[Lupta de la Baia]

1459

Murind fata palatinului Ladislav Gara, cum s-au zis la anul trecut, Matiaș, craiul Ungariei, în anul de-acum s-au căsătorit, precum mărturisește Bonfinie a două oară cu Ecaterina, fata lui Gheorghe Podiebrad, craiului Bohemiei, care încă n-au trăit fără numai patru ani cu dânsul și au murit stearpă mai nainte de a se încorona el. Matiaș, craiul Ungariei, miercuri de după Rusalile din anul 1459, prin diplomatul din Buda dat, care se află la Heverieși , au îngăduit ca în Mânășturul Clujului și în Beci să se facă târg de țeară în tot anul; în Mânăștur, la Sântămăria Mare, iar în Beci la Sânziene, unde au îngăduit să se facă și târg de septămână în toată marța.

În zioa de Sânvăsiiu din anul 1459, acelaș Matiaș craiul, prin diplomatul din Seghedin dat, care se aduce de Cornides , dăruise lui Petru Plebanului din Martonfalău și gubernatorului abbației din Cherț, sororei lui, Elisavetei, și nepoților, Petru și Elia, Galtiul din comitatul Albei Ardealului.

Iar Ștefan V, domnul Moldovei, care pentru vitejiia și faptele lui nu în zădar s-au numit după aceea cel Mare sau Bun, în anul de-acum au dat diplomatul care se află la Doghiel și sună așa:

„Noi, Ștefan Vodă, din mila lui Dumnezeu domnul Moldovei, cunoaștem prin rândul acestora înaintea tuturor cărora se cuvine, celor de-acum și celor viitori, că măriții domni Andrei Odrovas, palatinul și căpitanul Russiei generariu, și Hrițco de Pomorzani, palatinul Podoliei și căpitanul Trembovilului, fiind trimiși cu deplinită putere, cu cărți de credințe scrise pe pergamen și pecetluite cu acățată pecetea preaînserinatului craiului Poloniei, domnului nostru celui preaslăvit, ca ambasadori, cu noi pentru toate războaiele, sfădzile, prădzile, aprinsurile și vărsările de sânge, care s-au făcut între țările Podolia, Russia și Moldova, așa s-au împăcat și întocmit, ca toate sfădzile, războaele, prădzile, furturile, aprinsurile și vărsările de sânge de tot se încete și mai mult se nu se patre. Iară de se va întâmpla ca oarecarele dintre domnii sau lăcuitorii numitei Țerei noastre Moldovenești se facă ceva rău în Podolia și Russia cu furtul, prada și altă faptă rea, pentru aceea se nu se înoiască războiul, ci la otar să se facă direptate de pe stricătoriul păcii, după obiceiul cel vechiu. Iară câte s-au pătrat în sfada și războiul de-acum, să se lase până la venirea domnului preaslăvitului craiu în părțile Russiei și în fața domnului nostru craiu sau în fața domnilor care se vor trimite la aceea prin serenitatea sa, fiind și noi de față, judecându-se se va face destulă direptate fieștecăruia. Făgăduim mai încolo că Cetatea Hotinului (care se ținea de Măria, văduva lui Elia I, precum s-au zis la anii trecuți, mai ales la anul 1456) nu o vom zărvi, ci o vom lăsa în pace cu vama ce se ține de dânsa din zilele cele vechi, cu orașul și cu pescuitul în apa Nistrului, și vor putea eși lăcuitorii la trebile sale și vom îngădui să se ducă în oraș lemne, câte vor fi de lipsă, fân și altele, de care vor avea op, nefăcând vreo silă și neluând ceva de la cineva cu puterea. Pe neguțetori, soli și orce fel de oameni îi vom lăsa se meargă și se treacă cu luntrile, numai vama cea obicinuită luând de la dânșii. Iară de va vătăma cineva dintre cei din Cetatea Hotinului pe vrun supus al nostru din Țeara Moldovei, vom înștiința pe numitul palatinul Hrițco, prin solul nostru, se facă direptate, precum îi este poruncit, până ce vom înștiința pe preaslăvitul craiul nostru. Ci întru aceea sau stând acestea așa, Petru Vodă se nu zăbăvească în Hotin, nici se călărească sau se-l cerce în persoana sa, nici se lăcuiască mai aproape decât în Smotrici, de Moldova, până la înștiințarea domnului craiului nostru. Făgăduim și domnilor românilor, care din învoirea maiestății crăești slujesc lui Petru Vodă, ca le vom întoarce bunurile cele părintești și direpte și-i vom cinsti după vredniciile lor. Făgăduim că pe neguțetori îi vom lăsa se meargă, treacă, zăbăvească și isprăvească toate trebile sale în tot ținutul Moldovei, plătind vama cea obicinuită. Făgăduim mai pe urmă că nu ne vom lipi de alte părți, nici vom avea împreună cu Țeara Moldovei alt domn, fără numai domnului craiu și crăimei Poloniei vom sluji și vom merge întru ajutoriu în coantra paginilor, de ce se ferească Dumnezeu, când va fi op, și venind domnul craiul în părțile Russiei, precum ne vom întocmi, laolaltă, toate nevătămat le vom ținea sub credința, cinstea și jurământul nostru și domnul craiu trebuie se ne iubească și apere pe noi, ca pe supusul său, după obiceiul cel vechiu. Prin puterea acestora, care s-au întărit cu pecețile a noastră, a domnului Valah, a domnului Dobroci, cancelarâului (sau logofătului) nostru, a d. Alb spătariului, a d. Lazar Magn, a d. Thoma Lohinda, a d. Cușmă, a d. Bohtă; a d. Sahes, spătariului nostru, a d. stolnic, a d. Boeran commisului, a d. Lusco Godițchi și a domnului Olenet. Dat în râpa Nistrului, lângă satul Overchieldvițe, în anul 1459, joi după Paști.”

Din diplomatul acesta poți culege că pe Petru V. Aron poloni încă l-au fost ajutat asupra lui Ștefan V și că Miron logofătul mai adeverat scrie la anul trecut despre Petru V. Aron decât hronicile moldovenești.