[Unirea țărilor române sub Mihai Viteazul]

Anul 1600

Mihai Vodă după ce au sfârșit seimul din Bălgrad, cum s-au arătat la anul trecut, și ș-au așezat oștile de iarnă, au înștiințat pe împăratul Rudolf II despre toate câte pătrase în Ardeal și, după cum scrie Petru de Reva : „Au cerut ca pentru credincioșirea și strădania aceasta se i se dea lui și fiiului său (lui Petrașco), Ardealul de moșie dinpreună cu Oradea Mare, Hustul, Baia-Mare și celealalte părți ale Ungariei; a două, ca toate bunurile și vâlfele, care le avusese Sigismund Batori de la împăratul, se le aibă și el; a treia, ca să i se făgăduiască că, de s-ar întâmpla se cadă la robie, îl va rescumpăra împăratul și, de s-ar alunga din Ardeal, se i se numere 100.000 de galbeni. Acestea de le va primi împăratul, tot ținutul de la Marea Neagră (nu Caspică) până la Buda, Bălgradul din Serbia și Solnoc, îl va supune împăratului”. Așișderea scriu Calvisie , Brietie , Brentan , Bucolcer , Bulenger , Palatie , Dogâioni , Dionigi .

Ci Samuil Gronzchi scrie că împăratul numai atâta au respuns acum de o dată lui Mihai Vodă că va trimite solii săi în Ardeal, și aceea toate le vor așeza, cum va fi mai bine, precum au și trimis, cum se va arăta acuș.

Întru aceea Mihai Vodă, după cum se citește întro scrisoare cu mâna la Hevenesi : „Din îndemnul lui Dimitrie Napraghi, episcopului celui latinesc din Ardeal, în anul 1600, la începutul lui februarie, au poruncit să se pecetluiască besericele arianilor din Turda și din Cluș, și la aceasta au trimis pe secretariul Iacobn, care încă era arian. După aceea s-au pornit mare goană asupra nobililor care era ariani și li s-au cuprins bunurile pe sama fiscului.” Până când au făcut Mihai Vodă toate, câte le-am zis mai nainte Gheorghe Basta, pe care îl lăsase arhiduxul Maximilian în locul său, mai mare generariu peste Ungaria-de-Sus și ale căruia viclenșuguri și tyrănnii le voi scrie întru avenire, nu înceta a pârî pe Mihai Vodă la împăratul Rudolf II, numai ca să poată domni el peste Ardeal; ci Mihai Vodă încă nu mult îl socotea pe Basta, de-unde i-au venit apoi perirea lui Mihai Vodă, precum mărturisește Iștvanfi și eu voi arăta de-aici înainte. Drept aceea împăratul au și trimis soli, după cum făgăduise, la Mihai Vodă pe David Ungnad și Vârtolomeiu Peț, ca să împace pe Mihai Vodă cu Basta, care și bani au dus lui Mihai Vodă (de este adeverat ce scrie Palatie ), 30.000 de galbeni; ci lui Mihai Vodă banii aceia i s-au părut puțini și, precum arată Spondan , au respuns solilor că, de vrea împăratul se trimită ocârmuitoriu Ardealului pe vrunul din avgustă Casa Austriei, el bucuros va da Ardealul, dară lui Basta nu-l va da, pentru că tare și vârtos crede că împăratul Rudolf încă nu va lăsa neresplătite vredniciile lui.

Întru aceea s-au întâmplat de Poarta turcească (care în tot typul cerca pretenșugul lui Mihai Vodă, cum s-au arătat și la anul 1597) au trimis soli la Mihai Vodă, precum scrie Palatie : „Pe Huraia (sau Hieraiana, după Calvisie) aga, om cinstit pentru căruntețele sale, pe care el, cu foarte mare pompă l-au priimit, eșindu-i întru întâmpânare cale de o gimătate de milă; când nu era departe de laolaltă, amândouă s-au pogorit de pe cai și dându-și binețe, aga au descins sabia cea persianească de pe Mihai Vodă și l-au încins cu altă sabie turcească, grămădită cu petri scumpe, dându-i și alte daruri, între care au fost septe asturcan; prea buni și pene de pus în cumănace, ce se ducea înaintea lui Mihai Vodă, și așa au intrat amândoi în Brașău.” Acestea toate scotea ochii nu numai lui Basta, ci și solilor celor mai sus numiți; ci Mihai Vodă le-au spus că el le face acestea pentru cinstea care se cuvine solilor, totuși solii împărătești nu în bun nume au priimit acestea, cosorându-i Basta, care au și repus după aceea Ardealul, cum se va arăta de-aici înainte.

