Anul 1601

Mihail V, domnul muntenesc, care în comun numai Mihai Vodă cel Viteaz se numește, după ce fu părăsit de norocul cel dintâi și învins mai întâiu de Gheorghe Basta și de ardeleni, la Mirăslău, apoi de Ioann Zamoschi, cumnatul lui Sigismund Batori (cum s-au zis la anii trecuți), în Valahia, pe Novac Baba, generariul său cel mai credincios decât Gheorghe Mico și Ștefan Tarconii (secuii cei blăstămați care pururea numai pentru aceea slujesc, ca se înșale pe alții), l-au fost comândat lui Gheorghe Basta, ca se-l primească în slujba împărăției nemțești, și el s-au dus la împăratul Rudolf II ca să se apere de pârile protivnicilor, mai ales ale lui Basta. Precum arată Spontoni , Novac Baba au mers la Gheorghe Basta care se întorsese din Brașău la Cluș, ca se primească slujba cea împărătească. Ci Ștefan Ciachi, vânzătoriul lui Mihai Vodă, care, după cum scrie Istvánfi : „Biruința de la Mirăslău mai mult din sumeție și nebunie, decât din înțelepciune, ș-o apropia sie și nu lui Basta, râvnind domnia Ardealului, în care lucru nici lui Moisi Secheli, nici lui Ștefan Bocicai, fără numai lui Sigismund Batori vrea se îngăduie, de nou au strâns seim la Cluș și prin oamenii care ținea cu el, întâiu au șârgunit din țeară și pe Ștefan Bocicai și pe Moisi Secheli.” Apoi, după cum scriu Palatie , Bulenger , Piasețchi și alții mai mulți, au pus pe doamna și pruncii lui Mihai Vodă la închisoare, în Făgăraș. După aceasta, nu în anul trecut, cum scrie Istvánfi , ci în anul de-acum, în luna lui ianuarie, precum arată Eniedi Pal , Gronzchi și Anonymul din Bălgrad , au făcut Ciachi cu seimul său, tyrănnia cea ne mai auzită pe lume, de au ars de vii, în piațul dușului, pe Novac Baba, generariul cel vestit al lui Mihai Vodă, care mersese, cum am zis mai în sus, se ia slujbă la Basta, și pe un preot sârbesc, anume Șaschi, pe care, după ce i-au fript, i-au scos lângă baștea săbăilor de către Feleac, și acolo au împlântat frigările cu trupurile cele fripte. Mers-au fost Novac Baba la Basta cu 400 de vonici și Basta l-ar fi putut și mântui, de ar fi vrut, dară inima cea rea nu l-au lăsat, drept aceea așa s-au luat și folosul.”

Căci scrie Enyedi Pál : „Seimul din Cluș așa au așezat, ca se nu fie mai îndelung sub stăpânirea Neamțului, ci să se supună Turcului. Aci nobilii nu s-au nărăvit la olaltă; drept aceea au prins pe Caspar Cornis. Până când au ținut adunarea aceasta, Sigismund Batori era, aștepta, și eșuia în Moldova, pe cine vor alege prinț, și se făcuse veste că este cu 9.000 de ostași, măcar că nici cu nouă au fost lângă sine, adică nici cu toții nouă. Prins-au atunci și pe Pancratie Șenniei și pe Petru Gheți și pe Petru Husar, băgându-le vină: lui Corniș și lui Șenniei că au fost una cu Mihai Vodă când au venit acesta în Ardeal, iară tuturor, că acești patru bărbați n-au vrut ca să se aducă îndărăpt Sigismund Batori, și pentru reducerea aceasta a lui Sigismund, Basta încă foarte s-au scârbit și s-au supărat. Făgăduit-au ardelenii mare domnie lui Basta, ci Basta nepriimind făgăduințele lor, au eșit din Ardeal, punând mai nainte în Gyerla, pârcălab pe Sifrid Ribis, pentru că, după ce au perdut Mihai Vodă bătaia, la Mirăslău, pârcălabul cel românesc o luase pe picior.” Anonymul din Bălgrad așa scrie: „Albert Deac, Ștefan Ciachi din Almaș, Nicolae Vitez și Ioann Sentpali au fost pricinile de au eșit Basta din Ardeal și s-au rupt ardelenii de către împăratul nemțesc. Acestea au și lucrat de iarăși au redus pe Sigismund Batori în Ardeal. Aceasta așa e de adeverată, cât Albert Deac în public au zis, când au dus la robie pe Pancratie Șenniei și pe Caspar Corniș, că, de nu s-ar fi putut face într-alt typ reducerea lui Sigismund Batori, ar fi sculat pe proști asupra lor. Toate acestea cu ostași le-au isprăvit Albert Deac, Ștefan Ciachi și ceialalți.

