România”.

Articolul continua pe acelaşi ton, afirmând că propaganda Gărzii de Fier, ce luase proporţii considerabile de câtva timp, îşi procura banii de la această fabrică clandestină.

Fără să aştepte ca ancheta de rigoare să fie efectuată, gazetele partidului Naţional-Ţărănesc din întreaga ţară, secondate cu o imensă satisfacţie de presa eveiască, reluară informaţia lansată de ziarul „Patria”, prezentând-o ca pe un fapt sigur şi acoperind Mişcarea cu insulte şi calomnii dintre cele mai odioase.

„S-a dovedit -se putea citi în toate jurnalele partiduluică această organizaţie, care-şi permite să atace partidele, învocându-şi onestitatea, dreptatea şi respectul legilor ţîrii, este în realitate compusă dintr-o bandă de „răufăcători”…Ei fac parte din ceata jefuitorilor de meserie ai ţării -conchidea ziarul „Chemarea Românilor” din 6 august 1933- şi pentru greaua încălcare a legii care a făcut-o, noi n-am sfătuit guvernul decât să-i judece după felul cum cer ei judecarea unor astfel de fapte: pedepsirea cu moartea. La furci cu falsificatorii de bani!”

Această furioasă campanie de presă nu era clădită pe nici un fapt adeverit. Ceea ce se produsese în comuna Răşinari era că anumiţi ţigani, recidivişti în materie, falsificaseră monezi. Nici organizaţia legionară locală, nici cea judeţeană, nu erau amestecate într-un fel în această afacere. În cursul anchetei, reaua credinţă a presei guvernamentale a fost completamente demascată.

Cel care orhestrase toată această campanie de presă era un alt membru al guvernului naţional-ţărănist, Viorel V. Tilea, subsecretar de stat la Preşedenţia Consiliului. Tilea era un intim al camarilei şi omul de încredere al regelui Carol în guvernul Vaida-Voevod. Paralel cu acţiunea întreprinsă de Armand Călinescu la Ministerul de Interne, Tilea montase afacerea de la Răşinari, pentru a compromite moraliceşte Garda de Fier.

În culisele Palatului se pregătea o mare prigoană contra Mişcării, şi cei doi subsecretari de stat fuseseră însărcinaţi, de către camarilă, să intensifice acţiunile provocatoare împotriva Legiunii, în speranţa că legionarii îşi vor pierde răbdarea şi vor riposta. Viorel Tilea chiar anticipase asupra intenţiilor camarilei declarând, în cursul acestei campanii, că: „Avându-se în vedere gravitatea faptelor comise de unii din membrii lor, Gărzile de Fier vor trebui necesarmente dizolvate”(Patria, 22 iulie 1933).

După trei săptămâni de atacuri continui, campania de presă încetă, căci nu putea să-şi bazeze pe nici o probă de ordin judiciar. În zadar legionarii încercaseră publicarea unor dezminţiri, mergând din redacţie în redacţie. Nici un ziar nu voia să admită adevărul. Era epoca de glorie a democraţiei româneşti!