Sigismund Batori, omul cel lunatec și stricarea Ardealului, după ce au înțeles moartea vărului său, a cardinalului Andrei Batori, iarăs ș-au băgat în cap să se facă prinț Ardealului. Drept aceea, precum scrie Ioann Palatie : „Sigismund Batori unindu-și puterea cu Eremia Movilă, despotul Moldovei, s-au adunat bună oaste dintru ai săi, din turci și din poloni și se găta se cuprindă Ardealul. Aceasta oblâcindu-o Mihai Vodă, ca să nu-și adune ei mai tare oaste, au pornit asupra lor, în Moldova, și Sigismund cu Ieremia au fugit de fața lui, neavând atâtea oști, ci oastea lui Mihai Vodă totuși la atâta agiunsese pentru lipsa zahărelei, de se hrănea cu frunzele arburilor. Agiungând mai pe urmă la Nistru, lângă Ormun, în marginea Poloniei, pe Sigismund care se încredința ajutoriului celui nou, căci avea ca la 30.000 de ostași, amar s-au bătut, perind mulți de îmbe părțile. Mai pe urmă biruința au fost a lui Mihai Vodă. Dintre batoriani au perit 8.000, dintre români de-abea au picat doao mii. Așa au cuprins Mihai Vodă toată Moldova, sub numele împăratului, și i-au dat ocârmuitoriu pe fiiul său, iară el s-au înturnat în Ardeal.” Așișderea scrie Spondan ; o scrisoare cu mâna de la Heveneși zice: „Când au mers Mihai Vodă în Moldova cu oaste, pe la Rusalile din anul 1600, s-au sfătuit ca se trimită în Valahia cu fiiul său, treizeci de nobili de cei mai de frunte din Ardeal, pentru aceea, ca, de cumva n-ar avea noroc în Moldova, ci s-ar învinge și protivnicii aducând pe Sigismund Batori, l-ar scoate din Ardeal și l-ar strâmtori în Valahia, se aibă acolo pe nobilii din Ardeal, ca un zălog. Iară nobilii, pe care i-au trimis, au fost acestea: Șeniei Pongraț, Bodoni Iștvan, Banfi Gabor, tustrei boieri de divan, Bogati Micloș, Camuti Farcaș, Nicola Ianos. Belei Gheorg, Giulai Frenț, Taroci Șebeșten, Torma Criștof, Baladfi Iștvan, Bornemisa Iștvan, Beseniei Iștvan, Banfi Gheorg. Mihai și Frenț și alții până în treizeci, care cinci luni au zăbăvit acolo, de primăvara până la seceriș.” Așadară n-au pus Mihai Vodă ocârmuitoriu Moldovei, pe fiiul său, Petrașco, cum scriu Palatie și Spondan, ci de aceasta nu te mira, pentru că toți istoricii, câți au scris despre lucrurile în anul acesta pătrate de Mihai Vodă, foarte amestecă toată istoria care eu drept aceea așa o pun în rând, însemnând fieștecare lucru, de unde l-am luat.

Când au dat Sigismund Batori Ardealul cardinalului, după Anonymul din Bălgrad , ca să se mântue de muierea sa. Maria Criștierna, pe care o au trimis la părinți, au pentru că nu o au iubit vreo dată, au, cum scrie Palatie , pentru că au fost legat de Ioanna, baba lui Ioann Coacocie, l-au urmat în Polonia, după Iștvanfi . Frantisc Vaș, Gavriil Betlen și alții, care l-au sfătuit ca, după moartea cardinalului, să se întoarne în Ardeal și cu ajutoriul leșesc, turcesc și moldovenesc se alunge pe Mihai Vodă dintrânsul și acum și trăsese Sigismund pe cumnatul său, Ioann Zamoschi, cancelarul și hatmanul Poloniei, și pe Eremia Movilă, domnul Moldovei, în partea sa. Oblicind aceasta Mihai Vodă, precum scrie Anonymul din Bălgrad , au trimis pe Ioann Muralie în Polonia și Moldova, se omoare și pe Sigismund și pe Eremia, au de nu va putea face aceasta, se-i aducă pe amândoi la aceea, ca Sigismund Batori să se căsătorească cu Florica, fata lui Mihai Vodă, și Eremia Movilă se-și dea fata după Petrașco, feciorul lui Mihai Vodă, că așa Mihai Vodă numai Brașăul și Făgărașul va ținea pe sama sa, iară Ardealul cu celealalte cetăți, îndată le va întoarce lui Sigismund Batori și el se va înturna în Valahia. Lui Sigismund i-au plăcut și ar fi mers bucuros, pentru că tare îl îndemna la aceea Baltasar Silvași și David Deac, ci Hertelie n-au lăsat, după ei; Eremia Movilă, domnul moldovenesc, încă au prins pe Ioann Muralie și l-au ținut în ferre până când, la rugămintea lui Sigismund, l-au slobozit, când au venit Sigismund la bătaia de la Gorăslău, și după aceea Ioann Muralie au trăit în Sibiu împreună cu Anonymul din Bălgrad, care scrie acestea.