După acestea au trimis întâiu pe Paul Nagi din Seghedin și Lavrentie Șigmond; apoi pe Nicolae Bogați cu Mihail Vaida; mai pe urmă pe Ștefan Toldi, Ștefan Ciufos și pe Baltasar Eurdeug (Ordog) în Moldova, ca se reducă pe Sigismund Batori, pe care l-au aflat la Botoșeni, într-o curte, sub pază leșească. Acolo au tăiat o fereastră, au scos pe Sigismund Batori și așa l-au adus în Ardeal, întru întâmpinarea căruia formoasă oaste au mers din Cluș.” Pentru ce au fost Sigismund Batori sub pază leșeasca? Au nu pentru aceea, pentru că Ioann Zamoschi vrea se facă prinț Ardealului pe fiiul său și nu pe Sigismund? Cum scrie Spontoni . Ci eu mă întorc la zisele lui Eniedi Pal care scrie mai încolo, precum urmează: „Când au adus în Ardeal pe Sigismund Batori și se aduna mare oaste la Cluș împrotiva lui Basta care eșise acum în Ungaria să se împreune cu Mihai Vodă, Ribis au dat Gerla lui Sigismund, pentru care” „Sigismund i-au dăruit Uioara de lângă Murăș. După aceea Sigismund au trimis pe Moisi Secheli se pedepsească pe secuii din Ciuc, pentru uciderea cardinalului, pe care i-au și tăiat și jăfuit. Moisi Secheli acesta era vonic sfințit, pe care Ștefan Batori, craiul Poloniei, l-au fost sfințit. Sigismund au strins seim în Cluș, pe a doua zi de Rusali, în care seim au orânduit lucrurile războiului, ce era să-l facă asupra lui Basta. Mulți ostași au adunat Sigismund. Domnul Moldovei, Eremia Movilă încă i-au trimis întru ajutoriu trei mii de curteni.”

Ci Anonymul din Bălgrad scrie așa: „Când se găta Sigismund Batori la război din Silagi asupra lui Basta, i-au venit întru ajutoriu o samă de călăreți și curuți de la Eremia Movilă; mare veste era că ar fi o mie, al cărora povățuitoriu era boieriul Urs. Ursul acesta au trebuit se fie fecior de vodă, pentru că era jugănit la nas, pe care și eu însumi l-am văzut.” Merge mai încolo Eniedi Pal și scrie:

„Venit-au și sârbi întru ajutoriul lui Sigismund Batori de la Țeara-de-Jos, dară acestea numai cu giumătate de voe mergea lângă unguri, pentru bătaia de la Mirăslău. Turcul au trimis lui Sigismund doao sute de tătari și buzdugan cu sabie.

Mare oaste avea Sigismund, cu care; au trecut prin Silagi la Eriu, dară socotindu-se apoi s-au înturnat la Goroslău. Cu Basta au fost 8.000 de ostași și 2.000 de călăreți ungurești cu sulițe. Mihai Vodă au venit de la Dunăre cu 1.300 de haiduci și cu 2.000 de cozaci. La Goroslău s-au lovit laolaltă și nemții au luat tunurile de la oastea lui Sigismund, apoi oastea lui Mihai Vodă au împrăștiat pe ostașii lui Sigismund tăindu-i bărbătește. Sigismund au fugit în Moldova și de-acolo s-au înturnat după aceea curând la Brașău.” Până aici Eniedi Pal, pe scurt, dară destul de clar. De vrei se știi lucrul mai pe larg, citește pe Iștvanfi , pe Gronzchi , pe Spontoni și pe Petru de Reva .

