Note

a. Îndoiala lui Șincai a fost confirmată de cercetările ulterioare. Luptele cu dacii nu s-au dat pe Câmpia Turzii, ci până la Sarmisegetuza, pe un aliniament care urmează drumul de la Porțile de Fier-Sarmisegetuza.

b. Matei Corvin pretindea că se trage dintr-o familie română. Genealogia aceasta fusese stabilită la vremea domniei lui și într-o epocă în care genealogiile cele mai neverosimile erau alcătuite de „savanți” întreținuți de curțile regale și princiare. Așa cum arată documentele și mărturisirile contemporane, Matei Corvin era de origine română, dintr-o familie de nobili mărunți din Hațeg. Stârpirea dacilor de către romani este un argument, pentru unii din reprezentanții Școlii Ardelene, în demonstrarea purității romane a poporului român.

c. Relatarea lui Dlugosz despre Ștefan și luptele dintre fiii săi este foarte interesantă, și problema interpretării ei este una dintre cele mai dificile din istoria Moldovei. Data pe care o propune Dlugosz și pe care Șincai o acceptă în legătură cu evenimentele relatate este aceea de 1359. Este știut și sunt documente precise pentru acest an că în Moldova domnea atunci Bogdan I, întemeietorul Moldovei. Interpretările moderne plasează evenimentele furnizate de cronica lui Dlugosz în anii care au urmat morții lui Lațcu, fiul lui Bogdan, deci după 1373.

d. O parte dintre nobilii transilvăneni care se răsculaseră împotriva lui Matei Corvin au fugit în Moldova. O cauză a campaniei din anul 1467 o constituie faptul că Ștefan sprijinise răscoala și primise la curtea sa pe nobilii fugiți din Transilvania

e. Interpretarea scrisorii regelui Matei este bună, așa cum o face Șincai.

Pretențiile de suzeranitate pe care le formulează Matei Corvin asupra Moldovei își află justificare mai înainte de întemeierea Moldovei. Regii unguri și-au luat titlul de regi ai cumanilor mai înainte de anul 1239 datorită cuceririlor făcute de cavalerii teutoni între anii 1211–1225.

Din pricina tătarilor, cumanii au părăsit Moldova și li s-a îngăduit să se așeze în Ungaria în 1239. Șincai, pentru a demonstra că ungurii n-au stăpânit niciodată, efectiv, Moldova sau Țara Românească, încearcă să ne convingă că numai după această dată (1239) regii unguri și-au luat titlul și de regi ai cumanilor. În secolul al XIV-lea ungurii poartă lupte cu tătarii pe teritoriul Moldovei, și la mijlocul secolului, cu sprijinul românilor maramureșeni, de sub conducerea lui Dragoș Vodă, se pune problema întemeierii unei țări la răsărit de Carpați. Primii domni ai Moldovei sunt feudali supuși Coroanei maghiare, și numai cu Bogdan I se câștigă independența față de Ungaria. Pentru a face față încercărilor ungurești de subordonare a Moldovei, voievozii moldoveni vor accepta suzeranitatea regilor poloni. Până în vremea lui Iancu de Hunedoara regii unguri n-au putut să se amestece în treburile Moldovei. În timpul acestuia, așa cum s-a văzut mai înainte, unii domni moldoveni au venit în scaunul Moldovei cu sprijinul său. De o stăpânire a Moldovei nu poate fi vorba și Șincai are dreptate atunci când spune că Iancu de Hunedoara „fără numai cât au ajutat pe vro câțiva da ș-au apărat cădințele lor”.

f. După tradiție, pe care Ureche a consemnat-o în Letopisețul său, Bogdan cel Orb a închinat țara turcilor după sfatul lui Ștefan cel Mare. Ni se spune că logofătul Tăutu a mers la Constantinopol ca să trateze condițiile acestei subordonări. De bucurie, sultanul, după ce l-a primit cu cinste pe logofăt, căruia i-a dat cafea, pe care logofătul a băut-o ca pe vin, i-a întors banii tributului, cu care bani Tăutu a ridicat biserica de la Bălinești. În realitate, în afara haraciului pe care-l plătea Moldova anual, și în afară de faptul că a fost trimisă o solie care să înștiințeze pe sultan de moartea lui Ștefan și urcarea lui Bogdan în scaun, n-a avut loc nicio închinare a Moldovei față de Imperiul Otoman.

g. Dimitrie Cantemir consideră că Moldova s-a supus Porții în anul 1511. Față de Ureche, el se apropie mai mult de adevăr, pentru că în anul 1512 are loc o înțelegere între Bogdan cel Orb și Selim, sultanul turc.

h. E vorba de ungurii care au mers cu Mihai să cucerească Moldova. Șederea lor acolo coincide cu durata campaniei și timpul cât a stat Mihai Viteazul în Moldova. Boierii moldoveni au cerut lui Mihai să le dea domn pe fiul său Nicolae-Pătrașcu, dar a fost trimis ca domn Marcu Vodă, fiul lui Petru Cercel.

i. Uciderea lui Mihai Viteazul a avut loc la 19 august 1601.

j. În momentul în care Buzeștii au aflat că vine Mihai Viteazul, s-au ridicat și l-au alungat pe Simion Movilă. Cu boierii și oastea lui Mihai, care veneau din Transilvania, Buzeștii au ales ca domn pe Radu Șerban. În octombrie 1601, Simion Movilă vine și-l alungă pe Radu Șerban. Abia în iulie 1602 reușește Radu Șerban să-l alunge pe Simion Movilă și să ocupe tronul până în anul 1611. Între timp, turcii încercaseră, fără să reușească, să pună domn pe Radu Mihnea, fiul lui Mihnea Turcitul.

k. Mihai Viteazul a avut doi copii, pe Nicolae Pătrașcu și pe Florica. Nicolae Pătrașcu s-a căsătorit cu Ancuța, fata lui Radu Șerban, iar Florica s-a măritat în 1603 cu Preda Postelnicul.