Până când au făcut Ioann Muralie acelea, care s-au zis mai sus, Mihai Vodă au lucrat cu solii împăratului Rudolf II, precum am scris mai nainte, dară din sumeție mare au greșit, pentru că scrie Anonymul din Bălgrad : „Au îmbătat odineoară Mihai Vodă pe Vârtolomeiu Peț și pe David Ungnad și el încă fiind derdeteag, i-au întrebat: «Fată e au nevastă, împăratul nemțesc? așa spun»”. Care întrebare nu s-au cuvinit lui, măcar cât de viteaz au fost, pentru că sumețiile acestea i-au și mâncat mai pe urmă viața. Întru aceea, precum scrie Mico Frenț , Mihai Vodă toată iarna s-au gătit asupra lui Eremia Movilă, și primăvara cu mari oști au trecut în Moldova, de unde, după ce au cuprins Moldova, cum s-au zis mai sus, numai în iulie s-au înturnat în Ardeal. Ci rău au lucrat că au lăsat pe Moisi Secheli și pe Ștefan Ciachi să bată Hotinul, unde se trăsese Eremia Movilă Vodă, pentru că aceia s-au înțeles cu Sigismund Batori ca să-l aducă iarăși în Ardeal, și lăsând baterea Hotinului s-au înturnat acasă.

Mihai Vodă după ce s-au înturnat, au mers în Bălgrad, iară oștile, după cum scrie mai încolo acelaș Mico, și le-au așezat: „Pe ungurii cei cu sulițe, care era sub căpitanii Gheorghe Maco și Ștefan Tarconii, în Țeara Bârsei, pe șârbii cei cu sulițe la Cohalm și la Șincu-Mare, pe cozaci la Sighișoara și la Mediaș. Moisi Secheli încă, fiind generariul lui Mihai Vodă (după ce s-au înturnat), o vreme au rămas în Țeara Bârsei, în Boșfalău și în Feldioara, și de-acolo s-au înțeles cu căpitanii și hodnogii să se scoale lângă Sigismund Batori, asupra lui Mihai Vodă… De-aici Moisi Secheli au mers la Sighișoara, unde era casnicii lui cu socru-său, Volfgang Corniș, cel sfânt; acolo nu mult au zăbăvit și s-au dus în Polonia se aducă oști împrotiva lui Mihai Vodă. Care oblicindu-o Mihai Vodă, au prins pe Volfgang Comis, și pe Mihail Somai, așișderea pe Franțisc Farcaș, i-au tăiat. „Pe Volfgang Corniș l-au dus la Bălgrad în prinsoare, cum vom vedea acuș.

Vezând Mihai Vodă că Ioann Zamoschi foarte tare s-au amestecat în reducerea lui Sigismund Batori în Ardeal, precum; scrie Anonymul din Bălgrad , au început a se înțelege cu Muscul, cu duxul Chioviei și cu arhiduxul Maximilian, ca dinpreună cu el să se scoale asupra Poloniei și se pună craiu întrânsa pe Maximilian. Drept aceea au trimis, dară sub alt pretext, pe Stroia Rusescul și pe Gheorghe Raț în Polonia, la craiul Sigismund III, ci mai nainte de a eși acestea din Ungaria, s-au rescolit ardelenii asupra lui Mihai Vodă, care înțelegându-o Sigismund Racoți, pe amândoi i-au prins la Muncaci și pe Stroia l-au slobozit după scurtă vreme, dară pe Gheorghe Raț l-au ținut rob până când s-au întors Mihai Vodă de la împăratul, în anul 1601, și atunci l-au slobozit.”