Spontoni și aceasta scrie, că împăratul Rudolf II, când au trimis pe Mihai Vodă întru ajutoriu lui Basta asupra lui Sigismund Batori i-au numerat o sută de mii de taleri, ca să-și strângă oaste. Adaogă. Piasețchi că Ardealul încă l-au făgăduit lui Mihai Vodă, împăratul, numai să scoată pe Sigismund Batori dintrânsul. Iară Iștvanfi scrie că Ferdinand Gonzaga, commendantul Ungariei, din porunca împăratului au împăcat pe Mihai Vodă cu Basta, chiemându-i pe amândoi la prânz, în Cașovia, mai nainte de a merge ei la bătaia de la Goroslău. Ci împăciuirea aceasta nu mult au ținut, pentru că o scrisoare de la Heveneși sună așa: „În bătaia de la Goroslău haiducii și sârbii de sub Mihai Vodă au fost luat șeptezeci și doao de steaguri de la ostasii lur Sigismund Batori. Basta au cerut steagurile acestea se le trimită el la împăratul, iară Mihai Vodă, din sfatul banului Mihalcea și al comisului Leca, i-au respuns că fiind luate prin ostașii lui, el vrea se le trimită la împăratul. Iarăș au trimis Basta se-i dea steagurile, pentru că lui i-au fost încredințat tot războiul și se cuvine ca din mânile lui se meargă steagurile la împăratul; și Mihai Vodă iarăși nu i le-au dat, ci după aceea gândindu-se i le-au trimis prin Thoma Capreoli și prin Aloisie Radibrad. Pentru lucrul acesta Basta s-au mâniat foarte pe Mihai Vodă. Mai pe urmă când au ajuns la Turda, au cerut Mihai Vodă trei sute de valloni de la Basta, cu care se meargă la Făgăraș, se-și aducă muierea și pruncii de-acolo, și Basta i-au făgăduit. Vallonii s-au și gătit sâmbătă ca se pornească duminecă, pentru că toată oastea lui Mihai Vodă se împrăștiase prin țeară. Dimineața căpitanul vallonilor cu ai săi au mers la cortul lui Mihai Vodă. Mihai Vodă i-au eșit înainte, și pentru ca se-i facă cinste l-au mânat se între întâiu în cort, ci căpitanul n-au vrut se facă aceasta, drept aceea au mers întâiu Mihai Vodă și tocmai când întră în cort, căpitanul așa l-au străpuns cu o alabardă prin spate, de au eșit vârvul alabardei de o palmă de ceaia parte: alt vallon întru aceea l-au împușcat și apoi i-au tăiat capul. Perit-au atunci dintre cei ce era cu Mihai Vodă până în 16 bărbați.”

Acestea, care le-am scris aici din Hevenesi, despre moartea lui Mihai Vodă celui Viteaz, sunt culese din rostul românilor, celor ce au fost cu Mihai Vodă, pentru că scrie la început: „Uciderea lui Mihai Vodă cea din anul 1601 (18 zile ale lui avgust așa o spun românii”. Drept aceea spunerea aceasta cu mult mai adeverată trebuie se fie, decât minciunile ce le-au scornit Gheorghe Basta cu părtenii lui, care minciuni lezne le-au primit scriitorii cei ce pătimise câte ceva de la ostașii lui Mihai Vodă, după obiceiul vremilor de resmiriță, neștiind ce vor se pățească întru avvenire de la Basta și de la ostașii lui. Așadară minciună este că Mihai Vodă s-au omorât pentru că s-au înțeles cu turcii asupra împăratului Rudolf II, căci s-au omorât numai din pizmă, pentru vitejia lui, la care n-au putut agiunge Basta, precum mărturisește Borșai Pal , așa scriind: „Mihai Vodă și Gheorghe Basta după biruința de la Gorăslău (ce au fost în trei zile ale lui avgust din anul 1601), au mers se cuprindă Ardealul pe sama împăratului Rudolf, ci Basta cel fără de Dumnezeu, făcu să se omoară Mihai Vodă fără de leac de vină, numai din pizmă și se piardă pe prințul cel viteaz, de care se temea și împăratul turcesc. Înțelegând aceasta Sigismund Batori s-au bucurat dinpreună cu toată Țeara Ardealului și Batori iarăși au venit în Ardeal și țeara toată au stătut lângă dânsul și s-au tăbărât cu el. Iară Basta cel fără de Dumnezeu au ars prin oamenii săi Ardealul, l-au prădat, l-au robit și partea cea mai mare cu cetățile o au tras la împăratul.”