Mai nainte de a se începe rescoala asupra lui Mihai Vodă, așa scrie oarecine la Heveneși : „Că în luna lui avgust din anul 1600, au tăiat Mihai Vodă Hoedinul; aceasta au fost pricina: Mihai Vodă își împărțise darabanii prin orașe, pe care trebuia se-i hrănească orașele, și măcar că era olărit ce și cât să le dea, totuși darabanii nu se îndestula cu atâta, ci mai multe năsărâmbe făcea proștilor, în Hoedin așezase 180 de darabani roși, pe care îi ținea cu mâncare și beutură hoedinenii și de biu le da ce li se cuvinea, tătusi cât bea o țiră, toate relele făcea, gazdelor sale și orașul îl suduia și spurca cu cuvintele, S-au întâmplat odineoară lucrul acesta: în Hoedin au obicinuit a se face târg dumineca, unde se adună românii și ungurii de prin împrejur, cu gloata, unii cumpărând, alții vânzând. Darabanii preâmblându-se prin piaț, au scornit aceasta: Era între dânșii un lotru, care s-au remășit cu ceialalți pe o vadră de vin, ca el singur va întiri tot târgul.

Drept aceea s-au gătit și au luat doao bâte la sine, una în mâni, alta în brâu și pornind asupra târgului au început a bate pe români și pe unguri, pe bărbați și pe muieri, întru atâta, cât toți au fugit și au lăsat în piaț, tot ce dusese se vândă. Iară dărăbanii ceialalți care era de față, au răpit toate, batjocorind pe târgoveți, că n-au fost harnici de a se apăra de un singur român, care n-au avut alte arme fără numai bâtă. Și făcându-se jalobă despre acestea la hodnogiul darabanilor, acesta încă numai în râs au luat tot lucrul. După aceea hoedinenii s-au sfătuit între sine ca dumineca, până nu vor eși din beserică, se nu dea dărăbanilor de mâncat și de beut.

Într-o duminecă s-au întâmplat de orășenii au intrat în beserică și popa le făcea învățătură, numai un orășean mergea mai târzâu; pe acesta l-au întâmpinat trei dărăbani dinnaintea besericei și rău i-au pisat cu muchea securilor, pentru ce nu le-au dus hrană. Iară orășeanul au scăpat în beserică și au lărmuit pe toți orășenii, care eșind cu toții s-au sculat asupra dărăbanilor și cu ce arme proaste au căpătat a mână, pe toți i-au deculat, doară zece sau doisprăzece de au scăpat fugind la câmp au la pădure, au în curțile nobilitărești, din 180 de darabani. Așa deculându-i însuși hoedinenii au săpat o groapă mare lângă beserică și i-au aruncat întrânsa. Unii dintre dărăbani încă nu murise, totuși de vii i-au astrucat, și cerând apă însătoșați fiind pentru curgerea sângelui din multe rane, le respundea hoedinenii că mai nainte nu-i putea sătura cu vin, și atunci le-ar fi fost bună și apa, și nu le da, până ce i-au astrucat pe toți. Înțelegând aceasta Mihai Vodă în Bălgrad, vrea se trimită se tae pe toți hoedinenii, ci unii dintre sfetnicii cei ardelenești, l-au sfătuit se cerce mai nainte ce au smintit dărăbanii, apoi se țină lege și după lege se pedepsească pe hoedineni. Au și primit Mihai Vodă sfatul, măcar cât de cumplit era, ce au fost minune. Iară acum prinții și generării cei creștini (în margine se înseamnă că Basta se înțelege), nu lucră, cum au lucrat Mihai Vodă, ci fără de leac de lege și direptate omoară, prind, tae, giăfuesc și întiresc pe nobili, pe cetățeni și pe proști. Drept aceea Mihai Vodă au adunat pe boierii românești și pe sfetnicii ardelenești în Bălgrad și trimețând se joare mărturiile ce știia vina dărăbanilor, au ținut lege, iară legea au aflat că hoedinenii sunt vinovați și sunt rebelii pentru aceasta, pentru că, de au greșit dărăbanii și hodnogiul lor n-au făcut direptate hoedinenilor, acestea trebuia se ajungă la Mihai Vodă, în contra hodnogiului și, de nu le-ar fi folosit și Mihai Vodă, atunci ar fi avut cale se facă ce au făcut. Așa curând judecata, după vro câteva zile au trimis 500 de dărăbani români, să tae și să ardă Hoedinul și au ales pe Ștefan Ciachi din Aghireș și Almaș se meargă cu dărăbanii. Dară au Ștefan Ciachi au altul dintre sfetnici au fost înștiințat pe hoedineni mai nainte se aibă grija că toți vor peri. Drept aceea hoedinenii au fugit care încătrău au putut fugi, unii la Silagi, alții în Oradea Mare, alții întralte părți, numai 10 sau 12 calici care n-au priceput lucrul, au rămas acasă; pe aceștia i-au tăiat românii și Hoedinul tot l-au ars, numai vro doao curți nobilitărești, în care se mântuise dărăbanii cei rămași, le-au lăsat întregi. Lucrul acesta s-au întâmplat cu trei sau patru septămâni mai nainte de a se învinge Mihai Vodă la Mirăslău.”