Vezi! Cum scrie ungurul cel adeverat, Borșai Pal care numai înșălat de alții au greșit în istoria sa, nu cum au scris Anonymul din Bălgrad , zicând: „Și ca și de la noi care atunci năcăjeam în Sibiiu, se aibă ceva cinste, i-am făcut versurile acestea lui Mihai Vodă, se i le pună pe mormânt:

pentru că istoricilor nu se cuvine a scrie alta, fără numai întâmplările, precum au fost, în care treaptă foarte au greșit Spontoni tălianul, prietenul lui Basta și mai vârtos ungurii care încă nu gustase dulceața lui Basta, ale căruia fapte de-aici înainte cu mult mai amare au fost de cât ale lui Mihai Vodă. Nu te mira, așadară, de au pus Mihai Vodă steag în locul, în care au fost înfiptă frigarea cu trupul cel fript al generariului său, Novac Baba; nu te mira că au aprins Turda, unde se sfătuise ardelenii asupra lui; nu te mira că sârbii așa de cumplit au lucrat asupra ardelenilor pentru frigerea de vii a lui Novac și a preotului Șașchi, precum scrie Anonymul din Bălgrad , ci judecă, oare n-au avut și Mihai Vodă și sârbii cădință de a se izbândi? Și gândește, de ți s-ar fi fost ție făcut acestea ce făcuse lui Mihai Vodă și ostașilor lui, oare nu ai fi făcut tu cu mult mai cumplite asupra dușmanilor tăi? Care, de le vei socoti bine și deamăruntul, vei pricepe că Gheorghe Basta au fost un om tocmai de nimica. Ce și din batjocura, care o au făcut lui Mihai Vodă, după ce l-au omorât, încă poți culege. Pentru că, după cum scriu toți istoricii cei mai sus aduși, capul i l-au pus pe o mortăciune de cal și așa l-au ținut vreo câtva timp, iară de pe trup i-au tăiat sfâșii, apoi l-au dat unor sârbi să-l îngroape. Nu așa au lucrat Mihai Vodă cu capul și trupul cardinalului Andrei Batori, cum s-au văzut la anul 1599, de-unde poți culege care au avut mai bună creștere, Mihai Vodă au Basta?

Ce are dară preavestitul Enghel de aruncă creșterea lui Mihai Vodă? Căci almintrelea, că-l laudă, nu greșește.

Spontoni scrie că capul lui Mihai Vodă s-au trimis în Valahia de Basta, ca se creadă boierii din ținutul Craiovei, pe care nu-i supusese șie Simeon Movilă vreodată, și se-și aleagă alt domn; și că, cu prilejul acesta, l-au commândat pe Marco, feciorul lui Petru IV Cercel, despre care am vorbit și la anul 1591, ca se-l aleagă domn, ci boierii nu l-au priimit, pentru că era tiner, numai de 18 ani. Mai multe scriu avtorii mai sus numiți despre Mihai Vodă cel Viteaz sau Mihail V, domnul muntenesc, care le poți ceti la dânșii, căci eu trec la lucrurile ce s-au făcut în Valahia tot întru acesta timp.

Arătat-am la anul trecut, că Ioann Zamoschi, cancelarul Poloniei, au fost alungat pe Mihai Vodă din Valahia-cea-Mare, ci în Valahia-cea-Mică, adică în banatul Craiovei n-au intrat, pentru că acolo au ținut Mihail V sau Mihai Vodă cel Viteaz oștile sale, până când s-au omorât, prin viclenșugul lui Basta, precum bine scrie Spontoni , dară rău face că și ținerea oștilor acestora încă o tâlcuiește în rea parte, numai ca se poată acoperi nelegiuirea lui Basta. Drept aceea jafurile despre care scrie Anonymul românesc , că le-au făcut Simeon Movilă, numai în Valahia-cea-Mare le-au făcut, și nu pentru alta, fără numai pentru că nu avea nădejde de a putea domni în Valahia, mai vârtos înțelegând că Mihai Vodă cel Viteaz s-au înturnat de la împăratul nemțesc și au biruit și pe Sigismund Batori la Goroslău. Nu bine scrie așadară Anonymul nostru, că „Auzind de moartea lui Mihai Vodă, Simeon Movilă Vodă au venit cu leșii și cu moldovenii și prădând țeara, pe boieri și mânăștirile, s-au făcut domn” pentru că domn, cum am zis, se făcuse în anul trecut. Ci apoi bine scrie, zicând; „Iară trei frați Buzesti vezând atâta pradă a țerei, s-au rădicat cu oștile Craiovei și au scos pe Simeon Vodă din domnie.” Pentru că și preavestitul Enghel așa scrie din Filștih: „Nefiind de față Mihai Vodă, Simeon Movilă cu moldovenii și cu polonii, cu care venise în Valahia, foarte au prădat țeara. Iară frații Buzești s-au rădicat asupra lui cu oștile de la Craiova, dară Simeon n-au cutezat a-i aștepta, ci au fugit în Moldova. Buzeștii s-au cărat după el și i-au ajuns oștile dincoace de Focșani, la un râu; aici au tăiat pe mulți dintre ostașii lui Simeon și au luat înapoi tot, cât prădase din Valahia; de-aici Buzeștii s-au înturnat cu mare dobândă, și râul lângă care au bătut pe ostașii lui Simeon Movilă, l-au numit Câcata. Tocma în timpul, în care s-au întâmplat aceasta, au nimerit și boierii aceia din Ardeal, la Câneni, care slujise pe Mihai Vodă până la moartea lui, cu tabăra ce mai remăsese, și s-au tăbărât la satul Cârștinești, lângă Argeș, la care au venit și Buzeștii și s-au sfătuit se-și aleagă domn ca acela, sub care să se odihnească țeara și, cu ajutoriul lui Dumnezeu, au ales pe Șerban, feciorul Radului, nepotul lui Basarab Vodă, din familia lui Basarab celui Bătrân, pe care cu triumf l-au dus în scaunul țerei, la Târgovești.”

Șerban acesta, atunci când s-au rădicat domn Valahiei, s-a numit Radul (care, în șirul domnilor muntenești, după cum am scris eu șireaoa, este Radul al zecelea), cum bine înseamnă Volfgang Betlen , pentru că și el se iscălește Ioann Radul, în cartea, care o au scris lui Moisi Secheli, în 11 iunie din anul 1603, cum vom vedea acolo; nici greșește Betlen, când zice că țeara au fost trei și mai multe luni fără de domn, după moartea lui Mihai Vodă celui Viteaz, și atunci au pus Basta pe Radul X, pentru că așa zice și cartea boierilor muntenești către Moisi Secheli, care o voi aduce la anul 1603. Spontoni bine osebește pe Radul X, care și Șerban Basarab se numește de alți istorici, de Radul XI, feciorul lui Mihail IV sau Mihnea Turcul care i-au urmat în anul 1611.

Ce scrie preavestitul Enghel despre Chevenhiller, adică că zice că Basta, după uciderea lui Mihai Vodă, au commândat muntenilor domn pe Marco, feciorul lui Petru IV Cercel, adică pe nepotul din frate al lui Mihai Vodă, dară boierii nu l-au primit, ci dintâi au vrut să pună domn pe Stoiza sau Staicul, apoi nepriimind acesta domnia, așa au pus domn pe Radul X, nu smintește Chevenhiller, pentru că și Spontoni așa scrie mai nainte. Dară smintește preavestitul Enghel așa scriind: „Despre familia lui Mihai Vodă știm, cum se va zice în istoria Moldovei, că Florica și Petrașco s-au robit de tătari. Carra iarăși amestecă timpul când zice că Petru, feciorul lui Mihai Vodă, au călătorit la Beci ca se ceară domnia muntenească și să se jăluiască pentru uciderea tătâne-său, dară acolo nimica au isprăvit și de năcaz și mișălătate au murit... Și aceea tocmai nu e adeverată, ce scrie el dinpreună cu Cantemir, că Ancuța, fata lui Șerban (a Radului X), au fost muierea lui Petrașco.