După ce s-au înturnat Mihai Vodă din Moldova, în 20 de zile ale lui iulie din anul 1600, ținuse adunare de țeară în Bălgrad, ale căriia închieturi le-au întărit în 26 iulie, precum arată diplomatul lui . Diplomatul acesta îl poți ceti întreg, în scrisorile mele, ale lui Gheorghe Șincai, cele mari, la anul 1600. Se vorbește întrânsul despre dări pe sama oștilor, despre reducerea iobagilor și a șerbilor, despre gătirea nobililor la război, despre scutința popilor celor românești de la slujbele cu proști, despre a doua însurăciune a preoților celor românești și despre voivodatul țiganilor; care toate s-au orânduit în seimul acela, după obiceiul de-atunci, despre care acum a vorbi toți ardelenii ne scârbim, varvarie ca aceasta au fost mai nainte de a stăpâni avgustă Casa Austriei, Ardealul între noi! Ci eu mă întorc la scrisul rescoalei cei asupra lui Mihai Vodă pornite.

Despre rescoala aceasta așa scrie Mico Frenț : „Acuma începuse a se vesti la Mihai Vodă lucrul care se așezeasă la apa Nistrului, între Sigismund Batori, Ioann Zamoschi și Eremia Movilă și între ardeleni despre reducerea lui Sigismund în Ardeal; drept aceea Mihai Vodă au chemat pe sfetnicii ardelenești cu de-adinsul în Bălgrad, ci acestea s-au adunat la Turda, Cap și cel dintâi în rescoala aceasta au fost Ștefan Ciachi, care strămurând pe nobilii cei în Cluș adunați, pe ungurii cei ce slujea pe plată la Mihai Vodă, cu multe făgăduințe i-au tras la sine și pornind Gheorghe Mico cu Ștefan Tarconii din Țeara Bârsei, s-au împreunat cu oștile de sub Ciachi la Turda, luând puțină simbrie. Întru aceea vezând Ștefan Ciachi și nobilii slăbăciunea oștilor lor pe lângă oștile lui Mihai Vodă, au ajuns la Gheorghe Basta... care plecându-se rugămintei solilor și făcându-i-se milă de Ardeal, n-au întârziat a veni cu câte oști au avut, adică cu 5.000 de nemți și cu 2.000 de călăreți ungurești și s-au împreunat cu oastea țerei la Turda; Mihai Vodă încă n-au zăbăvit, ci în pripă s-au strâns oștile cele cozăcești, sârbești și românești la Sas-Șebeș și au chemat și pe secui la sine, care bucuroși au mers; chemat-au și oștile din Ieneu, Lipova și Logogi, care încă au mers cu căpitanul lor, Andrei Barciai. Dară până ce au așteptat Mihai Vodă să se adune oștile acestea, Gheorghe Basta cu ai noștri, care foarte mare inimă căpătase și pentru ci oastea cea mai tare a lui Mihai Vodă trecuse la ei cu căpitanii Mico și Tarconii și pentru că Basta avea buni călăreți și buni pușcași..., pornind de la Turda, s-au tăbărât la Uioara, lângă Mureș. Drept aceea Mihai Vodă încă au pornit și s-au tăbărât din sus de Aiud, între păduri, aproape de Mirăslău. Ai noștri agiungând la Mirăslău, Mihai Vodă încă s-au adus oștile între păduri și între Mirăslău și formoase scaramuce s-au făcut de ambe părțile, dară nu de mare folos sau stricare. Basta care ocârmuia toată oastea, pentru aceea lucra așa, ca se înțeleagă ce vrea protivnicul și se-i vadă oastea, câtă este. Aci n-au vrut Basta se țină bătae, Mihai Vodă încă nu s-au putut aici bate, pentru că Basta încărcase strâmtoarea de la Mirăslău cu tunuri și cu pușcași pedeștri. Drept aceea pricepând Basta ce voise a ști, s-au tras tunurile de pe șanțuri, au aprins Mirăslăul și au întors spatele către protivnic; ci aceasta o au făcut din meșteșugul bătăei, ca se tragă pe protivnic mai la larg și se-l aducă la aceea, ca să-l gonească fără de rând, precum s-au și întâmplat. Pentru că când se gonise oastea lui Basta până la Decea de oastea lui Mihai Vodă, au oprit Basta oastea sa, și dând pept cu oastea lui Mihai Vodă, din pronia și ajutoriul lui Dumnezeu, izbânda au fost a lui Basta, și Mihai Vodă perzând foarte mulți ostași, au fugit. Aci mulți secui nebuni de ai noștri au perit.

Așa ș-au luat plata slobozeniei sale, uciderei și fugărirei nobililor! Mihai Vodă după ce au fugit din bătae ș-au strâns oastea cea resipită și mergând la Bălgrad, au scos din prinsoare pe Volfgang Corniș și l-au tăiat la scăldătoare, de-aici s-au dus la Făgăraș și de-acolo au mers în Țeara Bârsei, unde l-au întâmpinat oștile, care îi venea întru ajutoriu din Valahia și din Moldova.” Eniedi Pal adaogă acestea, scriind; „Pe Mihai Vodă l-au bătut în 18 septemvrie (din anul 1600), luni, pe la ameazi; după aceea au astrucat trupurile celor tăiați. Un aiudean au făcut răvașul celor tăiați. În groapa cea mai mare s-au astrucat, nu departe de locul bătaei, nouă mii, în cea mai mică, doao mii. Fugind Mihai Vodă în Țeara Bârsei, acolo iarăși i s-au înmulțit oastea, până la 18.000 de ostași. Feciorul lui încă au venit la dânsul. Basta cu ardelenii s-au cărat după dânsul, iară Mihai Vodă au trimis la dânsul de l-au întrebat ce are asupra sa, când și el este credinciosul împăratului nemțesc? Și după multe vorbe s-au întocmit ca Mihai Vodă se domnească în Valahia, se lase Ardealul de tot și, de va remânea credincios împăratului Rudolf II, că-l vor ajuta asupra polonilor care venea se cuprindă Valahia. Așa Mihai Vodă s-au înturnat în Valahia, iară Ioann Zamoschi, cancelarul Poloniei, din porunca craiului său iarăși l-au bătut, având cancelarul 20.000 de ostași cu sine, și Mihai Vodă fugind prin Ardeal s-au dus la împăratul nemțesc.

După aceasta ardelenii au ținut seim în Lețfalău, în care au orânduit ca se trimită soli la împăratul Rudolf, să-i mulțămească pentru ajutor și se facă o căpâlnă la Mirăslău, în locul acela, unde au fost bătaia, ca trecând cineva pe acolo, totdeauna se mulțămească lui Dumnezeu pentru biruința aceasta; și ungurii se serbeze pururea zioa aceea, în care s-au întâmplat războiul; orânduit-au și aceasta, ca se aducă iarăși înapoi prinț și pe Sigismund Batori, dară așa, ca se fie credincios împăratului nemțesc.”

Adaogă Bod Peter vorbind despre seimul ce s-au ținut în Lețfalău, satul din scaunul Chezdi, în 25 septemvrie din anul 1600, și zice: „În seimul din Lețfalău și aceasta au așezat, ca preot românesc din Valahia se nu vină în Ardeal, dară mai ales călugării să se oprească din Ardeal, pentru că acestea au fost spionii lui Mihai Vodă, când au venit pe Ardeal.”

Despre pierderea lui Mihai Vodă în Valahia, Mico Frenț încă așa scrie: „Zamoschi, cancelarul leșesc, au scos pe Mihai Vodă și din Valahia, punând în locul lui pe Simeon Movilă, iară Mihai Vodă au fugit după fiiul său, la Hațeg, de unde au mers în Ineu și de-acolo la împăratul, în Moldova au rămas domn iaraș Eremie Movilă.”

Despre războiul de la Mirăslău mai scrie Anonymul din Bălgrad : „La războiul de la Mirăslău, măcar că cu mare îndrăzneală mergea, totuși se îngrozise și Basta și ardelenii, pentru că atunci când au socotit oastea Pancratie Șenniei, numai pușcași 20.000 era în oastea lui Mihai Vodă, cu care acestea remăsese dintră nobilii ardelenești: Pancratie Șenniei, Ștefan Bodoni, Ștefan Becheș, Andrei Barciai și vânzetoriul Daniil Zalașdi.”