Adeverul este că Șerban au luat pe Ancuța, fata lui Mihai Vodă, și așa Șerban au fost ginere lui Mihai Vodă. „Zis-am că smintește preavestitul Enghel, pentru că zice o scrisoare de la Heveneși : „Ce au dat doamna lui Mihai Vodă lui Menhard Bogati ca se i le țină, sunt acestea; trei mintei cu scofiu de aur și căptușite cu soboli, un asturcan foarte formos înșălat, înfrânat cu sersamuri țintuite cu petri scumpe, care cal l-au dat după aceea Bogati lui Ladislav Giulafi, un lanț de aur ce plătea o mie de galbeni, o bâtă foarte formoasă ce o cumpărase Mihai Vodă din Țarigrad cu o mie de florinți nemțești. Pentru întoarcerea acestora trimesese Petrașco, feciorul lui Mihai Vodă, poruncă împărătească în Ardeal, asupra lui Menhard Bogati, ca prin commissariul Craușeneg se le poată dobândi. Ci Bogati au dăruit pe Craușeneg cu cupe și scafe de argint și orbindu-l cu darurile, nimica au întors lui Petrașco. „Iată! că Petrașco n-au fost robit de tătari, cum scrie Enghel, ci au mers la Beci. Șerban sau Radul X încă n-au putut fi ginere lui Mihai Vodă, măcar că cu Enghel ține și Anonymus al nostru , pentru că nu se citește să fi avut Mihai Vodă mai multe fete decât pe singură Florica, pe care au vrut să o mărite după nepotu-său, Marco, și se-i dea zestre Valahia, de este adeverat ce scrie Spontoni ; remâne așadară că nu greșește Carra și dirept are Dimitrie Cantemir când scriu că Ancuța, muierea lui Petrașco, au fost fata Radului X, cum se va mai zice și la anul 1690. Sigismund Batori după ce au perdut bătaia cea din 3 zile ale lui avgust 1601, de la Goroslău, și au fugit în Moldova, nu mult au zăbăvit și luând trei bași turcești cu sine au venit la Brașău, în luna lui septemvrie, pentru că scrie Anonymul din Bălgrad : „Sigismund Batori venind în Brașău, fără de știrea și voia țerei ș-au legat îmblăcii pe-ascuns de nemți, în care treabă au pus mișlocitoriu pe iezuvitul Antonie Mariet. Acesta au tras în partea lui Sigismund pe Ștefan Ciachi, Nicolae Bogați și pe vro câțiva nobili. Iară Sigismund, ca mai lezne se-și dobândească scopul, cu puterea turcească și tătărească au strâmtorit afară din Ardeal pe Gheorghe Basta care s-au tras și s-au șănțuit pe iarnă lângă Dej; dară întru aceea în toate se înțelegea cu Sigismund. Sigismund ca se amăgească pe turci și pe tătari că el nu are vreun amestec cu nemții, după ce au trecut vremea cea bună, de doao luni după Sânmihaiu, la începutul lui dechemvrie, când știia că nu se vor putea bate oștile de frig, au încungiurat și au început a bate Clușul, care dirept aceea o au făcut, căci nădejduia că prin mișlocirea lui Basta va dobândi de la împăratul Rudolf II ca iarăși se remână prinț Ardealului, pentru aceea nici el se scula pe Basta, nici Basta pe el. După ce au zăbăvit Sigismund, sub Cluș, zece zile cu turcii, cu tătarii, cu secuii și cu ungurii, au ars oștezele și într-o duminecă dimineața... s-au întors de la Cluș și Basta a treia zi au mers în Cluș, iară Sigismund înturnându-se în Bălgrad cu toate oștile și înțelegându-se cu Basta, pe doi bași i-au slobozit acasă, numai pe Bec-bașa l-au ținut la sine. În Bălgrad nu îndelung au zăbăvit Sigismund, ci s-au dus cu lăcașul în Deva, de-unde la sfârșitul lui ianuarie din anul 1602, s-au mutat în Brașău.”